Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, 17 martie

Monday 19 march 2012

Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, 17 martie

Cautat cu Infrigurare de Imparat si de papa

Cuviosul Alexie, supranumit „omul lui Dumnezeu”, de Maica Domnului, a vietuit In sec. IV-V, mai Intai la Roma, apoi In Edessa. Parintii sai erau oameni deosebiti, reusind sa fie In acelasi timp extrem de bogati si de rang Inalt, senatorial, cu 3000 de slugi, si simultan foarte milostivi, primind zilnic straini si saraci la masa.

Cum singura lor neImplinire era ca nu aveau copii, Eufimian si Aglaida s-au rugat staruitor lui Dumnezeu, si Stapanul le-a daruit un fiu, pe care l-au botezat Alexie. Crescand, tanarul si-a dorit retragerea din mijlocul bogatiilor, parasindu-si mireasa chiar In noaptea nuntii, fara explicatii. Astfel Alexie a parcurs un drum Intalnit si In cazul altor Sfinti, ceruti prin rugaciune de parintii lor, si cu un dor puternic de cele vesnice.

Nici parintii, nici mireasa nu au Inteles plecarea „pripita” a tanarului care putea avea tot ce-i dorea inima, si s-au zbuciumat din aceasta cauza.
Dar el s-a dus tocmai In Edessa, locul unde se gasea Icoana cea nefacuta de mana a Mantuitorului, si acolo s-a deghizat In cersetor, locuind pe treptele bisericii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si postind aspru. Milostenia pe care o primea de la oameni, o daruia cersetorilor mai batrani. In fiecare duminica se Impartasea cu Trupul si Sangele Domnului.

Dupa 17 ani, ecleziarhul bisericii (clericul care avea In grija serviciul religios din sfantul lacas) a avut doua descoperiri la Icoana Maicii Domnului de acolo, In urma carora Maica Domnului i-a aratat ca la poarta bisericii se afla „omul lui Dumnezeu”. Fugind Insa de slava omeneasca, Alexie a parasit Edessa si a vrut sa mearga In Cilicia. Pe mare, Insa, traseul corabiei a fost schimbat prin voia lui Dumnezeu, si sfantul a ajuns Inapoi la Roma. Acolo a ajuns sa locuiasca In fata portilor casei parintilor sai, Intr-o casa mica, fara a fi cunoscut de ei cine este.

Insa slugile tatalui sau Il chinuiau, batjocorindu-l, ca pe un cersetor cumva privilegiat, Intrucat i se permisese sa locuiasca In acea casuta. Alexie rabda toate necazurile. In plus, el putea observa cum zilnic mireasa lui si mama lui Il plang si-l asteapta. Ele nu-l putusera uita si nu se resemnasera, iar mireasa lui Alexie nu mai parasise casa sotului ei. In acest mod au trecut alti 17 ani.

Inaintea mortii, Alexie a scris toata viata sa, spre a fi Inmanata tatalui sau. Aceasta se Incheia astfel:

„Rogu-va pe voi, parintii mei iubiti si preacinstita mea mireasa, sa nu va mahniti pe mine, ca v-am facut atata mahnire, lasandu-va singuri; si pe mine ma durea inima pentru durerea voastra. De multe ori am facut rugaciune pentru voi lui Dumnezeu, ca sa va dea rabdare si sa va Invredniceasca Imparatiei Sale. Iar eu nadajduiesc spre milostivirea Lui ca va Implini cererea mea, deoarece eu atat de nemilostiv am fost catre tanguirea voastra. Dar mai bine se cade fiecaruia sa asculte pe Facatorul si Mantuitorul sau, decat pe nascatorii sai; si cred ca, pe cat v-am mahnit, pe atat de mare bucurie veti avea prin rasplatirea cea cereasca!” (cf. Vietilor Sfintilor pe luna martie, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1995)

Tot In preajma mortii Sfantului, s-a petrecut o noua aratare dumnezeiasca, cu glas, In timpul Sfintei Liturghii, care i-a Indemnat pe locuitorii Romei sa-l caute pe „omul lui Dumnezeu”, caruia sa i se roage. „?i toate ale voastre se vor randui bine!” Cautandu-l In casa lui Eufimian, dupa cum li se descoperise, Imparatul si papa, cu suita lor, s-a auzit de saracul Alexie, care tocmai Isi daduse duhul lui Dumnezeu.
A fost gasit cu hartia scrisa, In mana dreapta, si cu fata stralucitoare ca a unui Inger. Imparatul Honoriu si Papa Inocentiu s-au rugat de mort sa le dea scrisoarea, sa fie citita In auzul tuturor, caci se adunase toata cetatea. Abia atunci Sfantul a Ingaduit si a eliberat scrisoarea din mana sa. Parintii si mireasa au plans cand au aflat ca era tocmai Alexie, si toti din cetate s-au Inchinat la sfintele moaste facatoare de minuni, primind pe loc tamaduire toti bolnavii si demonizatii. ?i cu totii se Inghesuiau la sfintele moaste, chiar din ziua mortii Sfantului, Incat si daca se aruncau In multime bani de aur si argint, nimeni nu se apleca sa-i culeaga, ci toti priveau si se Indreptau spre Sfantul.

I s-a confectionat o racla speciala, din marmura, smaragd si aur, iar In momentul In care a fost pus Intr-Insa, a izvorat mir tamaduitor, pana s-a umplut racla. Ea a fost depusa In biserica Sfantul Petru (dupa alte surse, a Sfantului Bonifatie).
Sfantul Alexie s-a mutat la Domnul In 17 martie 411. El este cinstit la 17 martie, ca „omul lui Dumnezeu”.

„Locuind, Cuvioase, In coliba cea mica din fata palatului Imparatesc si nimeni nestiind cine esti, adesea te rugai pentru cetate si pentru popor, iar noi, mirandu-ne de rabdarea ta, Iti zicem:
Bucura-te, ca slugile tale te-au batjocorit,
Bucura-te, ca In atatea rele fiind, nu ai cartit,
Bucura-te, ca pentru toate lui Dumnezeu multumeai,
Bucura-te, ca plangerea miresei tale In tacere ai Indurat,
Bucura-te, ca din rabdarea ta folos multi au luat,
Bucura-te, ca de harul lui Dumnezeu i-ai apropiat,
Bucura-te, ca pentru aceasta Raiul l-ai mostenit,
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Alexie!”
(Icosul al 4-lea din Acatistul Sfantului Alexie – omul lui Dumnezeu, publicat In „Acatiste”, editia a III-a, Editura Christiana si Sfanta Manastire Nera, Bucuresti, 2001, cu binecuvantarea P.S. Dr. Laurentiu Streza)