Cuviosul Gherasim de la Iordan si leul – 4 martie
Cuviosul Gherasim de la Iordan si leul – 4 martie
S-a Intamplat odata ca un leu a fost vorbit de rau, de un calugar, Inaintea Cuviosului Gherasim, pustnic de la Iordan. Era un leu obisnuit, desigur, care se supunea celui ce atrasese harul lui Dumnezeu, credinciosului Gherasim. Devenise un leu neobisnuit, deoarece Il slujea pe Gherasim, pazindu-i catarul si Indeplinind si alte ascultari… calugaresti.
Cine era Sfantul Gherasim? Un crestin din Lycia (Asia Mica) care din tinerete se Indemnase la calugarie, mai Intai In desertul Tebaidei, apoi, spre anul 450, la Iordan. Acolo a Intemeiat o manastire, bazata pe reguli foarte stricte pentru frati. Acestia se retrageau In pustie cinci zile din saptamana, la rugaciune si lucru manual, iar sambata si duminica se reuneau la Sfanta Liturghie, primind Sfintele Taine.
Gherasim era un model pentru toti calugarii veniti la aceasta manastire. In perioada Postului Mare tinea post negru.
Prieten cu Sfantul Eftimie cel Mare, Gherasim l-a primit ca ucenic pe Chiriac (ajuns si el sfant, pomenit la 29 septembrie).
Cel mai cunoscut episod din viata Sfantului Gherasim ramane Insa cel legat de… leul sau. Un leu caruia Sfantul i-a scos un ghimpe din laba si care, de atunci, a devenit slujitorul sau. ?i Chiriac, ucenicul, se Imprietenise cu leul. Printre altele, fiorosul animal ducea la pascut catarul Sfantului, cu ajutorul caruia acesta transporta apa. Intr-o zi o caravana a luat cu sine catarul, In timp ce leul – paznicul obisnuit – dormea. Chiriac l-a parat pe leu la Sfant, convins ca acesta l-a mancat pe catar, din moment ce s-a Intors singur. Atunci leul s-a supus si a adus apa In locul catarului, o vreme, parca rusinat de mustrarea totusi nedreapta. Dupa o perioada, cand caravana a trecut iarasi prin acel loc, cu catarul Sfantului, leul a reusit sa-l recupereze si sa se Intoarca la chilia Sfantului cu el, si cu toate camilele In plus.
El a ciocanit cu coada la usa chiliei, sa vesteasca izbanda sa.
„Vezi, In zadar am grait de rau pe leu, acum e liber de ascultarea ce i-am dat”, s-a bucurat Sfantul Gherasim.
Totusi, leul nu s-a despartit niciodata de Sfant. Venea periodic, sa i se Inchine. Iar cand a Inteles ca Sfantul a murit (In 4 martie 475), leul a gemut, a racnit si a murit si el, langa mormantul cuviosului Gherasim. Nici Sfantul Gherasim nu s-a despartit de leul sau: In orice icoana, el este prezentat cu leul la picioare.
Aceasta Intamplare simpla ne dezvaluie In parte sensul adanc al asemanarii omului cu Dumnezeu.
In aceeasi zi este pomenit Sfantul Gherasim, primul facator de minuni din Vologda, calugarit In ziua de 4 martie si trecut la Domnul In 4 martie 1178. A fost fondator de manastire la raul Vologda, unde s-a retras pentru rugaciune si contemplatie, In linistea si singuratatea padurii. Sfintele sale moaste se afla la manastirea Sfanta Treime – Vologda, pe care a Intemeiat-o.
© publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe
