publicat în: Arhivă

Ucraina: CANONIZAREA DREPTULUI TEODOSIE (Levitchi) DE BALTA (Odessa) – 20 octombrie

In ziua de 20 octombrie 2009, Episcopul Petru de Hancu a savarsit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie In orasul Balta, regiunea Odesa, alaturi de Prea Fericitul Vladimir, Mitropolitul Kievului si al Intregii Ucraine si Inalt Prea Sfintitul Agatanghel, Mitropolitul Odesei si Izmailului, Inalt Prea Sfintitul Ioanatan, Arhiepiscop de Tulcin si Bratslav, Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu, Arhiepiscop de Rovno si Ostroj, Prea Sfintitul Shiepiscop Alipie, Prea Sfintitul Alexie, Episcop de Cetatea Alba, Vicar al eparhiei de Odesa, Prea Sfintitul Alexandru, Episcop de Pereaslav-Hmelnitk, Vicar al Mitropoliei Kievului, Arhimandritul Victor (Bacov) parohul Catedralei Adormirea Maicii Domnului precum si un impunator sobor de preoti, informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.


La aceasta Liturghie a avut loc canonizarea Dreptului Teodosie de Balta care era cinstit de credinciosii regiunii cu mult timp Inainte.

Dreptul Teodosie Levitchi (1791-1845)

Pana nu demult, personalitatea preotului Teodosie Levitchi de la Balta, era o tema TABU In sanul Bisericii Ortodoxe ruse (Patriarhia Moscovei). In ultimii ani, la Indemnul mitropolitului Agafanghel de Odesa si Izmail, au fost efectuate cercetari aprofundate, cu scopul de a elucida momentele „grele” din viata marelui mistic. In urma acestor cercetari, I.P.S. Agafanghel, a avut dorinta sa mearga la Balta si sa deschida personal, sicriul lui Teodosie. Mireasma si integritatea trupului, l-au facut pe vladica Odesei sa Ingenuncheze si printre lacrimi sa exclame : „Parinte Teodosie, iarta-ne pe noi ca te-am descoperit asa de tarziu!”

Celor care erau de fata, Mitropolitul Agafanghel, a marturisit ca moastele preotului Teodosie (163 ani de la moarte) sunt cu mult mai integre, decat moastele Cuviosului Cucsa de la Odesa…

Din arhivele de la Odesa (Ucraina), aflam ca Biserica Ortodoxa Rusa (tarista) a pregatit canonizarea acestui preot Inca Inainte de revolutie, dar In urma evenimentelor, care au avut loc In anul 1917, acest proces a fost stopat.

Dupa 90 de ani de nedreptate si uitare, In data de 6 martie 2007, Comisia Sinodala de canononizare, a Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei), In urma unor dezbateri Indelungate, a hotarat canonizarea preotului si marelui mistic ortodox Teodosie Levitchi din Balta. Presedintele Comisiei arhiepiscopul de Krivoi Rog si Nicopol, I.P.S. Efrem, In numele Intregii adunari, s-a adresat Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitului Vladimir si Sfantului Sinod de la Chiev, In legatura cu ridicarea In randurile sfintilor, a acestui mare preot ortodox.

Cine a fost preotul Teodosie Levitchi si ce influenta a avut Invatatura sa, asupra poporului?

Parintele Teodosie Levitchi, a fost fiu de preot si s-a nascut la 11 ianuarie 1791 In satul Coratnaia, aproape de orasul Balta, cand acest oras si toata aceasta regiune se afla Inca sub stapanirea Poloniei. Intaia Invatatura, Teodosie a facut-o acasa sub povata parintelui sau. Cand avea abia 13 ani, Teodosie a intrat la Seminarul Teologic din Camenet-Podolsc. In 1815 Teodosie a ispravit Invatatura si Indemnat de rectorul seminarului arhimandritul Gheorghe, avea de gand sa intre In calugarie, pe urma Insa, primind binecuvantare de la arhiepiscopul Podoliei Ioanichie, s-a casatorit si s-a facut preot la biserica sf. Nicolae de la Balta.[1]

Cel mai puternic mijloc, prin care preotul Teodosie exercita influenta sa asupra ascultatorilor, era predica. Nu era o slujba dumnezeiasca, care nu ar fi fost Insotita de vreo Invatatura din partea parintelui Teodosie. Dupa cum putem judeca dupa acele cateva predici, care s-au pastrat din Intaia perioada a activitatii sale, propovaduirea preotului Teodosie, era lipsita de podoabele oratorice, Insa In schimb izvora dintr-o religiozitate adanca si era patrunsa de o rara caldura, care patrundea adanc In inimile ascultatorilor, cu atat mai mult, cu cat preotul Teodosie Isi improviza predicile sale.

Dupa moartea sotiei (1818) si a maicii sale, ramas singur, Teodosie Levitchi, s-a consacrat cu totul propovaduirii. Ideia principala, de care se ocupa parintele Teodosie In predicile sale, era apropierea venirii celei de-a doua si a judecatii Infricosate.

Avand adanca credinta In apropierea vremii de apoi preotul Teodosie staruia sa studieze acest eveniment pe temeiul sfintei scripturi si a scris o lucrare Intreaga – Despre apropierea Infricosatei judecati, pe care a Inaintat-o tarului Alexandru I (1777-1825) prin ministrul Golitan. Lucrarea preotului Teodosie a placut mult tarului si acesta, la 3 mai 1823, printr-o scrisoare trimisa de catre ministrul Golitan, l-a invitat pe parintele Teodosie la Petersburg.

De la Balta preotul Teodosie a plecat la 8 mai 1823. Poporul a fost uimit, cand a aflat ca pe iubitul lor preot vreau sa-l ia din mijlocul lor, si cu multimea veneau la pastorul lor iubit, atat la biserica, unde acesta a savarsit ultima slujba, cat si acasa ca sa ia de la dansul ultima binecuvantare. Blagocinul, care a vazut toate acestea, a zis ca pe Teodosie Levitchi, Il petrec ca pe Sf. Ioan Gura de Aur.[2]

La Petersburg, preotul Teodosie a sosit la 20 mai 1823 si dupa cum i-a scris ministrul teolog principele Golitan, s-a oprit In casa episcopala la arhiereul din Tveri – Iona. Acesta Indata a dat de stire lui Golitan despre sosirea lui Teodosie si peste scurta vreme, la el a venit ministrul. Preotul Teodosie, a produs asupra ministrului o impresie puternica, Incat acesta a luat de la el binecuvantare, l-a asezat alaturi de dansul si i-a povestit toata viata sa din copilarie pana In vremea din urma In toate amanuntele, atat de descoperit si cu atata sinceritate, cum crestinul nu poate face nici la spovedanie Inaintea lui Dumnezeu.[3] Din partea sa Teodosie i-a dat ministrului o prescura explicandu-i ca deoarece Insusi Domnul Iisus Hristos si-a ales painea ca un chip al sau, si dansul Teodosie, Ii aduce lui, ministrului, paine. Teodosie a mai adaugat, ca el In fiecare zi primeste cate o bucatica din ea si toata vremea o are Inaintea ochilor, ca sa fim neclintiti, tari si statornici Inaintea lui Dumnezeu.[4]

Pe ministrul Golitan, preotul Teodosie Il vizita In fiecare saptamana, cate odata sau de cate doua ori. In curand a fost prezentat si tarului. Alexandru I i-a spus ca este foarte bucuros si multumit cu munca lui Inaintea lui Dumnezeu si Ii da tot dreptul si In viitor sa-i aduca la cunostinta orice bine Domnul i-ar pune lui In gand. Totodata tarul a adaugat, ca dansul nu vede si nu cunoaste astfel de oameni spirituali si Inzestrati cu harul de sus, sau prin care marele fapte ale lui Hristos ar putea fi Indeplinite In lumea aceasta cu toata Increderea.

La Petersburg, preotul Teodosie a avut o Intrevedere si cu mitropolitul Serafim, carui Intre altele i-a marturisit ca „un puternic Indemn launtric de la Duhul Domnului” a avut ca lege Inaintea lui Dumnezeu, In munca lui si In toate caile lui, si acest Indemn la condus si ca opera, la care el se simte chemat prin harul lui Dumnezeu, este mare.[5] Dupa ce mitropolitul si tarul au plecat din Petersburg pe vara, Teodosie a Inceput sa scrie Imparatului, dupa dezlegarea primita, despre omenirea chinuita, despre Indreptarea bisericii pravoslavnice, chiar si despre mari neajunsuri In starea poporului rus si In ocarmuire, pe de alta parte, In vremea slujbei, a Inceput sa expuna norodului ideile sale obisnuite, despre Judecata de apoi si despre Imparatia lui Dumnezeu.

La Petersburg preotul Teodosie prin activitatea sa a ajuns foarte popular si se bucura de multa atentie din toate partile. Multi arhierei si alte fete Insemnate, care veneau la Petersburg, socoteau de datorie sa-l viziteze. Asa Intre altii, In septembrie 1823, l-a vizitat Dimitrie Sulima, arhiereul Basarabiei, care venise la Petrograd pentru a lua parte la sedintele Sinodului.

Parintele Teodosie Levitchi ducea o viata modesta, a renuntat sa se foloseasca de masa arhiereasca si de hainele oferite de tar, si Impreuna cu prietenul lui preotul Teodor Lisevici petrecea vremea In rugaciune, In citirea cartilor corespunzatoare cu ideile lui religioase, ca „Vestitorul Sionului”[6], Talmacirea Apocalipsei, operele lui Henrih Stilling si altele., Teodosie afara de aceasta se ocupa si cu scrierea cartilor religioase.[7]

In data de 7 noiembrie 1824, la Petersburg Incepuse o mare, nemaivazuta inundatie. In conceptia lui Teodosie, aceasta era Inceputul maniei lui Dumnezeu pentru pacatele oamenilor. Cu astfel de idei, el Intr-o Duminica a si iesit Inaintea norodului zicand ca „ aceasta groaznica inundatie, n-a fost un efect simplu si orb al naturii, ci propriu zis o lovitura a dreptei judecati Dumnezeiesti, care ne da noua dupa faptele noastre…, deoarece nici din partea stapanirii duhovnicesti, nici din partea celei laice, nu se vede nici o miscare spre pocainta, spre cunoasterea relelor sale si spre Indreptare Inaintea lui Dumnezeu… Si daca crestinii nu se vor pocai, nu vor Inceta pedepsele Dumnezeiesti…[8]

In urma acestei predici, preotul Teodosie, In noaptea spre 11 noiembrie 1824, a fost exilat din capitala si trimis ca frate la o manastire, pe insula Conevet[9] sub supraveghere, fara dreptul de a iesi din manastire si de a savarsi slujba dumnezeiasca, avand Indatorirea de a lua parte si la munca de camp, cand v-a fi chemat de calugari.[10]

Din manastirea Conevet a fost eliberat numai In 1827, sub tarul Nicolae I, si dupa o calatorie Indelungata prin Petersburg, Chiev, la 2 februarie 1828, s-a Intors la Balta, a ocupat din nou locul la biserica sf. Nicolae si si-a reluat activitatea sa de odinioara, de propovaduitor si povatuitor al crestinilor.[11] Aici Intre altele preotul Teodosie avea de gand sa faca o manastire de barbati, dar n-a izbutit. Atunci din veniturile sale reduse si In parte din jertfele pastoritilor, a zidit un modest azil, unde Isi gaseau adapost multi saraci, orfani si pribegi de toata starea. In anii 1834-1835 cand bantuia foametea si multe boli contaginoase, azilul lui Teodosie a adus mult folos multor sarmani.[12]

Cu multa ravna ajuta preotul Teodosie pe toti sarmanii din azil, Insa, tot acolo dansul a avut si mari neplaceri, din partea unor oameni care abuzau de bunavointa si bunatatea lui.

Viata parintelui Teodosie la Balta era de asa fel, Incat nu numai crestinii ci si evreii aveau mare respect fata de el si In multe cazuri veniau la el dupa sfat, fiind Incredintati, ca nu vor auzi de la dansul decat un adevar.[13] A avut discutii prin corespondenta cu rascolnicii (lipovenii).

In Podolia, Inca din timpul vietii, preotul Teodosie Levitchi era considerat sfant. Marea dorinta a parintelui Teodosie, era Infiintarea In Balta a unei manastiri de barbati. A scris o autobiografie In patru parti.[14] Parintele Teodosie, dupa cum marturiseste singur, avea multe „presimtiri mangaietoare si vedenii”[15]

La 9 martie 1845, dupa o munca Incordata plina de sacrificii, Preotul Teodosie Levitchi a Incetat din viata si a fost Inmormantat la cimitirul orasului In cripta familiara, alaturi de sotia sa.

Cu moartea parintelui Teodosie Levitchi nu s-a stins amintirea lui, dimpotriva slava lui de pastor smerit si evlavios din an In an crestea tot mai mult, si chiar neplacerile pe care le-a avut In viata, – exilarea din capitala, oprirea de a sluji altarului, urmarirea din partea autoritatilor bisericesti – au ajutat mult la proslavirea lui ca a unui martir pentru credinta. Cu vremea In popor a Inceput sa se vorbeasca si de unele minuni care ar fi avut loc la mormantul acestui preot. Lumea ( printre care si foarte multi basarabeni ) care cu diferite ocazii se aduna la Balta, ducea slava preotului Teodosie, departe de hotarele tinutului Balta, Indemnand pe crestini sa mearga pentru Inchinare la mormantul acestuia.

Autor: Mihail Borta, Doctor In Teologie Ortodoxa

[1] E.P.Bahtalovschi. „Preotul Levitchi”. V. „Ruscaia Starina” 1880 No. IX. P. 131-136
[2] Autobiografia parintelui Teodosie Levitchi, V. „Ruscaia Starina” 1880 IX, 140
[3] Ibidem, pag. 144
[4] Ibidem, pag. 145-146
[5] Ibidem, pag. 149
[6] O revista mistica ruseasca din 1806. V.N.N. Bulici
[7] Autobiografia parintelui Teodosie Levitchi. „Ruscaia Starina” 1880 IX, pag. 151
[8] Ibidem, pag. 160-161
[9] Manastirea „Nasterea Domnului”, Intemeiata In secolul XIV de preacuviosul Arsenie. Se afla pe insula Conevet ( lacul Ladoga ),
[10] Autobiografia parintelui Teodosie Levitchi 1880 XI, pag. 645-655
[11] Ibidem, pag. 654
[12] E.P.Bahtalovschi, Ibidem
[13] Ibidem, pag. 654
[14] (( (1880, 11)), trad. din rusa.
[15] Autobiografia parintelui Teodosie Levitchi, V. „Ruscaia Starina” 1880 XI, pag. 664-665
Investigatie efectuata de Mihail BORTS & Roman VREMEA, Cluj-Napoca – Chisinau, V.2008