De dincolo de lume: Sfantul Roman Melodul, 1 octombrie
Lacasuri Ortodoxe: de dincolo de lume – Sfantul Roman Melodul, 1 octombrie
Marturisitor prin poezie liturgica
Fara a fi invatat, Sfantul Roman, vietuitor in Constantinopol (sec. V-Vi), slujea lui Dumnezeu ca paracliser. Apreciat de patriarhul vremii, Eftimie, Sfantul Roman a devenit obiectul invidiei unor clerici, slujitori in biserica Sfanta Sofia, care au incercat sa-l umileasca.
Primind ajutor de la insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care i-a dat sa manance o foaie de hartie in vis, Roman a inceput sa compuna cantari bisericesti (condace), din care s-au pastrat cateva pana astazi, in intregime.
Datorita faptului ca sarbatorirea sa are loc in aceeasi zi cu Acoperamantul Maicii Domnului, Sfantul este reprezentat in icoana acestui eveniment din sec. X, cu care nu a avut o legatura directa. Avand viziunea in care aparuse Maica Domnului, faptul ca Sfantul Roman este reprezentat in cadrul icoanei Acoperamantului Maicii Domnului nu este insa atat de straniu.
Exact sub imaginea Maicii Domnului, in icoana, central, apare Sfantul Roman cel diaconit, cantand de la amvon, asa cum s-a intamplat la praznicul Nasterii Domnului, spre anul 518, cand a rostit:
„Fecioara astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste…”.
Pentru a nu exista vreo confuzie, precizam ca praznicul Acoperamantului Maicii Domnului este legat de aratarea Fecioarei Maria in biserica Vlahernei (Constantinopol), catre Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos si ucenicul sau, Epifanie, minune petrecuta cu cateva secole mai tarziu.
Impactul imnelor Sfantului Roman Melodul a fost foarte mare la vremea respectiva si mult timp dupa aceea. Treptat, ele s-au redus ca lungime, ramanand in uzul bisericii doar inceputul lor. Singurul „condac” pastrat ca atare si citit / cantat fara prescurtari este Acatistul Bunei Vestiri (atribuit de unele scrieri patriarhului Serghie al Constantinopolului, sec. Vii).
De altfel, multe dintre creatiile acestui Sfant au devenit ulterior sursa de inspiratie pentru imnografi, unele ramanand sub „semnatura” acestora, datorita lipsei documentelor clare de departajare pentru urmasi.
„Imparate Sfinte, de Ti-am aduce cantari si psalmi la numar intocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, ca se biruieste toata cantarea care va sa tinda spre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti canta: Aliluia!
Faclie primitoare de lumina, aratata celor ce sunt intru intuneric, o vedem pe Preasfanta Fecioara; ca aprinzand in sine focul cel netrupesc, pe toti ii indrepteaza spre cunostinta cea dumnezeiasca ce lumineaza mintea cu raza ei si se cinsteste cu chemarea aceasta:
Bucura-te, raza soarelui celui intelegator;
Bucura-te, raza luminii celei neapuse;
Bucura-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucura-te, ceea ce pe vrajmasi ii ingrozesti ca un tunet;
Bucura-te, ca din tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;
Bucura-te, ca ai izvorat raul care curge cu ape multe;
Bucura-te, ceea ce ne-ai aratat chipul cristelnitei;
Bucura-te, ceea ce curatesti urmele pacatului;
Bucura-te, baie care speli cunostinta;
Bucura-te, cupa care dai gust bucuriei;
Bucura-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucura-te, viata veseliei celei de taina;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!”
(Acatistul Buneivestiri, condac 11, icos 11)
Inteleptit prin minune, paracliserul devenit diacon a creat si cantat tot restul vietii, in cinstea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a tuturor Sfintilor mari cunoscuti, cu bucurie de inger care i-a imblanzit pe toti clevetitorii sai.
Este pomenit in fiecare an de Bisericile Ortodoxe, la 1 octombrie.
