Sfanta Mucenita Fecioara Grimonia (Grimonie), 7 septembrie
In jurul bisericutei Sfintei s-a dezvoltat un orasel
Localnicii oraselului La Capelle din nordul Frantei (departamentul Aisne, regiunea Picardia) cunosc toponimia locala. Numele asezarii lor se datoreaza ridicarii primei capele, pe mormantul Sfintei Mucenite Fecioare Grimonie (Grimonia), printesa irlandeza refugiata In padurile din Therascia, de la granita Frantei cu Belgia.
De asemenea, este cunoscuta In mare parte istoria vietii Mucenitei Fecioare, datorita parintilor care au cautat-o insistent, dorind sa o Intoarca la Inchinarea la idoli si sa o convinga de acceptarea mariajului cu un nobil irlandez.
Grimonia a primit botezul crestin la varsta de 12 ani, In secret. Parintii nu au banuit dragostea care s-a nascut In sufletul fiicei lor, fata de Mantuitorul Iisus Hristos, ei fiind pagani. La varsta maritisului, ea s-a opus casatoriei, marturisind ceea ce ascundea de atata vreme: dorinta nestavilita de a fi mireasa numai a lui Hristos.
Indata a fost Inchisa, cu vina dubla de a-si fi jignit logodnicul, dar si pe zei. In Inchisoare, Grimonia se considera In biserica, unde se poate ruga In liniste. Eliberata de un Inger care i-a spus Incotro sa se Indrepte, Grimonia a ajuns la malul marii, Imbarcandu-se pe o corabie gata de plecare. In timpul unei furtuni puternice, ea s-a rugat pentru Intreg echipajul, iar valurile s-au linistit. Debarcata In Galia, si-a gasit ca loc de refugiu padurile din Therascia, la locul numit pe atunci Dorunum.
Soldatii trimisi de parinti In cautarea fetei au gasit-o dupa Indelungi cercetari, Intreband pe toata lumea despre o tanara straina, iubitoare de locuri retrase. Deja se stia In Galia de fata aflata mereu In genunchi la rugaciune, In padure, care se hraneste cu ierburi salbatice. Soldatii i-au vorbit printesei despre Intoarcerea acasa, dar ea le-a raspuns prin cuvinte despre fericirea aflata In contemplarea creatiei lui Dumnezeu si In simtirea prezentei Lui. Maniindu-se ca Sfanta Grimonia nu se leapada nici de solitudine, nici de Hristos, aceia i-au taiat capul si au Ingropat-o, mergand In Irlanda pentru a-i vesti parintii. Era la Inceputul secolului IV.
O vreme, nimeni nu s-a interesat de mormantul Sfintei, desi din timp In timp se putea vedea o lumina deasupra lui. Dar o data, cand aceasta a stralucit cu putere neobisnuita, oamenii din apropiere au venit si au dezgropat sfintele moaste, aflate Intregi. Avand loc mai multe minuni la sfintele moaste, s-a ridicat o capela pe locul mormantului, iar In jurul ei s-au construit primele asezari ale satului, numit, In cinstea acestui eveniment, „La Capelle”. Ulterior, localitatea a fost ridicata la rang de „targ”, de catre regele Francois I. De-a lungul timpului, satul a fost ars, dar cativa credinciosi au salvat moastele Sfintei Grimonia (Grimonie), pe care le-au transferat In satul Lesquielles, din zona, unde se aflau deja moastele Sfintei Preuve, In biserica Sfantului Ioan Botezatorul. Mai apoi, existand lupte Intre seniorii medievali, moastele celor doua Sfinte au fost ascunse In pamant si dezgropate din nou, cu recunoastere oficiala, de la care s-a pastrat un proces verbal, de catre episcopul de Laon, Anselm de Magny (1215-1238), la 7 septembrie 1238.
In timpul Revolutiei franceze, ramasitele celor doua Sfinte, Grimonia si Preuve, au fost ascunse, pentru a nu fi profanate, dupa care au fost expuse In Lesquielles. Particele din moastele Sfintelor s-au Impartit mai multor abatii catolice din Aisne.
Sfanta Grimonie (Grimonia) este pomenita atat In sinaxarele ortodoxe locale, cat si In calendarul romano-catolic. Exista trei mari sarbatori In cinstea acesteia (si a Sfintei Preuve, de care este legata): la 20 aprilie, ziua martiriului; In martea Cincizecimii si la 7 septembrie – dezgroparea moastelor de catre episcopul Anselm.
Pana astazi se pastreaza In La Capelle fantana Sfintei Grimonia si capela Insasi, reconstruita In 1854. La moastele Sfintei Grimonia au loc vindecari de boli, In special oculare. Despre periplul moastelor Sfintelor Grimonie (Grimonia) si Preuve sunt consemnate date ample In lucrari occidentale din secolul XIX.
