Calugarul Alipie iconograful de la Lavra Pecerska-Kiev (17 august) – Icoana Sven a Maicii Domnului
Invata tehnica iconografica odata cu pictarea, In suflet, a Chipului Mantuitorului
Pe cand Inca nu era calugar, Alipie a fost Incredintat de parintii sai unor iconografi greci veniti la Kiev pentru a picta o biserica din Lavra Pesterilor, dorind sa fie initiat In aceasta arta. Pe cand lucra In sfantul altar, alaturi de zugravii bizantini, Alipie a vazut Icoana Maicii Domnului stralucind ca soarele si un porumbel coborandu-se deasupra Icoanei Mantuitorului. Intelegand ca Intr-adevar Duhul Sfant se coboara In biserica, el a dorit sa se calugareasca si sa se dedice pictarii de Icoane si Inaintarii pe scara virtutilor, sub obladuirea egumenului Nifon (devenit si el Sfant).
Din anul 1083 a Inceput sa realizeze Icoane proprii, pe care le-a daruit In primul rand bisericii Adormirii Maicii Domnului din Pecerska. Este cunoscut mai Intai pentru faptul ca nu lua bani pentru munca sa. De multe ori se oferea singur sa restaureze Icoane vechi din biserici, iar cand cineva insista sa-i dea o remuneratie, o Impartea astfel: o treime la saraci, o treime pentru materialele necesare pictarii, si o treime pentru nevoile manastirii unde se afla In ascultare.
Tocmai de aceea s-a si creat o Imprejurare care sa fie Incercare de calomniere a iconografului fara de arginti: un om important al Kievului, ctitor de biserica, a dorit sa Incredinteze zugravirea a sapte Icoane calugarului Alipie. Intalnind In cale alti doi calugari, acestia au preluat comanda barbatului, cele sapte panouri pe care trebuia sa fie Inchipuite Icoanele, si o suma importanta de bani, Incredintandu-l ca vor aduce la cunostinta lui Alipie cerinta lui. Calugarii au folosit banii In scopuri personale, fara a-i spune nimic iconografului. De alte doua ori, cei doi au obtinut bani de la acea persoana, motivand ca Alipie nu trebuie deranjat de la lucru si ca, In curand, Icoanele vor fi gata. In cele din urma, barbatul a cerut panourile, sa le vada. Cei doi s-au speriat si l-au Invinuit pe calugarul Alipie, ca si-a Insusit banii si ca nu a vrut sa picteze Icoanele.
Fara sa cerceteze, barbatul a declansat un scandal In Lavra, Invinuindu-l pe Alipie In fata egumenului. Acesta a cerut sa-i fie aduse panourile ascunse Intr-o magazie de cei doi calugari. Cand i-au fost prezentate, ele erau deja sapte Icoane pictate proaspat, deosebit de frumoase. Calugarul Alipie nu stia absolut nimic, nici de bani, nici de panouri. Cei de fata au Inteles ca Icoanele au fost pictate de Ingeri si le-au Incredintat barbatului care platise pentru ele. Dar adevaratii vinovati, confruntati cu evidentele, nu au recunoscut nimic, ci din contra, s-au dus si prin Kiev, Imprastiind calomnii la adresa lui Alipie „iubitorul de arginti”.
Dorind Dumnezeu sa arate lumii ca se lasa Inselata de zvonuri, dupa un timp, biserica unde au fost asezate cele sapte Icoane a ars, ramanand insa neatinse de flacari, fiecare la locul ei. Despre minune s-a interesat si printul Vladimir Monomahul (1113-1125), care a ales dintre cele sapte icoane, Icoana Adormirii Maicii Domnului, mutand-o la o biserica noua din Rostov. Ea este cunoscuta sub numele „Vladimir-Rostov”, fiind facatoare de minuni.
Multe dintre Icoanele pictate de calugarul Alipie au ajuns facatoare de minuni. Poate cea mai renumita dintre ele este Icoana „Sven” a Maicii Domnului, aflata In prezent la Galeriile Tretiakov, cu sarbatorire la 3 mai si la 17 august, care a salvat orasul Bryansk de invazia lui Napoleon.
Cand egumenul Nifon a constatat ca In sufletul calugarului iconograf se zugravise, prin nevointe si ascultare, Chipul Mantuitorului, l-a chemat pe acesta la Taina Preotiei, hirotonindu-l. Acest lucru l-a determinat pe ieromonahul Alipie sa se dedice si mai mult lui Dumnezeu. De altfel, ziua el picta neIncetat, iar noaptea se ruga si facea metanii. In scurt timp a devenit taumaturg, vindecand pe cei fara nadejde din partea stiintei medicale. Se consemneaza ca a lecuit un lepros, ungandu-l cu vopsele pregatite pentru zugravirea de Icoane, si pe un alt om, de neIncrederea din suflet si de o boala trupeasca incurabila, prin Indemnarea lui sa se spele cu apa folosita de preoti la sfarsitul Sfintei Liturghii. Acesta din urma fusese mai Intai pe la vrajitoare si pe la diversi vraci, zadarnic. Cu toate minunile care se savarseau prin el si prin intermediul Icoanelor pictate de el, Sfantul fugea de celebritate.
Sfarsitul vietii sale a fost unul cu totul deosebit, In preajma Adormirii Maicii Domnului (la 17 august 1114). Pe patul mortii fiind, Sfantul a primit o ultima Icoana de pictat, pentru o biserica: a Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Sfantul nu a refuzat si doar l-a rugat pe cel care Isi dorea Icoana sa aiba toata nadejdea ca aceasta va fi asezata In biserica, la locul ei, In ziua praznicului. Cu toate acestea, Sfantul nu se putea misca din pat. Un Inger din cer a venit In ajunul sarbatorii Maicii Domnului si a zugravit-o sub ochii batranului Alipie. La sfarsit, Ingerul i-a cerut parerea, daca este asa cum merita Imparateasa Ingerilor, si, primind Incuviintarea de la muribund, a dus Icoana In biserica respectiva. Cel care o comandase nu tragea nadejde sa o mai primeasca. El venise zilnic la patul calugarului si cunostea situatia acestuia. Mai apoi, acelasi Inger a primit sufletul calugarului Alipie, In vremea sfarsitului vietii sale pamantesti. Mana Sfantului a ramas Intepenita, dupa moarte, In semnul crucii.
Astfel, In 17 august, sinaxarele ruse mentioneaza pe Sfantul Iconograf Alipie, unul dintre cei mai inspirati zugravi rusi de icoane, dar si una din Icoanele sale, cea numita „Sven”, a Maicii Domnului.
