IN SCOALA PARINTELUI TEOFIL,
«Draga, noi doi am fost prieteni Inainte sa-ti fiu duhovnic»
Lacasuri Ortodoxe aduce multumiri Dnei. Dr. Ana Crisnic pentru realizarea si colaborarea in publicarea acestui articol!
|
|
Cum a Inceput prietenia noastra? L-am cunoscut pe parintele Teofil In anul 1993, cand a fost invitat, pentru trei zile, de un vechi prieten, parintele Lazar Maghet, In comuna Glimboca, unde m-am nascut. In acel an absolveam facultatea de medicina si faceam parte din A.S.C.O.R.. Asadar, Il cunosteam pe parintele, de la prima conferinta a dansului la Timisoara. Il stiam de la distanta si iata ca Dumnezeu a facut In asa fel sa ne cunostem si de aproape, deoarece de la prima vizita de la Glimboca a urmat o lunga prietenie, Indraznesc sa spun, chiar pentru vesnicie. Parintele a fost cel care a deschis calea acestei prietenii. Am Inceput prietenia prin scrisori. Dansul mi-a scris primul si eu am raspuns. Am corespondat o vreme si apoi, am Inceput sa ma spovedesc la dansul. Odata, la spovedanie, mi-a pus In atentie acest lucru: «draga, noi doi am fost prieteni Inainte sa-ti fiu duhovnic».
Voi scrie cateva ganduri despre modul cum m-a Indrumat In activitatea mea de medic si cum s-a raportat parintele la starea de sanatate a dansului.
Primul Indemn pe care l-am primit a fost desprins dintr-o istorioara a unui medic care Ingrijea bolnavi undeva, In Africa. «Un bolnav din spitalul In care lucra a spus ca are mainile lui Dumnezeu. Asa se cuvine sa gandim cu totii despre cineva care aduce mangaiere si usurare celor ce au trebuinta de mangaiere si usurare. Doresc si eu ca tu sa fi cu adevarat si pentru totdeauna, si pentru cat mai multi, mainile lui Dumnezeu».
Urmatorul Indemn: «te-ai pregatit si tu sa faci bine celor pe care ti-i v-a trimite Dumnezeu, sa-i slujesti In numele Lui? Iti doresc din toata inima sa ai mainile lui Dumnezeu: maini mangaietoare si vindecatoare. Cineva spunea ca nu poti sa fii un profesor bun daca tu Insuti n-ai copii. Poate ca s-ar putea spune tot atat de bine ca nu poti sa fii un doctor bun, decat daca Iti Impropriezi pe cei care Ii Ingrijesti, daca ti-i faci ai tai, daca Ii transferi In propria ta fiinta. M-a Intrebat mereu, la spovedanie daca am mainile lui Dumnezeu. I-am raspuns ca partea mangaietoare merge mai usor decat cea vindecatoare. Tot dansul m-a luminat din ce motiv este mai greu cu partea vindecatoare : «pentru ca vindecarea o da Dumnezeu cui vrea si cand vrea». ?i un alt raspuns, cu umorul bine cunoscut: «draga, Dumnezeu vindeca, iar doctorul ia banii».
Odata, l-am Intrebat ce model de medic crestin cunoaste si mi-a raspuns: Nicolae Paulescu. In acel moment nu stiam prea multe despre Nicolae Paulescu si am replicat parintelui: «pai el a fost savant, a descoperit insulina… e prea mult pentru mine» (ma gandeam ca Il exemplifica ca model de profesionalism). La replica mea dansul doar a zambit si am Inteles ca trebuie sa mai caut. Dupa putin timp Imi cade In maini o carte despre Nicolae Paulescu, In care am citit ca Nicolae Iorga a afirmat la Inormantarea lui Paulescu ca «a trait ca un mucenic si a murit ca un sfant». Deci acesta era mesajul… A urmat o noua Intalnire cu parintele si i-am spus ce am descoperit. Mi-a zis: «draga, acum ai modelul!!!!».
In framantarile mele vis-a-vis de bolnavi si modul lor de a se raporta la boala mi-a zis: «nu le baga oamenilor In cap mai mult decat pot ei duce, nu-i asupri cu temerile tale…». Se referea aici la complicatii si evolutia bolilor. Alta data mi-a zis: «draga, nu-nteleg de ce voi doctorii nu sunteti la una cu gandurile. Credeam ca e mai matematica treaba cu trupul. ?i la voi e ca la duhovnici. Cati duhovnici sunt atatea pareri.»
Cum se raporta parintele la starea de sanatate a dansului?
Reproduc cateva ganduri ale parintelui: «am Implinit de curand 70 de ani. Sunt cam pe duca, nu In Intelesul ca ma simt rau si nici In Intelesul ca ma tem de ce poate sa vina. Nu asa, ci In Intelesul ca am ajuns la anii vietii omului. Am fost deja la doi cardiologi si se pare ca sunt la una cu gandurile, pentru ca si aparatele arata la fel, inima slaba. Astfel stand lucrurile, nu stiu ce mi-ar mai putea face un alt doctor de inima si alte aparate. Totusi pentru ca tu vrei sa faci ceva pentru mine si vrei sa ma ajuti, ma las dus de tine unde stii ca ma asteapta binele si mai binele. Deci ziua de 14 mai este consacrata sanatatii mele si sunt la dispozitia ta. ?i ca sa folosesc o expresie din scara Sf. Ioan Scararul «ma las In mainile tale, ca fierul In mainile fierarului». Modeleaza-ma cum stii, si cum vrei…?tiu deja ca nu stau prea stralucit, dar pe mine nu ma Ingrijoreaza. Doctorii poate ca se sperie, iar eu habar n-am. Poate ca e mai bine asa, mai ales ca stim ca unii sunt asupriti de propriile ganduri si de informatiile pe care le au de la altii. Eu ma las In mainile lui Dumnezeu si ma rog sa se Implineasca voia Lui».
L-am urmarit In privinta sanatatii si ulterior, Insa, In continuare, voi aminti perioada de internare a parintelui din luna septembrie 2009, la spitalul din Deva unde lucrez. S-a internat In urma unei crize facuta la manastire – insuficienta respiratorie. Initial, In ideea de a nu Impovara pe nimeni, parintele a hotarat ca nu doreste sa ramana cineva de la manastire cu dansul, ca se descurca singur. Seara parintele era monitorizat, cu perfuzii si am decis Impreuna, ca voi ramane eu cu dansul In salon, unde era singur, pentru a-l ajuta la nevoie.
Cum a fost o noapte cu parintele Teofil pacient? A adormit In jurul orei 22 pana la 2.30, apoi s-a trezit, si-a luat metaniile si a Inceput sa se roage pana In jurul orei 4.30. Ce am sesizat In vremea In care dansul se ruga, ca extrasistolele pe care le avea si erau destul de numeroase, In vremea rugaciunii au Inceput sa fie din ce In ce mai rare si multa vreme chiar deloc. La 4.30, cand am vazut ca Incepe sa se miste, l-am Intrebat daca are nevoie de ceva, iar parintele, usor mirat, m-a Intrebat : «draga, tu esti aci ?!» I-am raspuns: «da, de aseara…». Am Inceput sa discutam, l-am provocat In diverse chestiuni, parintele fiind foarte deschis pentru conversatie. Ceea ce a subliniat atunci, poate ca valoare testamentara, este un alt Indemn de a tine minte «ca numai cu bunatatea pot Invinge In viata si ca numai cu bunatatea mai tine Dumnezeu lumea aceasta». Cand era tanar a crezut ca oamenii sunt buni, dar a ajuns ulterior la concluzia ca nu e asa cum credea. M-a Indemnat staruitor spre bunatatea cu care voi Invinge mereu, In orice imprejurare. In timpul spitalizarii a fost foarte deschis cu tot, deborda de bucurie si iubire.
Doresc sa mai marturisesc un alt moment care l-am surprins din perioada internarii. Intr-o zi, In jurul prazului, am mers In salon sa vad ce mai face parintele. Ramasese singur… Parintele care-l Insotea fiind plecat pentru moment. ?i, spre surpriza mea, cand am intrat In salon, parintele canta «Cuvine-se cu adevarat…». L-am ascultat si l-am Intrebat la sfarsit: «parinte, cantati ?» Mi-a raspuns: «da, draga, nu stiu ce mi-a venit asa sa cant, nu obisnuiesc. Am cantat slujba Inmormantarii…!!!». Era tare bucuros… Eu am vrut sa-l Intreb de ce slujba Inmormantarii, dar am amutit si m-am asezat pe patul alaturat. Precizez, ca In perioada internarii, la cateva zile de la instituirea tratamentului, se simtea bine, spunea tuturor ca daca se simte tot asa, mai poate trai 20 de ani si isi facea planuri de viitor. A participat la trei sfinte Liturghii si a predicat la una din ele timp de 40 de minute (fiind ultima predica a parintelui). ?i cu toate acestea a cantat slujba Inmormantarii. In timpul spitalizarii au fost zile de sarbatoare In sectia noastra, parintele a cucerit tot ce s-a lasat cucerit. Ceea ce a urmat la numai o luna de la aceasta internare ne este cunoscut…
Cum ne-a iubit si m-a iubit parintele ? Cateva marturii…
Se stie deja ca parintele spunea ca va merge In Rai si ca nu va merge singur. Mi-a zis ca nu concepe Raiul fara noi, ca cei care ne-am Intalnit si potrivit In lumea aceasta vom fi si In vesnicie Impreuna.
Odata am avut o discutie cu niste prieteni care nu aveau un respect deosebit fata de parintele si au scos In evidenta unele «neputinte» ale parintelui: ca mananca carne, ca mai doarme In strana la slujbe, ca e prea larg… Eu i-am luat apararea parintelui, argumentand cumva toate cele zise de ei. …Am mers la Sambata si am marturisit discutia cu prietenii mei, pentru ca am iesit cam «sifonati» din discutia asta. Replica parintelui a fost una destul de aspra: «tu sa nu-mi mai iei niciodata apararea. Daca nu ma recomanda viata pe care o duc, asta e…». La sfarsitul sederii mele la Sambata, a urmat despartirea cu mult asteptata si obisnuita Imbratisare, moment In care parintele mi-a spus In timpul Imbratisarii: «tu ma mai iubesti pe mine asa cum sunt ? Mananc carne, dorm In strana…»
In final, as vrea sa Impartasesc un vis pe care l-am avut dupa ce parintele a plecat la Domnul. L-am visat Inconjurat de multi oameni, carora le spunea ca acum nu-l mai doare nimic. Le arata urmele de la acele seringilor de care a avut parte pe ultima suta… M-am apropiat de parintele si l-am salutat. S-a bucurat de Intalnirea noastra… Eu mi-am dat seama ca parintele este cel plecat la Domnul si l-am Intrebat ceva ce Imi «juca» In minte de cand a plecat: «Parinte, cum o sa fie viata fara d-voastra?». Parintele a raspuns: «?ine minte ce-ti spun acum. Ne vom Intalni Intotdeauna In mod real la Sfanta Liturghie, acolo la Potir suntem toti». Mi-a luat apoi mainile In mainile dansului si a zis: «Ai nadejde ca esti In mainile lui Dumnezeu!!!».
Aceste ganduri sunt o parte din amprentele pe care parintele le-a lasat In sufletul meu. Sa-l urmam pe parintele! Avem o mostenire frumoasa! Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru darul care a fost si este parintele Teofil si sa traim cu Incredintarea ca parintele ne iubeste, ne zambeste si se roaga pentru noi toti.
Numai bucurie !!!!
Autor: Ana Crisnic – pentru Lacasuri Ortodoxe – 7 mai 2010
©Redactare: KSLCatalin
ALTE zeci de MESAJE (la care puteti si Dvs adauga unul) gasiti aici: http://arhiva.lonews.ro/teofil-paraian-parintele-raspaditor-de-bucurie.html
Formularul creat pentru a oferi membrilor, abonatilor si vizitatorilor Lacasuri Ortodoxe ocazia de a-si putea exprima gandurile, amintirile, mesajele, trairile legate de acest mare duhovnic si parinte al nostru: Pr. Arhimandrit Teofil Paraian – un parinte "raspanditor de bucurie"*, poate fi accesat dand click aici: 
.
Mesajele vor fi triate de administratia Lacasuri Ortodoxe, rezervand bineinteles si subintelegand drepturile de postare si publicare ulterioara.
* Intr-un interviu realizat cu ocazia unei lansari ce carte, nu cu mult timp inainte de a se muta la Domnul, parintele Teofil afirma: "As fi foarte bucuros daca as sti ca am reusit astfel, prin ce-am facut in viata mea, sa fiu si eu raspanditor de bucurie!"
