publicat în: Arhivă

Iuda Iscarioteanul, in Joia Mare

Iuda Iscarioteanul, in Joia Mare – se putea si fara sarutul tradarii

Ceea ce faci, fa mai curand!

„- Ai fost la popi, ma?
– Da, dar sa vedeti ca…
– Ma, ai luat bani de la ei, recunosti?

– Recunosc, Insa eu nu i-am cerut. Ei m-au silit sa-i iau.
– Lasa asta, i-ai luat sau nu? Raspunde!
– I-am luat.


– ?i le-ai aratat locul unde urma sa vina husanul?
– Eu am vrut cu totul altceva…
– Tu raspunde la Intrebari. Le-ai aratat?
– Da.
– Asa. ?i pe acela l-ai sarutat?
– Mi-era prieten.
– Ma podoaba, tu ca prieten l-ai sarutat ori ca indicator?
– Eu am vrut sa-l ajut sa…
– Nu tine, ma, tu ai vandut pontul si ai mers acolo sa-l predai oamenilor popimii, asa-i?
– Eu…
– Atunci ce-o Intorci ca la Ploiesti?
– Dar banii i-am dat Inapoi si m-am sinucis.
– Pai tocmai asta dovedeste ca te recunosti vinovat si ca te stii agent informator.”
(husan – om care poate fi Inselat, inocent)

Cam asa ar fi aratat un interogatoriu luat lui Iuda Iscarioteanul de catre orice organ de ancheta, In opinia monahului Nicolae Delarohia. N. Steinhardt a tinut de altfel o predica exceptionala despre „Tragedia lui Iuda”, publicata ca eseu teologic In cartea „Daruind vei dobandi” (Cluj Napoca, 1994), drept raspuns la adresa celor care gasesc motive sa-l dezvinovateasca pe Iuda, pentru tradarea Domnului.

Argumente de tipul celui de mai jos sunt vehiculate chiar si astazi, de multi.

„Cum de l-am osandi pe acel care si-a jucat doar rolul, care a fost o rotita necesara Intr-un angrenaj, un resort indispensabil Intr-o actiune ce nu si-ar fi aflat deznodamantul fara prezenta unui tradator? Drept e sa fie condamnat si dispretuit cel care a facut ce trebuie?” – astfel expune autorul citat, parerea lui Paul Raynal, exprimata In opera „A patimit sub Pontiu Pilat”, jucata pe scena Comediei Franceze In 1938.

Cei ce sustin o asemenea idee, o adauga si pe aceea ca Iisus a cunoscut In prealabil faptul ca va fi tradat, si de catre cine.

„Acela este caruia Eu, Intingand painea, i-o voi da” (Ioan 13, 26). Ca si cum prestiinta ar Insemna predestinare.

„Daca noi suntem lamuriti asupra marsaviei cuiva si, atunci cand se iveste prilejul, constatam ca se poarta marsav, precum ne si asteptam sa procedeze, nu rezulta de aici ca respectivul este nevinovat deoarece si-a sustinut rolul”, continua sa ne explice la obiect N. Steinhardt, In stilul sau dezinvolt si profund logic. Chiar daca, prin absurd, Iuda Insusi ar fi gandit, Intr-un act de „trufie dementa”, ca este nevoie de un tradator In planul mantuirii, deci el s-a simtit cel mai potrivit sa si-l asume – chiar si asa, ar fi fost total incorect din partea lui, sa-L creada pe Dumnezeu… neputincios, ca pe Unul care nu poate realiza planul mantuirii fara tradarea lui personala. Dar este vorba, s-a crezut Iuda „co-mantuitor”, sau a fost doar lacom dupa bani? Nu stim si nici nu este datoria noastra sa o cercetam.

Cum ar fi trebuit sa se poarte Iuda? Simplu, cat mai simplu si de bun simt, ne spune calugarul Nicolae.
„Eu Prietenul si Invatatorul nu mi-l vand.”

„Nu-L vindea Iuda pe Hristos? S-ar fi gasit alta solutie pentru realizarea jertfei; ca doar nu depindea Dumnezeu exclusiv de Iuda bar Simon din Keriot si s-ar mai fi gasit o cale si fara el.”

Uimitor e Insa si alt fapt, legat de Iuda.

„Iuda, prin sarutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?” (Luca 22, 48). De ce a folosit Iuda acest semn de recunoastere, pentru slugile arhiereilor si, In general, de ce a fost nevoie de un semn de recunoastere, de vreme ce toti Il cunosteau pe Iisus? Nu pentru ca prinderea Sa a avut loc noaptea si ar fi putut fi confundat cu altcineva. Aceia au venit cu torte. „Deci Iuda, luand o trupa de ostasi, precum si slujitori de la arhierei si farisei, a venit acolo cu faclii si cu arme.” (Ioan 18, 3)

Sfanta Scriptura si Sinaxarul zilei de Joi din Saptamana Patimilor ne lamuresc: de multe ori Iisus Se facea nevazut sau necunoscut, In mijlocul multimii, lasandu-i pe toti Inmarmuriti. Era nevoie de un semn clar ca El este. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan indica tocmai acest fenomen: chiar si In acea noapte, de Joi spre Vineri, cei sositi cu sabii si ciomege, ca la un talhar, nu L-au cunoscut Cine este.
„Iar Iisus, stiind toate cele ce aveau sa vina asupra-I, a iesit si le-a zis: Pe cine cautati?
I-au raspuns: Pe Iisus Nazarineanul.
El a zis: Eu sunt.
Dar Impreuna cu ei statea si Iuda, cel care-L vanduse.
Deci, dupa ce le-a zis: Eu sunt, ei s-au dat Inapoi si au cazut la pamant.
?i iarasi i-a Intrebat: Pe cine cautati?
Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
Raspuns-a Iisus: V-am spus ca Eu sunt, deci, daca pe Mine Ma cautati, pe acestia lasati-i sa se duca.”
(Ioan 18, 4-8)

Abia apoi l-a sarutat Iuda.
Nedorind Insa a ne canaliza studiul pe greselile lui Iuda, decat In masura In care ne poate folosi duhovniceste o analiza corecta a situatiei, putem sublinia smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, dovedita si In raport cu cel transformat din apostol In tradator. Chiar atunci cand l-a numit, Intrebat fiind cine este tradatorul, Iisus nu l-a aratat cu voce tare, tuturor, ci i-a zis In soapta lui Ioan, „acela este caruia Eu, Intingand painea, i-o voi da”. „Caci daca ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai Inflacarat decat toti ceilalti, ar fi ucis pe Iuda”, ne spune sinaxarul Joii Mari. ?i nu doar atat: Mantuitorul l-a Impartasit si pe Iuda, nu l-a exclus de la Cina cea de Taina. Doar ca… Iuda s-a autoexclus In final, a plecat dupa Cuminecare cu gand rau. „?i dupa Imbucatura de paine, atunci a intrat satana Intr-Insul” (Ioan 13, 27).

Iar la prinderea Sa, Iisus a asteptat bland. Mai degraba, El S-a oferit sa fie prins, iar lui Iuda i-a adresat o dojana implicita: „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26, 50). Dojana Ii dadea posibilitatea lui Iuda, si atunci, sa se razgandeasca, sa se rusineze de o asemenea tradare.
Dupa dojana, atentionarea si minunea: vindecarea urechii lui Malhus, taiate de Petru, In dorinta de a-L apara pe Hristos. „Sau crezi cumva ca nu pot sa-L rog pe Tatal Meu si sa-mi trimita acum mai mult de douasprezece legiuni de Ingeri?” (Matei 26, 53)

?i mai multe se pot spune…, si mai de taina, cu ajutorul Sfantului Chiril al Alexandriei, talcuitor al Evangheliei dupa Ioan. „Iar Iisus i-a zis (lui Iuda): Ceea ce faci, fa mai curand. Dar nimeni din cei care sedeau la masa n-a Inteles pentru ce i-a zis aceasta.” (Ioan 13, 27-28)
Dupa ce Mantuitorul l-a mustrat pe Iuda pentru intentia sa, acum Il Indemna sa o aplice mai iute? Nu, deloc. Acest cuvant nu-i era adresat direct lui Iuda, ci… satanei care intrase In inima lui, potrivit vointei libere a lui Iuda. Ceea ce faci, fa mai curand.

De ce? Mantuitorul stia ca ura diavolului va merge pana la capat. ?tia si ca multi iudei se vor lasa manipulati, acceptand aceasta ura, care va duce la patimirile Sale, la batjocura, durere, rastignire si moarte. „Insa, desi erau foarte grele faptele neevlaviosilor iudei Impotriva Sa si de nesuportat ocara celor ce-L vor rastigni, stia si sfarsitul patimii, si ce va rezulta din aceasta. Caci prin cinstita cruce avea sa cada definitiv tirania diavolului, sa se puna capat mortii, sa dispara stapanirea stricaciunii si sa scape neamul omenesc de vechiul blestem. (…) ?i spune-mi cum, asteptandu-se asa mari bunatati si Implinindu-se cu noi prin crucea mantuitoare o atat de stralucitoare nadejde, nu va fi necesar ca Cel ce a Insetat asa de mult dupa mantuirea noastra si pentru aceasta S-a facut om fara de pacat, sa nu Se grabeasca sa o vada Implinindu-se In timpul prezent?” (Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan, EIBMBOR, 2000)

„Precum un tanar avand In sine forta si simtind In trup miscandu-se puterea, daca vede pe cineva venind spre sine cu mare pornire, avand In mana securea si stiind ca acela, atingandu-l, va muri, Ii spune: Ceea ce faci, fa mai curand, caci vei vedea puterea dreptei mele, si nu spune acest cuvant ca unul ce e gata sa moara, ci ca unul ce stie mai dinainte ca va birui pe cel ce-i vrea raul, asa Domnul nostru Iisus Hristos porunceste Satanei sa-si faca mai repede drumul spre Implinirea faptei ce o Indrazneste fata de El. Caci va arata pe dusman facandu-se de ras prin cadere, iar lumea, eliberata de cel ce a stapanit-o odinioara prin puterea sa”, continua Sfantul Parinte. Iar ucenicii nu au Inteles cuvantul Stapanului, fiindca Hristos nu a dorit ca ei sa-l Inteleaga. Nu numai ucenicii, dar diavolul Insusi nu l-a Inteles, crezand ca uciderea lui Iisus este suficienta Implinirii urii sale si punct terminus. „Caci avea ca scop sa tina ascuns de stapanitorul lumii acesteia adevarul despre cine este El cu adevarat dupa fire, Care venind sa fie rastignit si rastignindu-Se, va desfiinta moartea si va Infaptui mantuirea celor ce cred In El.” (op. cit.)

„Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare Iti voi da ca Iuda, ci ca talharul marturisindu-ma strig ?ie: pomeneste-ma, Doamne, Intru Imparatia Ta”. (Ceaslov, Rugaciune Inaintea Impartasirii cu Sfintele Taine)

©un articol Mirela Sova publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe