publicat în: Arhivă

In Saptamana Mare: Cu sangele ranilor Tale Te-ai imbracat…

Stapane, Doamne, Iisuse Hristoase,
Drumul Crucii Via dolorosa Via crucis Nu ai observat, atunci, frumusetea primaverii de afara, Doamne, cand ai urcat de la Ierihon la Ierusalim. N-ai auzit cantecul pasarilor, nici fosnetul copacilor, ci dincolo de toate, vedeai doar Patimile Tale pentru mantuirea lumii, si spre ele mergeai.
Dinlauntrul Tau izvora viata si dorinta de bucurie, dar ai hotarat sa renunti la toate, pentru noi.
Fiind fara de pacat, asupra Ta nu au stapanire suferintele si chinurile, dar Tu vii, vii spre Ierusalim, sa Imbratisezi cele straine de Tine: scuiparile, palmuirile, jignirile, dispretul, rastignirea pe Cruce si punerea In mormant.

„Parinte, daca este cu putinta, sa treaca de la Mine paharul acesta”, vei zice, In gradina Ghetsimani, aratandu-ne ca Imbratisezi cele pe care nu le doresti, Tu, Viata.
De bunavoie.
Inaintand.
Tu vii.


„Cu sangele ranilor Tale Te-ai Imbracat, Cel ce Te Imbraci cu lumina ca si cu o haina. Stiu cu Proorocul, stiu cu adevarat pentru ce sunt rosite hainele Tale: eu, Doamne, cu pacatele mele Te-am ranit pe Tine; Inca Tie, Celui ce ai fost ranit pentru mine, Iti strig cu credinta: Aliluia!” (condacul 5 din Acatistul Sfintelor si Mantuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos)

Cruce Cum voi Invata si eu sa ma rastignesc Impreuna cu Tine? Si cum voi renunta la tot ce-mi place, ca sa Te urmez; cum ma voi lepada de mine?
Voi putea sa ma lipsesc de toate, ca sa Imbratisez ce ai Imbratisat Tu – chiar si pe cele mai nemultumitoare, mai grele, mai rusinoase, mai Infricosatoare, mai amare lucruri, pana si moartea?
In mine domneste revolta, egoismul nu s-a stins. Suferinta, tristetea, stramtorarea sunt prezente In viata mea. Simt pasii mortii In preajma. Le voi putea Imbratisa din toata inima, cu multumire, iubind astfel Crucea Ta?

Ce va fi daca voi face astfel? Voi Invia Impreuna cu Tine, voi fi omul harului, om nou, omul Tau.
Si-mi doresc sa fiu omul Tau, cu totul al Tau, nemaifiind al meu nici In cele mai nevinovate lucruri.
Imi plac cantarile din Saptamana Mare, ma impresioneaza, dar vreau mai mult de atat: sa ma rastignesc si sa Inviez Impreuna cu Tine In viata mea, sa Imbratisez cu tot sufletul patimirile care Imi apar zilnic – si care nu sunt asa de Infioratoare ca ale Tale, prin care ai trecut atunci.

Doamne, Iti multumesc, pentru ca neavand eu deloc dorinta sa Imbratisez suferintele, si astfel sa Te urmez, Tu Imi iesi In Intampinare si Imi dai doar cateva! Cum sa-Ti multumesc?
Aceste lipsuri, aceste suferinte, sunt binecuvantarea Ta. Cand voi Intelege, sa nu mai cartesc?
Spre Golgota mea eu nu merg singur, Tu vii, Tu esti cu mine – si atunci Inseamna ca ducandu-mi Crucea, fara sa o resping, castig Raiul – adica pe Tine, Viata mea.
Troparele acestea care se canta la biserica nu sunt doar pentru urechile mele: Iata Mirele, vine…, ci pentru mine Intreg, ca acum, azi, sa le aplic cu drag, sa fiu mai atent la pasii Tai decat la pasii deznadejdii.

Caci Tu vii, Tu esti.
Si Inteleg… doar asa voi Invata si voi dobandi rabdarea, smerenia, cainta, iubirea In Hristos, zelul, dorinta cea buna.
Si asa, cu Tine Impreuna, Imbratisand toate lipsurile si suferintele din viata mea, ma voi deschide rugaciunii neIncetate.
Ca sa nu Te mai parasesc niciodata, In Imparatia harului Tau, si sa-?i multumesc pururea pentru cat de mult ne iubesti.
Amin.

(adaptare dupa un fragment din „Taina suferintei”, Arhimandrit Simeon Kraiopoulos, Editura Bizantina, 2007)

publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe