Hramul „Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul” prăznuit la Schitul Troianu

În ziua prăznuirii martiriului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, miercuri, 29 august 2012, Schitul Troianu din municipiul Râmnicu Vâlcea a trăit o intensă bucurie duhovnicească, prin cinstirea adusă Ocrotitorului său.

Evenimentul a fost întregit de prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, înconjurat de un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi.

Sărbătoarea a început în seara zilei de 28 august cu slujba Privegherii, Vecernia cu Litie şi Utrenia, la care a participat şi chiriarhul locului, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” şi cu Sfânta Liturghie.

După citirea Sfintei Evanghelii, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Gherasim a ținut un cuvânt de învățătură în care a elogiat viaţa, activitatea şi moartea martirică a celui mai mare prooroc, ce face trecerea de la Vechiul la Noul Testament, Sfântul Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos.

La final, Înaltpreasfinția Sa a apreciat activitatea Părintelui Arhimandrit Sava Pleşa, stareţul schitului vâlcean care într-o perioadă scurtă de timp a construit o nouă biserică pentru complexul monahal de la Troianu, astăzi la stadiul de pictură.

Răspunsurile la strană au fost oferite de Corala „Sfântul Antim Ivireanul” a Arhiepiscopiei Râmnicului, condusă de dirijorul Marian Cristinel Stroe.

După Sfânta Liturghie a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru ctitorii, stareţii, vieţuitorii, închinătorii, donatorii şi binefăcătorii acestui schit, adormiţi întru Domnul.

La acest eveniment au mai fost prezente oficialităţi locale, preoţi, monahi şi monahii de la mănăstirile vâlcene şi sute de credincioşi din eparhie, dar şi din ţară.

Scurt istoric al Schitului Troianu:

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datând din secolul al XVIII-lea şi casa stăreţiei au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, între anii 1840 şi 1842, ca metoh al Mănăstirii Hurezi, pe un teren al acestuia, invecinat cu proprietatea Mănăstirii Bistriţa. Întregul teren din zonă, cu mult mai mare decât cel pe care se află complexul monahal de astăzi, a aparţinut celor două mănăstiri vâlcene.

În vara şi toamna anului 1848, cu asentimentul autorităţilor eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru.

La secularizarea averilor mănăstireşti, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoh al Mănăstirii Hurezi. Ulterior, din martie 1949 intră în stăpânirea statului comunist.

Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniţă, casa stăreţiei şi terenul aferent au aparţinut de I.A.S. Rm. Vâlcea. Casa stăreţiei fusese transformată în depozit, foişorul şi pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Şi toate acestea în condiţiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 pe lista monumentelor istorice protejate de stat.

Între anii 1972 şi 1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a oraşului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului şi de întreţinere a clădirilor.

După anul 2002, mănăstirea a fost restaurată cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Gherasim, astăzi Arhiepiscopul Râmnicului şi purtarea de grijă a părintelui stareţ Arhim. Sava Pleşa. Pe 15 iulie 2008, la iniţiativa părintelui Arhim. Sava Pleşa, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim a pus piatra de temelie a noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Astăzi, construcţia noii biserici este finalizată, în prezent desfăşurându-se lucrările de pictură în interior şi exterior. Noua biserică deţine şi un demisol unde se pot organiza conferinţe bisericeşti, simpozioane, expoziţii s-au alte evenimente religioase şi culturale. Ctitorii principali care au adus sprijinul la ridicarea acestui sfânt lăcaş sunt preotul Chiril cu soţia sa, preoteasa Lidia, şi Ana Chiril. Pictura paraclisului de la demisolul bisericii a fost realizată între anii 2010 şi 2011, de pictoriţa Tania Costea din Buzău. Schitul are în prezent nouă vieţuitori.

– contributor Lacasuri Ortodoxe: Arhidiacon Ioan Liviu Găman