Saptamana Patimilor si Invierea Domnului in Coslada, Spania 2011
Saptamana Patimilor si Invierea Domnului in Coslada, Spania
Viata omului este, in general, o fuga dupa implinire. Tot ce face omul este o fuga continua dupa implinire, dorintele nu ii dau pace nici in somn, nici in bucurii trecatoare si, cu atat mai putin, in suferinte. Chiar si acolo unde implinirea nu este bine definita si constientizata, si unde oamenii cauta doar sa supravietuiasca si sa faca fata problemelor, si aceasta este tot o fuga dupa implinire, cel putin implinirea inseamna o stare in care acele probleme sa nu mai existe.
Pentru crestini, insa, implinirea este mantuirea. Ne vom implini atunci cand ne vom mantui si cand (daca) vom ajunge in rai. Pe scurt, aceasta este fagaduinta crestinismului, chiar daca unii uita sa vorbeasca despre rai si iad si zic doar de moralitatea invataturilor crestine si de frumusetea acestora, ca si cum crestinismul ar fi o simpla etica cu reguli si invataturi.
Postul Mare este perioada de pregatire pentru Sfintele Pasti, fiind asemanat adesea cu o calatorie duhovniceasca catre Saptamana Patimilor si inviere. Este un timp de mare nevointa sufleteasca si trupeasca in scopul implinirii noastre, este timp de rastignire. Renuntarea la multe alimente, intensificarea rugaciunilor, imbunatatire personala si multa generozitate cu cei aflati in nevoi sunt semne ale petrecerii in aceasta perioada, un timp al innoirii duhovnicesti, al pocaintei, al curatirii inimii si mintii, de reintoarcere catre poruncile Domnului si catre aproapele nostru. Adunam mai multa lumina in suflet, lumina din rugaciune, pocainta si post, lumina din cuvintele Sfintelor Scripturi, lumina din harul Sfintelor Taine, lumina din Vietile Sfintilor pe care le citim si lumina din faptele bune pe care le savarsim. in Saptamana Patimilor acest efort se inteteste, se amplifica.
Biserica parohiala este spatiul necesar implinirii acestor dorinte duhovnicesti ale noastre, iar programul liturgic parohial este astfel randuit incat sa cuprinda pe toti, in functie de timpul pe care il au disponibil.
in comunitatea Sfantului Nectarie Taumaturgul din Coslada credinciosii au fost invitati si asteptati la toate activitatile si slujbele randuite de la inceperea Postului Mare si pana la incheierea si incununarea lui cu praznicul invierii Domnului.
Floriile. Drumul postului pe care crestinul l-a parcurs timp de sase saptamani a ajuns la ultima treapta, cand Sf. Biserica ne pune in fata importante momente din viata Mantuitorului, scene edificatoare sufletului, pentru a primi cu bucurie ziua invierii Domnului. Multime multa de credinciosi a umplut biserica de Florii, asa cum, odinioara, multa lume din departate tinuturi urca cu cateva zile inainte dealul Ierusalimului ca sa serbeze Pastile, cu dorinta vie si gand curat de a vedea pe Iisus. La sfarsitul Sfintei Liturghii, credinciosii au primit in dar ramuri de salcii, ca aducere aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2.000 de ani in urma, cand Mantuitorul Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, fiind intampinat cu stalpari sau ramuri de finic, si au fost indemnati sa alerge si ei inaintea Domnului, sa astearna la picioarele Lui florile si ramurile credintei lor si hainele faptelor frumoase, deschizand larg portile cetatii inimii ca sa intre Domnul puterilor. Sambata, 9 aprilie a.c., elevii Scolii Parohiale “Sf. Martiri Brancoveni”, ajutati de dna preoteasa si de dra profesoara Florentina Craiu, au patruns in lumea tainica si minunata a traditiilor pascale, invatand, dupa pricepere si indemanare, atat tehnica traditionala a incondeierii, cat si semnificatiile autentic religioase ale acestei indeletniciri. Vopsitul oualor si ciocnirea lor de Paste este legata de minunea care s-a petrecut la invierea Domnului: trecerea Mantuitorului prin piatra asezata pe usa mormantului. De aici, s-a statornicit obiceiul de a ciocni oua rosii. Culoarea rosie inseamna sangele curs (jertfa) peste acest simbol al vietii – oul –, iar spargerea cojii da marturie despre patrunderea Mantuitorului cu trupul prin lespedea de piatra. Este biruinta puterii dumnezeiesti asupra materiei. Biruinta vietii asupra mortii. Este de fapt o marturisire de credinta. Marturisim invierea lui Hristos.
Au urmat Deniile. Minunate intalniri duhovnicesti cu duioasele cantari bizantine si cu hranitoarele imne liturgice, care marturisesc patimile Domnului.
Este, apoi, o traditie in comunitatea noastra ca in Joia Patimilor, dupa Sfanta Liturghie, sa se savarseasca Ritualul spalarii picioarelor, la care sunt invitati sa participe, in special, copiii scolii parohiale. in cuvantul de invatatura parintele a explicat tinerilor “ucenici” ca spalarea picioarelor nu are in centrul ei actul spalarii propriu-zise, ci lectia smereniei. Ni se cere sa slujim si sa devenim slujitori, pentru a avea parte de El. Una dintre cele mai importante lectii pe care le-a dat-o Iisus ucenicilor in Saptamana Patimilor a fost lectia slujirii, lectia smereniei. El, Fiul lui Dumnezeu, isi pregatea ucenicii pentru a-I continua lucrarea!
Seara, la Denia celor 12 Evanghelii, am retrait necuprinsa coborare si smerenie a Domnului, spaima si cutremurul intregii fapturi, vazandu-L pe Domnul slavei imbracat in hlamida rosie, cu cununa de spini pe frunte, cu trupul Sau insangerat de batai si obrazul scuipat de muritori, cu fata lovita de palmele ucigase ale oamenilor. Vina Lui era ca S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Ne-a sfatuit parintele sa ne gandim ca Iisus Hristos patimeste si astazi, nu doar in vremea Lui. Ce e mai dureros este faptul ca El e rastignit a doua oara de catre aceia pe care i-a iubit si pentru care a patimit. Iisus are mainile legate in lanturi, pentru ca mainile multora rapesc lucrul strain si umbla dupa castiguri necinstite.
Iisus are picioarele tintuite in cuie, pentru ca picioarele multor crestini alearga pe caile desfraului si ale necinstei. Iisus Mantuitorul are capul incununat cu spini pentru duhul mandriei care ne stapaneste de atatea ori. Iisus are mainile batute in cuie pentru lacomia cu care cautam castiguri, uneori necinstite. Gura Lui este arsa de sete pentru a ispasi chefurile si betiile oamenilor din lume. Inima Mantuitorului este strapunsa de sulita, ca sa plateasca pentru poftele desfranate, pentru placerile noastre legate de trup. Doamne Iisuse, Tu trebuie sa fii suparat pe noi, pentru ca Tu esti hulit, iar noi laudati, Tu esti lovit si noi mangaiati, Tu esti descult si in haina de ocara imbracat, iar noi cu haine scumpe impodobiti. Tu nu ai nici chip, nici asemanare, iar noi suntem frumosi si odihniti, Tu mereu insetat pentru sufletele noastre, iar noi indestulati de paine si apa. Tu ai intemeiat Biserica prin jertfa de buna voie pe Golgota, iar noi nici cruce nu avem pe umeri, nici hlamida ocarii nu purtam, nici palme, nici scuipari pentru numele Tau nu rabdam, nici lipsa, nici arsita, nici frig si nici foame pentru Evanghelie nu suferim. intareste-ne si pe noi, da-ne indrazneala si curaj sa mergem pe urmele pasilor Tai, sa ne ducem crucea fiecare cu credinta si fara de cartire. Alunga de la noi frica, uitarea si nepasarea, lenea, indoiala, duhul iubirii de cele pamantesti, ca sa putem si noi urca pe Golgota mantuirii.
in Vinerea Mare L-am prohodit pe Domnul. Glasurile copiilor si ale tuturor celor prezenti s-au reunit in cea mai tanguitoare cantare inchinata Domnului, dupa care s-a savarsit, potrivit randuielii, procesiunea cu Sfantul Epitaf in jurul bisericii. „Bob cu doua firi: Datatorul de viata, astazi, in adanc pamant, cu lacrimi se seamana; Rasarind El iar, lumea va bucura” (Prohodul Domnului, starea a II – a, strofa a 16 –a).
Cea mai trista zi din istoria omenirii a fost ziua rastignirii Domnului, iar cea mai mare si mai frumoasa sarbatoare, cea mai inaltatoare zi, a fost Ziua invierii Domnului, ziua cea mai curata a bucuriei, ziua care a adus cele mai dulci mangaieri in lume, ziua in care s-a savarsit cea mai mare minune, ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa. Din minunea invierii Domnului a izvorat multa bucurie si mangaiere.
Comunitatea romanilor din Coslada a participat in noaptea de 23 spre 24 aprilie la slujba invierii Domnului, oficiata intr-un spatiu special amenajat in Recinto Ferial, apartinand municipiului. Au fost prezenti, alaturi de romani, primarul Cosladei, domnul Ángel Viveros Gutiérrez, doamna Rosario Arroyo Lázaro, consilier pe probleme de egalitate, tineret, copii si imigratie din cadrul Primariei, si domnul Agustín González Plasencia, directorul Departamentului de imigratie.
Duminica, incepand cu orele 11.00, s-a oficiat, in biserica parohiala, slujba celei de a Doua invieri, in care elevii scolii parohiale au citit textul evangheliei randuite la vecernie in limbile latina, slavona, ebraica, spaniola, engleza, franceza, italiana si germana. Ziua s-a incheiat cu o agapa la care au fost invitati toti credinciosii prezenti.
De acum este momentul sa stam mereu de veghe ca sa nu pierdem truda si agoniseala sufleteasca, dar, mai ales, uniti cu totii, in rugaciunile din Biserica.
Tuturor credinciosilor nostri, in special celor care au facut prin efortul lor toate cele marturisite posibile, sarbatori luminate intru cea mai frumoasa confirmare pe care a cunoscut-o vreodata istoria omenirii: Hristos a inviat! Fie-va zilele acestea si viata intreaga pasnice si fericite!
Pentru Lacasuri Ortodoxe, transmite de la fata locului, Prezbitera Gina Cimpoca
