Pe seama Duhului Sfant, nu-i de glumit si, mai ales, nu se iarta… Ajutati deci, “Catavencu”!

RECULEGEREA PRESEI ar fi, de fapt, o îmbunătăţire a ei, o reorientare corectă, spre ADEVĂR… M-a inspirat, recunosc, mai ales discursul doamnei avocat Paula Iacob – sau discursurile dumneaei, din aceste zile, apelurile făcute pentru a se arăta respectul cuvenit atât persoanei umane în general, cât şi Bisericii Ortodoxe, în special.

Nu ne-am propus să intrăm în amănunte, ci doar, poate, să facem un fel de pledoarie pentru ceea ce mai sensibilizează inima omului: FRUMUSEŢEA lucrului bine făcut şi rostit / precizat, în numele lui Dumnezeu.

(…)

„Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi adevăr.” (Pilde 14, 22)

Revin la ideea iniţială: RECULEGEREA PRESEI. Da! Ca, măcar, în melanjul de: trucat – netrucat – incitant – instingator – firesc – nefiresc – uman – inuman – ş.c.l. pe care ni-l prezintă aceasta (spre ascuţirea discernământului nostru, de altfel, ceea ce e un lucru bun!), să nu ne permitem, sub niciun pretext, să atacăm cu armele unei lumi care agonizează mai mult sau mai puţin conştient, un arhiereu cu plinătatea harului lui HRISTOS, căruia, când îl vedem, nu-i putem spune decât: „Binecuvintează, Preasfinţite Părinte!”, fără gând ascuns şi… fără cameră ascunsă.

ARTICOL INTEGRAL (teolog Mirela Sova) , dand click pe banner: