Gradina biblica a Edenului, redescoperita: apa si viata redau Irakului Gradina Edenului

Gradina Edenului, redescoperita: apa si viata redau Irakului Gradina Edenului

Unul dintre cele mai grave acte de ditrugere ecologica ale lui Saddam Hussein – drenarea mlastinilor mesopotamiene – a fost contracarat, pasarile si raurile revenind in regiune.

Actiunea lui Saddam Husein, de drenare a mlastinilor mesopotamiene din Irak – inregistrate ca Gradina Edenului, in Biblie – a reprezentat unul dintre abuzurile cele mai infame ale regimului sau, lasand in urma, dintr-o zona vasta a deltei raului, un desert sarat si uscat, parasit de insecte, pasari si de oamenii care traiau aici.

© Traducere si redactare: KSLCatalin pentru Lacasuri Ortodoxe®

Dar, la aproape doua decenii mai tarziu, in zona se aud iar bazaitul insectelor si ciripitul pasarilor, umplandu-se din nou de viata, grupurile de conservatori restaurand o mare parte din ceea ce odata era tinutul umed, al treilea ca marime din lume, in perioada sa de glorie.

Povestea acestei aprope imposibile restaurari a fost prezentata intr-o expozitie de fotografii, deschisa in Marea Britanie. Aceasta arata intinderile uriase de stuf si de apa – acum insa, la mai putin de jumatate din dimensiunea Florida Everglades – unde plantele, insectele si pestii s-au intors, creandu-se o zona vasta de migrare, hranire si reproducere pentru pasari, printre care si renumitul Ibis Sfant, Lacarul Basrah si Flecarul Irakian, alaturi de cea mai mare populatie din lume de Rate porumbace, Mancatorii de albine si multe altele.

"Lucram la realimentarea suprafetelor", a declarat Richard Porter, consultant al Grupului de Conservare a Orientului Mijlociu, Birdlife International, care a pregatit o serie de biologi si de alti experti ca parteneri locali ai Birdlife Natura Irak.

Mlastinile mesopotamiene se intindeau pe mii de kilometri patrati de lunca, acolo unde raurile Eufrat si Tigru se imparteau intr-o retea de afluenti serpuind spre Marea Arabiei. Ele reprezentau casa a mai mult de 80 de specii de pasari, vidre si lilieci cu degete-lungi, si a sute de mii de localnici arabi-marsh, care se ocupau cu plantarea orezului, si cu pescuitul, avand barci si case construite din stuf.

La inceputul anilor 1990, acest mod de viata a fost curmat brusc, atunci cand Hussein a ordonat ca mlastinile sa fie secate, pentru a pedepsi astfel populatia locala pentru o revolta dupa invazia sa in Kuweit, o problema care l-a condus pana acolo incat a construit in amonte mai multe baraje.

El a ordonat ca zona sa fie inconjurata prin construirea a aproximativ 4.000 km de diguri din pamant, care se inaltau pana la 7m deasupra solului plat. Zonele umede si-au restrans astfel suprafata la mai putin de 5-10% din dimensiunea lor initiala, conform cu Raportul Agentiei pentru Mediu a Natiunilor Unite, din 2001.

FOTO: evolutia in perioada 2000-2007 (observatorul NASA)

Dupa ce Hussein a fost rasturnat de la putere de catre fortele americane, in 2003, Azzam Alwash s-a intors din tara care il adoptase, SUA, in zona de bastina, unde locuise o parte din copilarie, si invatase sa vaneze rate cu tatal sau cand mergeau sa inspecteze santurile de irigare. Alwash i-a gasit pe localnicii care incepusera deja sa sparga digurile din pamant cu lopetile, si au continuat dealtfel sa faca acest lucru. Ei au distrus pana la 98% din diguri, conform The Guardian, "nu fiindca ar fi iubitori ai vegetatiei si ai pasarilor, ci pentru ca mlastinile reprezentau o sursa de venituri pentru acestia, mai ales prin recoltarea si comercializarea stufului. Ei pot prinde peste si astfel isi pot hrani familiile sau il pot vinde pentru venituri suplimentare".

Alwash, de meserie inginer, a infiintat Natura Irak si a organizat cursuri de formare profesionala pentru ca absolventii lor sa-l poata ajuta cu monitorizarea acestor locuri. "Luam cu noi paznici inarmati cu Kalasnikoave, partea cea mai dificila fiind drumul dintre [capitala] Bagdad si mlastini", a spus Alwash. "Odata ce am ajuns in interiorul mlastinilor, situatia devine relativ sigura".

Aproximativ jumatate din mlastina originala a fost restaurata – chiar si mai mult, poate, insa anul trecut au fost trasi un pas inapoi din cauza secetei. “Natura Irak” are acum intocmit un plan pentru a face fata diminuarii fluxurilor de apa prin barajele din amonte, in Turcia, prin canalizarea apei pentru irigare inapoi in rauri si construirea unui baraj de retinere a apei proaspete din munti si crearea de “fluxuri mecanice” de apa care sa reproduca pomparea de apa dulce proaspata necesara udarii mlastinilor, in fiecare primavara.

Alwash si echipa sa incearca, de asemenea, sa abordeze problema braconajului local, desi ii simpatizeaza si ii inteleg pe cei care au putine surse alternative de venit, sperand ca relansarea noua a industriei petrolului sa contribuie la crearea de locuri de munca.

"Am facut cate ceva, incercand sa-i reeducam pe localnici", a adaugat el. "Le zicem: mergeti si vanati, dar mai putin; daca luati 10 dolari azi – nu aveti de ce sa vanati de 20 de dolari, si vanati apoi maine, iar de alti 10. Sa incercam sa pastram ce avem. Nu trebuie sa renuntati”.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 30/2010