publicat în: Arhivă

O intoarcere regala. Dupa 2000 de ani, Regina Helena de Adiabene se intoarce in Ierusalim. Expunerea sarcofagului: “Pionierii Arheologiei Biblice”

O intoarcere regala. Dupa 2000 de ani, Regina Helena de Adiabene se intoarce in Ierusalim

S-au scurs aproximativ 2.000 de ani din momentul ingroparii sale si pana cand, recent, sarcofagul Reginei Elena din Adiabene a ajuns din nou la Ierusalim. intr-o ceremonie impresionanta, in data de 21 septembrie 2010, sicriul sau a fost expus in aripa de arheologie, redeschisa, a Muzeului Israel (dupa un zbor din Franta).

©Traducere si redactare pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin


Conform obiceiurilor timpului, corpul reginei, din primul secol crestin, convertita la iudaism, fusese ingropat intr-un sicriu de piatra – un sarcofag cu o greutate apropiata de 1.200 kilograme. Sicriul pare masiv, spune ambasadorul francez in Israel, Christophe Bigot, care a participat la ceremonie, dar orice miscare neatenta l-ar fi putut deteriora.

Sarcofagul Reginei Elena s-a aflat in Franta, dupa ce a fost descoperit aproape de vechiul Ierusalim, in 1863, cand Louis Felicien de Saulcy a inceput sapaturile in sit-ul denumit “Mormintele Regilor”, din cartierul Sheikh Jarrah, nu departe de consulatul american. in a treia zi de sapaturi – efectuate dupa ce autoritatile otomane au emis un firman (sau permisiune formala) – unul dintre muncitori calcand pe o tigla pe podeaua unei structuri, a mutat-o, si astfel a fost dezvaluita o nisa sub care se gasea sarcofagul.

De Saulcy, un militar francez, si descendent al unei familii nobile, si-a indreptat atentia spre cercetarea arheologica in Orientul Mijlociu, in mijlocul secolului al 19-lea. Hagit Maoz Lin, curator al expozitiei din cadrul Muzeului Israel care detine sarcofagul, afirma ca acesta calatorise in Palestina, dupa moartea primei sale sotii, pentru ca vroia sa gaseasca ceva interesant "intr-un loc plin de pericole". in prima sa calatorie in Palestina, in 1850, De Saulcy a vizitat zona Marii Moarte si, printre altele, a identificat in mod eronat Sodoma si Gomora, si a trasat prima harta a Masadei si a lagarelor romane care o inconjurau.

O pereche de inscriptii aflate pe sarcofag, "tzaddan malka" si "tzadda malkata", l-a condus de Saulcy la concluzia ca, in interior, osemintele care erau infasurate in giulgiu cu broderii de aur, apartinusera sotiei unuia dintre regii Iudeii din Perioada Primului Templu – Zedekiah sau Ioas. Cei mai multi invatati, de atunci, credeau ca osemintele erau ale Reginei Elena.

?tirea descoperirii osemintelor umane si, ale unei regine evreiesti, in plus, a inflamat comunitatea evreiasca din Ierusalim. Comunitatea a lansat petitii catre figurile proeminente, cum ar fi Moses Montefiore si familia Rothschild, si a facut lobby pe langa autoritatile otomane. De Saulcy a fost fortat sa suspende excavarea sit-ului, dar nu inainte de a se ocupa de transmiterea rezultatelor despre sarcofag si despre alte descoperiri, in Franta. De atunci, sicriul reginei s-a aflat in Louvre – Paris. Potrivit lui Maoz Lin, muzeul l-a afisat pentru un timp, dar apoi l-a tinut in depozit. El a fost expus din nou in 1982, in cadrul unei expozitii ce cauta sa marcheze centenarul mortii lui De Saulcy, dupa care s-a intors in depozit.

De Saulcy a ramas de necliniti, pana in ultima zi a vietii sale, in convingerea ca descoperise sarcofagul uneia dintre reginele Iudeii. Cercetarile ulterioare au dovedit insa ca s-a inselat. Stilul constructiei containerului destinat inmormantarii era atribuit regilor din perioada Primului Templu – cu panoul frontal decorat – insa s-a corelat cu perioada celui de Al Doilea Templu.

"Astazi nu exista nicio indoiala ca acest container dateaza din sfarsitul perioadei Celui de-al Doilea Templu si nu are legatura cu regii Iudeii", confirma Maoz Lin.

Unii cred ca cuvantul "tzaddan" din inscriptie este o trimitere la provizioanele (tzeda, in ebraica) pe care Elena le oferea saracilor Ierusalimului si regatului evreiesc, in general.

Ea a venit in orasul Ierusalim, ca regina de Adiabene, un regat al Asiriei, pe malurile Tigrului. in cartea sa, "Antichitatile evreilor", Flavius Josephus scria ca regina se convertise la iudaism, impreuna cu fiul ei, Monobaz al II-lea, sub influenta a doi evrei. O alta traditie spune ca aceasta s-a intalnit cu un negustor evreu de bijuterii, in Adiabene, cu numele de Anania sau Eliezer, care i-ar fi spus despre poporul lui Israel si ar fi convins-o sa i se alature.

Dupa convertirea sa, Elena a mers la Ierusalim pentru a aduce jertfe Templului. Ea a sosit in oras, intr-un an secetos, la jumatatea primului secol crestin, si s-a oferit personal sa ii hraneasca pe rezidenti. Regina a investit sume mari de bani pentru a putea achizitiona paine din Egipt si smochine uscate din Cipru. Apoi, a donat un candelabru de aur si o tableta de aur Templului. Calatorea frecvent intre Ierusalim si Adiabene, unde de fapt si-a si gasit sfarsitul. Dupa ce a murit, sarcofagul ei a fost adus in Ierusalim, pentru a fi inmormantata. ?i acolo a ramas in mausoleu, pana cand De Saulcy avea sa-l descopere.

Cu un an in urma, cand Muzeul Israel a inceput planificarea expozitiilor legate de redeschiderea sa din aceasta vara, curatorul Maoz Lin a contactat Luvrul, in ideea unui eventual imprumut.

"Francezii mi-au dat temeri, un timp", a spus aceasta. "Poate ca exista teama ca, sarcofagul odata ajuns in Israel, va fi pastrat de cineva aici".

Negocierile au continuat timp de aproximativ un an, la sfarsitul carora s-a convenit ca Luvrul sa imprumute sarcofagul, muzeului, pentru o perioada de 4 luni.

"Este intaia oara cand sarcofagul a plecat din Luvru, in 150 de ani", a declarat Lionel Choukroun, atasatul cultural al ambasadei franceze, care au urmarit indeaproape procesul. "Nu au existat probleme speciale, principalele greutati fiind intampinate in gasirea modalitatilor tehnice de transferare a sarcofagului. La cererea comunitatii evreiesti din Franta, doi rabini au venit sa se asigure ca nu au mai ramas oseminte in interior".

Directorul Muzeului Israel, James Snyder, si ambasadorul francez, Bigot, au fost, de asemenea, implicati in negocieri. Fara interventia lor, noteaza Maoz Lin, sicriul regal nu ar fi plecat din Paris. Snyder mai spune ca atat ambasadorul francez a ajutat in operatiune cu entuziasm, cat si Choukroun si Bigot au oferit tot ce aveau mai bun in materie.

"Am lucrat pe marginea acestui subiect un timp foarte indelungat, si suntem foarte bucurosi ca sarcofagul este din nou in Israel", spune Bigot. "Presedintele Luvrului este un vechi prieten al Israelului si a admis cererea. O multime de detalii a trebuit sa fie elaborata, pentru a se asigura ca sicriul este transferat in siguranta, si chiar mai mult decat atat. Deci, suntem incantati ca transferul s-a incheiat cu succes".

inca din ziua de marti dinainte de Sukkot, la cateva ore dupa ceremonia oficiata in cinstea returnarii sarcofagului in Ierusalim, Snyder a intrat in camera unde este acesta era expus publicului, ca parte a expozitiei "Pionierii Arheologiei Biblice".

"Am vazut o familie tanara acolo, vizita expozitia", spune el. "Am inteles ca nu reuseau sa descopere ce este cu acest obiect, asa ca le-am explicat ca revenirea sarcofagului in Ierusalim ma face foarte fericit. in cazul in care presupunerea este corecta si este intr-adevar sarcofagul Reginei Elena, ideea ca ne putem uita la un sicriu in care o regina din primul secol crestin a fost ingropata – o femeie care s-a convertit si care i-a ajutat foarte mult pe locuitorii Ierusalimului – este extrem de interesant. Ni se deschide o usa spre o portiune din istorie, pe care, altfel, nu am avea vreo sansa sa o redescoperim", citeaza cu aceasta ocazie publicatia Haaretz.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 39/2010