Istoria insulelor Solovki (partea 1) : Inainte de sosirea calugarilor

Curierul Rusiei: Cine a descoperit insulele Solovki?

Alexandre Martinov (arheolog): Ele au fost descoperite, redescoperite, de mai multe ori. Dupa urme, primele vizite in zona au avut loc acum 6460 de ani. Se gasesc multe zone de locuire dispersate in arhipelag, datand din acea perioada. ?tim ca oamenii care atingeau varfurile din Solovki veneau vara si plecau inainte de lasarea frigului.

Erau oameni fino-ugrici care traiau in permanenta in Carelia. ?tiinta nu cunoaste nimic despre originile lor etnice, despre limba lor chiar si mai putin, caci scrisul nu exista pe atunci. Putem doar constata ca acesti pionieri erau navigatori excelenti, de un curaj extraordinar. Traversau distante importante in ambarcatiuni foarte fragile, facute din scoarta de copac. in aceasta vara planuim sa reproducem aceste modele de ambarcatiuni si sa redescoperim insulele, mergand pe urmele stramosilor nostri !

LCDR: De cand dateaza descoperirile?

A.M.: Locuitorii din Carelia (republica din componenta Federatiei Ruse) nu au incetat sa le descopere; dupa al cincilea mileniu. Gasim urme ale prezentei lor in mezolitic, neolitic, in epoca bronzului si in cea a fierului. Insulele se schimbau ca si contur si dimensiuni, dar nu incetau sa trezeasca curiozitatea anticilor. in anul 3000 i.H. insulele au fost descoperite de locuitorii coastei orientale a Marii Albe, mai ales din peninsula Norvegiei.

LCDR:Ce stiti despre destinatia acestora?

A.M.: Nimic precis, din nefericire. Pe litoralul insulelor Solovki se gasesc cateva labirinturi unde pescarii din era preistorica se rugau la zeii lor pentru un pescuit spornic. indepartandu-ne de coaste, labirinturile inconjurate de mici gramezi de pietre seamana cu niste morminte umane. Se presupune ca triburile onegiene isi venerau mortii, transportati special de pe continent.

LCDR: De ce nu ii ingropau acolo unde traiau?

A.M.: Stramosii preferau sa ii duca peste mare pentru a impiedica sufletele lor sa se intoarca. Tot din acest motiv construiau labirinturi in apropierea cimitirelor. Sufletul care ar fi iesit din mormant s-ar fi ratacit prin labirintul fara iesire. Aceste constructii de piatra reproduc lumea subterana, unde mortii ratacesc prin intuneric fara putinta de iesire. Conform credintelor triburilor de pe teritoriile Onega, mortii se duceau in tarile noptii eterne, acolo unde apune Soarele. Insulele Solovki, care se gasesc exact in acea directie, erau percepute ca fiind prima escala, necesara si obligatorie, a calatoriei pe care trebuia sa o faca fiecare suflet.

LCDR: De ce exista atat de putine informatii confirmate despre labirinturile din insulele Solovki?

A.M.: Trebuie sa putem face cercetari chiar in labirinturi. Dar acest lucru ar insemna, inevitabil, distrugerea lor, ceea ce consideram a fi inadmisibil. Singurul arheolog care a efectuat cercetari intr-un labirint este Alexandr Briussov, fratele poetului Valeri Briussov. in 1930, el a distrus un labirint, insa fara a face vreo descoperire reala. Era o perioada de anarhie absoluta in arheologie, ceea ce a permis acele lucrari de cercetare. Astazi ele au fost interzise de comitetul arheologilor.

LCDR: Ce se stie despre istoria mai recenta a insulelor Solovki? Din preistorie pana la sosirea primilor calugari…

A.M.: in Evul Mediu, insulele erau frecventate des de „oamenii cu ochii albi", care veneau de pe coastele orientale ale Marii Albe. Acest popor semi-legendar, de cavaleri si magicieni, facea escala aici inainte de a-si continua drumul spre tarile scandinave, cu care avea relatii comerciale intense. Prin secolele XII-XV, insulele erau vizitate de Sami, veniti din Carelia. Acest popor, ai carui descendenti traiesc inca in Rusia si in tarile scandinave, a lasat in arhipelag multi idoli de piatra. Ei credeau ca stramosii lor se pietrificau dupa moarte si aveau obiceiul de a-i cinsti, acoperind aceste pietre cu sange de animal sau oferindu-le un cap de peste sau de ren, pentru a fi siguri ca vor avea o vanatoare fructuoasa.

Acesti Samisi au construit si cateva labirinturi. Cartile monastice spun ca Petru cel Mare, impresionat de aceste labirinturi in timpul vizitelor sale in insule din 1702, a construit unul cu soldatii sai.

LCDR: Din 1984 conduceti cercetarile arheologice care au loc in insule. Ati reusit sa umpleti multe din golurile existente inainte, legat de preistoria arhipelagului, mai ales prin descoperirea monumentelor din mezolitic. Reprezinta aceasta ceva deosebit?

A.M.: Pentru mine, Solovki este, mai inainte de toate, un loc cu un trecut foarte bogat, care a permis multe descoperiri arheologice. Nu cred, contrar parerii multor oameni, ca este vorba despre un loc unic si exceptional, cum ar fi un centru spiritual al Rusiei. Gasim in aceste insule la fel de multa sfintenie dar si pacate, ca peste tot.

LCDR: V-ati nascut in regiunea Arhanghelsk si ati trait toata viata in nordul Rusiei. Exista o specificitate reala a acestei regiuni?

A.M.: Oamenii din nord au fost intotdeauna considerati a fi foarte ospitalieri si solidari. Acum 30 de ani, ca profesor de liceu, organizam excursii cu elevii mei, puteam sa mergem fara probleme in orice sat, stiind ca vom fi primiti cu caldura, cu o masa calda si un loc unde sa petrecem noaptea…. S-a sfarsit cu aceste lucruri in ziua de azi. Oamenii nu mai deschid usa primului sosit si, atunci cand primesc vizitatori, trebuie sa le dai ceva bani in schimb.

O colectie de bijuterii, din secolul XIII, au fost descoperite recent in insulele Solovki. Numite „bijuteriile rusesti", ele erau foarte raspandite in acele vremuri in Finlanda, Suedia si Norvegia.

(va urma)