Vinerea Mare – un fel de invitatie la slujbele Saptamanii Mari

Vinerea Mare

Cruce, Moarte si asteptarea invierii – invitatie la slujbele Saptamanii Mari

In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele,sulita, si inainte de toate Crucea si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi.

Se mai face inca pomenire de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastignit impreuna cu El, dupa cum ne informeaza Sinaxarele Triodului – in Sfanta si Marea Vineri.

Aceste patimi sunt puse in corespondenta cu savarsirea pacatului stramosesc, de catre Adam si Eva. Prin patimirea de bunavoie a Mantuitorului si Domnului nostru Iisus Hristos, se desfiinteaza blestemul pacatului. Acest paralelism este explicat atat in Sinaxarele Triodului, cat si in textul Prohodului Domnului, care se canta la Denia Prohodului, din Vinerea Mare.

Astfel, sinaxarele precizeaza ca „Bautura amara pe care a gustat-o Hristos preinchipuia gustarea lui Adam”; „Crucea reprezenta pomul din rai”; „Coasta impunsa preinchipuia coasta lui Adam din care a fost facuta Eva, prin care a venit calcarea poruncii”; „Sulita arata ca indeparteaza de la mine sabia cea de foc”; „Apa din coasta este icoana botezului” s.a.

La Prohod se canta:

„A adormit Adam

Si din coasta lui isi scoase moarte;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.”

„Ca un pelican,

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte,

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,

Raspandind asupra lor izvoare vii.”

„Coasta Ti-au impuns,

Mainile Ti-au pironit, Stapane;

Si cu rana Ta din coasta ai vindecat

Ne-nfranarea mainilor stramosilor.”

„Sub pamant apui

Cela ce-ai facut pe om cu mana,

Ca pe oameni sa-i inalti din caderea lor,

Cu puterea Ta atotputernica.”

Astfel, sfintele slujbe din aceasta saptamana, culminand cu cele din Vinerea Mare, ne infatiseaza in toata amploarea milostivirea cea mare a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit intru totul, primind toate cele necuvenite si dureroase, spre mantuirea noastra.

Concentrandu-ne asupra versurilor Prohodului Domnului, observam o posibila grupare a lor, cu reveniri concentrice, asupra persoanelor sfinte din preajma Mantuitorului, asupra Domnului si a semnificatiei Crucii si a Mortii Domnului. Cel mai mult ne infioara plangerea Maicii Domnului:

„Varsand rau de lacrimi

Peste Tine, Doamne,

Cea Curata, ca o maica, a glasuit:

Oare cum Te voi ingropa, Fiul meu?”

„Vai, Lumina lumii!

Vai, a mea Lumina!

O, Iisuse-al meu! O, Fiule preadorit!

Cu amar striga Fecioara si jelea.”

„Maica Ta acum

Varsa rauri de lacrimi, Hristoase,

Si-a strigat cand Te-a vazut cu trupu-n mormant:

inviaza, Fiule, precum ai spus!”

„Doamne, Maica Ta,

Pironit vazandu-Te pe Cruce,

De amara intristare, sufletul ei

S-a patruns de cuie si de sabie.”

„Maica Ta vazand

Adaparea Ta cu fiere, Doamne,

Cel ce esti dulceata lumii noastre intregi,

Fata ei cu-amare lacrimi a udat.”

„Primavara dulce,

Fiul meu preadulce,

Frumusetea unde Ti-a apus?”

Mantuitorul Ii raspunde Maicii Sale:

„Nu mai plange, Maica,

Pe Adam si Eva

Ca sa-i slobod, Eu sufar.”

Despre suferinta si tanguirea Maicii Domnului la Cruce citim in alcatuirea lui Simeon Metafrastul, care prezinta „Tanguirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu atunci cand a imbratisat cinstitul trup al Domnului nostru Iisus Hristos”. Paginile sfasietoare nu reprezinta decat un strop al suferintei fara grai a Maicii, transpusa in cuvinte inspirate. Preasfanta Fecioara intelege rolul profund al acceptarii Crucii de catre Fiul ei si crede in El pana la capat, asteptand invierea Sa din morti, cea inainte-vestita.

„Acesta e motivul, preadulce Iisuse, pentru care magii veniti in Betleem Ti-au adus Tie Celui abia nascut nu numai aur ca unui imparat si tamaie ca unui Dumnezeu, ci si smirna ca unui mort. Acesta este motivul pentru care sabia va trece prin inima mea, cum a proorocit Simeon. (…) Ci Tu acum fara suflare esti intre cei morti si cercetezi cele mai dinauntru ale iadului, iar eu respir aerul si sunt intre cei vii. ?i nu inteleg pentru care lucru ai fost omorat. Caci virtutea Ta a acoperit cerurile, potrivit lui Avacum, si acum zaci fara chip, Tu Cel frumos intre fiii oamenilor. (…) O, negraita iconomia Ta, Stapane! Cine Te va lauda dupa vrednicie pe Tine? Cine Te va plange dupa cuviinta ca pe un mort? Dar zideste-Ti in trei zile, precum ai zis, templul (trupul) pe care Tu insuti l-ai daramat…” (in „Trei Vieti bizantine ale Maicii Domnului, Sibiu, 2001)

Un alt aspect subliniat de-a lungul Prohodului priveste „reactia” elementelor naturii la evenimentele Rastignirii si Mortii Domnului. Caci soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au despicat (Matei 27, 51).

„Doamne, ai apus

Si cu Tine-a soarelui lumina;

Iar faptura de cutremur cuprinsa-a fost,

Facator al tuturor vestindu-Te.”

„Ai apus in trup,

Sub pamant, nestinsule Luceafar;

Si acesta neputand vedea soarele,

In amiaza-zi, el s-a intunecat”.

„Intreaga faptura

Recunoaste-n Tine:

Imparat adevarat, pe pamant si-n cer,

Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al meu.”

Un alt aspect indica uimirea cetelor ingeresti la vederea Domnului mort pe Cruce.

„Spaima ia pe ingeri

De grozava-Ti moarte,

O, Facator a toate!”

„Cerestile cete,

Mort intins, pentru noi,

Te-au vazut, Stapanul meu, si s-au spaimantat

Si cu aripile s-au acoperit.”

„Bucurie, Doamne,

Fiind ingerilor,

Intristare lor acum le-ai pricinuit,

Cu trup mort, ca pe un om, vazandu-Te.”

Sunt pomenite si persoanele care au ramas in preajma Mantuitorului si nu L-au parasit, nici la Cruce, nici la ingropare, precum femeile mironosite, Iosif din Arimateea, Nicodim, condamnandu-se totodata tradarea lui Iuda. Nu este uitat nici soldatul de langa Cruce, care a crezut ca Hristos e Fiul lui Dumnezeu, dar nici Pilat, cu hotararea sa nedreapta.

„Fericitul Iosif

Trupul ce da viata,

Al lui Hristos, ingroapa.”

„Vin cu mir sa-L unga,

De mir purtatoare,

Pe Hristos, Mirul Ceresc.”

„Curse de ciulini sunt

Caile lui Iuda

Celui nebun si viclean.”

Exista si precizari strict dogmatice, in versurile Prohodului. invataturi dogmatice, cantate pe melodiile sfasietoare specifice, in lumina lumanarilor, cu asteptarea invierii Domnului:

„Iisus, Viata,

Gustand moarte acum,

Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit

Si viata tuturor le-a daruit.”

„Cu moartea pe moarte

O omori Tu, Doamne,

Cu sfanta Ta putere.”

„Fiule din Tatal,

imparat a toate,

Cum ai primit patima?”

Mare parte din aspectele amintite sunt prezentate si iconografic: Icoana Rastignirii cuprinde, spre exemplu, un craniu uman aflat in interiorul dealului Golgota. Se spune ca este vorba despre capatana lui Adam, peste care a picurat sangele Domnului de pe Cruce. „Asadar, acolo unde era starvul, acolo s-a asezat vulturul Hristos, vesnicul imparat. Noul Adam a tamaduit prin lemn pe vechiul Adam, ce cazuse prin lemn”, explica sinaxarul Vinerii Mari.

O alta Icoana, a Maicii Domnului indoliata, langa Crucea Domnului rastignit, este foarte raspandita in traditia ortodoxa, vorbind de la sine despre strigatul de durere al Maicii si despre sabia care i-a trecut prin inima, fapt profetit de catre Dreptul Simeon, inca de la intampinarea Pruncului Iisus la templu.

Mai presus de orice analiza, insa, prezenta noastra, de crestini ortodocsi, la biserica, la slujbele din Saptamana Mare – in care ne aflam deja – culminand cu prohodirea Domnului, ne va picura in suflet si invataturile intaritoare de credinta.

Ca mai apoi, in tacerea din Sambata Mare sa asteptam si noi, cu toti, invierea Domnului, pe care L-am primit prin Sfanta Impartasanie.

© publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe