Isi merita Toma reputatia de “baiat rau”? (Pr. Nicolae Sincan)

Domnul si Dumnezeul meu – meditatie la Duminica Tomii

Daca ne-am putea intoarce in timp sa fim martorii oricarui eveniment, oare unde ne-am duce? intrebarea desigur e ipotetica iubiti credinciosi, dar in cazul in care ea s-ar referi la mine, astazi mi-as dori mai mult ca oricand, sa fiu impreuna cu apostolii lui Hristos. Sfintii Apostoli, pe langa aceea ca erau ucenicii lui Hristos, erau si martorii invierii Lui. Daca ei s-au bucurat pentru invierea Domnului, au avut prilejul sa se bucure si pentru marturisirea de credinta a Sfantului apostol Toma. Cum sa nu-ti doresti sa fi prezent la un asemenea eveniment alaturi de apostoli?

Dintre toti apostolii, Toma mi-e cel mai drag. ?i Ioan. Petru a fost cam sovaitor. Simpatia mea fata de Toma necredinciosul o explic prin calitatea umana a indoielii, pe care o manifesta. in toate grupurile umane exista dintotdeauna cate cineva care nu este de acord, un contestatar de serviciu, in diferite feluri. Printre apostoli cel care a jucat acest rol a fost Toma si a fost mereu victima unei proaste reputatii. Bineinteles ca reputatia lui nu este atat de dezastruoasa ca a lui Iuda, cel care l-a tradat pe Iisus si s-ar putea nici sa nu o egaleze pe cea a lui Petru, cel care s-a lepadat de Domnul in noaptea de dinaintea rastignirii. in orice caz, Toma este de obicei clasificat printre "baietii rai" dintre cei doisprezece ucenici, care au fost oamenii cei mai apropiati de Iisus in acei trei ani de misiune.

Numele sau deriva dintr-o radacina ebraica, “taam”, care inseamna "pereche, geaman". Evanghelia lui Ioan il mentioneaza de mai multe ori cu supranumele de "Didim" (cf. Ioan 11,16; 20,24; 21,2), care in limba greaca inseamna tocmai "geaman". Este posibil ca apostolul sa fi avut un frate geaman, lucru pe atunci rar si considerat semn divin. Faptul acesta i-a permis ca intre apostoli sa se defineasca cu acest calificativ. Nu este exclus, ca acest nume sa ne sugereze ideea ca un crestin prin botez devine frate geaman al lui Hristos. Un gand datator de lumina si curaj!

Apostolul Toma intra in Evanghelie aproape pe neobservate. Primele cuvinte rostite de el sunt dictate de o situatie neclara. Iisus este rugat de catre Marta si Maria sa vina la fratele lor Lazar, care se imbolnavise. A se intoarce din nou in Iudeea, dupa ce dusmanii lui Iisus il amenintasera de atatea ori, era un risc mult prea mare. Ucenicii i-au atras atentia, dar El a ramas neclintit. Atunci Toma a zis: "Sa mergem si noi si sa murim cu El!"(Ioan 11,16).

A doua interventie a lui Toma este umbrita de tristete. Cand ucenicii se aflau in foisor si Iisus ii pregatea pentru evenimentele insemnate ce aveau sa urmeze, la un moment dat cuvintele rostite de El, au un ecou de ramas bun si despartire: " ?i unde Ma duc Eu, voi stiti si stiti si calea.” (Ioan.14,4). Cuprinsi de nedumerire, toti raman ca muti. Singur Toma indrazneste sa ia cuvantul: "Doamne, nu stim unde Te duci; si cum putem sti calea?" (Ioan, 14,5). Aceste cuvinte, ii ofera lui Iisus prilejul de a rosti celebra replica:”Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.(Ioan, 14,6)

Toma isi datoreaza reputatia de "baiat rau", unui incident care a urmat invierii lui Iisus, petrecut la opt zile dupa Pasti. inainte, el nu a crezut ca Iisus a aparut in absenta lui, si a spus: " Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede". (Ioan, 20,25) La aceasta indarjita sete de evidenta, Iisus raspunde cu divina intelegere: “Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios"!(Ioan.20,27). Toma reactioneaza facand cea mai frumoasa marturisire de credinta din intreg Noul Testament: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" (Ioan 20,28).

Evanghelia nu ne mai da alte informatii despre Sfantul Toma. Potrivit unei traditii din primele veacuri crestine, a predicat invatatura si taina lui Hristos in tinutul indepartat al Indiei pe coasta Malabar si a fost martirizat aproape de orasul care astazi se cheama Madras. Desi s-a convins ca Iisus cel inviat sta in fata lui, desi mai tarziu si-a jertfit viata pentru El, Toma ramane, totusi, pana azi, si va ramane mereu, etichetat ca „necredinciosul“.

A fost Toma un necredincios? S-a indoit pentru un moment, dar a cautat pana a gasit raspunsul. Dar de aici si pana la a-l numi „necredinciosul”, este o cale mult prea lunga. indoiala nu reprezinta opusul credintei. Ea este, plastic spus, stramosul credintei. indoiala nu anuleaza credinta, ci ii face loc. Sensul originar al cuvantului grecesc „skeptikos” se traduce prin „cautator”, sau mai precis prin „cel care se intreaba”. De multe ori, grabiti, il acuzam si noi de necredinta, iar acest „stigmat" il poarta in istorie de doua milenii. Poate ca prea mult timp am fost duri cu el.

„Se spune despre un preot care calatorea odata cu vaporul spre America ca in timpul serviciului divin predica despre rugaciunea ascultata de Dumnezeu. Un necredincios s-a apropiat de el dupa pranz si ii spuse: „Parinte, eu nu cred nimic din ce ai spus!"

Dupa o mica discutie, parintele ii spuse: „Trebuie sa predic acum, nu mai am timp de discutie, dar vino la slujba si vom continua dupa aceea!" Cum mergeu pe punte, au vazut o sarmana femeie emigranta, cu un sal pe cap, dormind. Necredinciosul baga mana in buzunar, apoi aseza linistit doua portocale in poala hainei ei. La intoarcere au vazut-o pe femeie mancand o portocala. Oprindu-se in fata ei, necredinciosul o intreba: „Maicuta, se pare ca te bucuri tare mult de portocala aceea!"

• Da, raspunse ea, nu-i asa ca Tatal meu e bun cu mine?
• Tatal tau? Cu siguranta ca tatal tau nu mai traieste!
• Ba da! Traieste! M-am imbolnavit si tare mult as fi dorit o portocala, asa ca mi-am ridicat ochii spre cer, spre Tatal meu ceresc si i-am cerut o portocala. ?i El mi-a trimis… doua!"

Iubiti credinciosi, Toma ramane prototipul celor indoielnici in credinta, din care, din nefericire, sunt astazi destui, poate chiar prea multi. Oare suntem chiar atat de slabi in credinta, incat sa avem nevoie de noi argumente pentru dovedirea invierii lui Hristos? Oare nu sunt suficiente cele prezentate in timp? Oare nu este suficienta credinta a miliarde de crestini, incepand cu Ziua Cincizecimii si pana la noi, care au crezut in inviere fara sa o vada?

Lectia care trebuie retinuta din experienta lui Toma, este aceea ca indoiala este un lucru natural si ca trebuie sa fim sinceri privitor la propriile noastre indoieli. “Necredinciosul” a fost, probabil, singurul om din istorie care a avut sansa „observatiei directe" pentru a-si forma o opinie indubitabila. A putut sa atinga mainile lui Iisus, sa vada ranile din palmele Lui si sa nu se mai indoiasca in privinta mortii si invierii invatatorului sau. ?i a murit si el moarte de martir. Astazi Toma apostolul, e purtatorul nostru de cuvant.

in aceasta lume fara speranta si dezorientata, suntem chemati ca sa-L marturisim pe Iisus prin viata noastra, constienti fiind, ca intr-o zi si El ne va marturisi inaintea Tatalui (Matei 10:32). Nimeni nu-i obligat sa creada ca Iisus Nazarineanul nascut din Fecioara Maria a inviat. Eu unul, si nu sunt singurul, o cred nesmintit. ?i va spun cu tarie: “Hristos a inviat!

Pr. Nicolae ?incan, protopop de Targu-Mures

Sursa: Radio Reintregirea

foto: http://oradereligie.wordpress.com/

©KSLCatalin – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 12/2010