publicat în: Arhivă

Bucurati-va, dar, cu bucurie mare, pentru ca Hristos a inviat din morti” – PS Parinte Mihail, Episcop de Australia si Noua Zeelanda

"Iar ingerul, raspunzand a zis femeilor: Nu va teme?i, ca ?tiu ca pe Iisus cel Rastignit il cauta?i. Nu este aici, caci S-a sculat precum a zis." (Mt. 28,5-6).

Iubi?i credincio?i ?i credincioase,

Hristos a inviat!


Precum ne-am adunat astazi cu to?ii in Biserica Dumnezeului cel viu, ca sa ascultam glasul Evangheliei care ne incredin?eaza ca Iisus Hristos a inviat, tot a?a ascultau ?i femeile mironosi?e glasul ingerului care le spunea ca „Iisus cel Rastignit s-a sculat precum a zis" mai inainte. Vestea invierii Domnului Hristos este marturisita asadar dintru inceput ?i are ca temelie descoperirea dumnezeiasca in persoana Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat.
in aceasta perspectiva, Iisus Hristos pe de o parte ne-a descoperit noua pe Tatal ?i ne-a aratat ca suntem fii ai Tatalui ceresc. Aceasta se impline?te atunci cand i se administreaza omului Taina Sfantului Botez, ?i astfel omul devine fiu al lui Dumnezeu dupa Har ?i intre Hristos ?i credincios se stabile?te o rela?ie de comuniune, care este o rela?ie vie, personala ?i actuala. Pe de alta parte, Hristos Domnul ne arata in timpul activita?ii Sale pe pamant ca noi trebuie sa ne asemanam cu El inaintea Tatalui ?i pentru aceasta El insu?i este Fiul cel Unul Nascut al Tatalui, care a venit sa ne mantuiasca ?i sa ne lumineze calea spre impara?ia lui Dumnezeu. Aceasta cale are un urcu? continuu spre culmile inalte ale virtu?ilor cre?tine, pe care ni le descopera Domnul;
El ne arata "ca iubirea de Dumnezeu este cea dintai ?i cea mai mare porunca" (Mt. 22, 35-29). Si "pentru ca am primit porunca sa iubim pe Dumnezeu, avem implantata ?i puterea iubirii, iar dovada acestui lucru nu exista in afara de om, ci fiecare poate s-o inve?e de la sine insu?i ?i in sine insu?i.
Caci noi din natura suntem doritori de ceea ce este bun ?i frumos, chiar daca de cele mai multe ori fiecaruia ii pare bun ?i frumos altceva;… cu totul de neexprimat ?i de nedescris sunt luminile frumuse?ii dumnezeie?ti" zice Sfantul Vasile cel Mare (1)

Cea de a doua porunca, "este iubire aproapelui". insu?i Hristos Domnul ne inva?a cum sa iubim pe cei de langa noi. El din iubire fa?a de om a saturat pe cei flamanzi ?i inseta?i, a adus bucurie celor intrista?i ?i mangaiere celor indurera?i, a dat binecuvantarea ?i pacea Sa lumii intregi; "slabiciunile noastre le-a luat asupra Sa ?i bolile noastre le-a purtat ?i a fost ranit pentru noi, ca prin ranile Lui sa ne vindecam noi" (Isaia 53,15). El ne-a rascumparat din blestem, suferind judecata cea nedreapta, batjocura, chinurile ?i rastignirea pe Cruce – cea mai necinstita moarte, pentru a ne readuce pe noi oamenii la via?a cea ve?nica. Pentru aceasta cantam in slujba Sfintelor ?i mantuitoarelor Patimi: " intinsu-?i-ai palmele ?i ai impreunat cele departate de demult; iar cu infa?urarea giulgiului, Mantuitorule ?i cu mormantul ai deslegat pe cei lega?i, care strigau: Nu este Sfant, fara numai Tu Doamne;" caci " ziua de azi, mai inainte a inchipuit-o cu taina marele Moise zicand: ?i a binecuvantat Dumnezeu ziua a ?aptea, ca aceasta este Sambata cea binecuvantata; aceasta este ziua odihnei, in care s-a odihnit de toate lucrarile Sale, Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, prin randuiala mor?ii, dupa trup odihnindu-Se. Si la ceea ce era iara?i intorcandu-Se, prin inviere, ne-a daruit via?a ve?nica, ca un bun ?i iubitor de oameni" (2).

Cugetand ?i noi impreuna cu psalmistul David, ne intrebam: cu ce vom rasplati Domnului pentru toate cate ne-a dat noua? (Ps. 115,3). Ca sa raspundem, vom asculta pe Marele Vasile Arhiepiscopul Cezareii Capadociei care zice:" El este insa atat de bun incat nu cere nici o rasplatire, ci se indestuleaza numai daca este iubit pentru cele ce a dat" (3), pentru aceasta iubi?i fra?i, se cuvine sa incepem sa purtam grija de sufletele noastre; sa ne intristam pentru de?ertaciunea vie?ii noastre de mai inainte; sa luptam pentru fapte bune in viitor ?i sa nu ramanem in lancezeala sau sa amanam pentru viitor inceperea faptelor bune. Fiindca astfel vom fi gasi?i nepregati?i de Cel care cere sufletele noastre." Acum este timpul potrivit, acum este ziua mantuirii"zice ?i Sfantul Apostol Pavel in epistola sa (2 Cor. 6,2), caci acesta este veacul pocain?ei iar acela al rasplatirii, acesta al rabdarii, acela al mangaierii. Acum Dumnezeu este ajutator celor care se intorc din calea cea rea, atunci va fi cercetator infrico?ator ?i de nein?elat al faptelor, al cuvintelor ?i al gandurilor omene?ti. Acum ne bucuram de indelunga rabdare a Lui, atunci vom cunoa?te judecata Lui cea dreapta, adica atunci cand vom invia, unii spre pedeapsa ve?nica, iar al?ii spre via?a ve?nica"(4). Aceste adevaruri le marturise?te ?i Sfantul Apostol Pavel care zice: „ daca credem ca Iisus a inviat, tot a?a credem ca Dumnezeu pe cei adormi?i intru Iisus ii va aduce impreuna cu El"( I Tes. 4, 13-14).

Iubi?i frati cre?tini,

Aceasta este credin?a noastra, ca Hristos a inviat din mor?i ca sa nimiceasca pacatul ?i sa ne invieze ?i pe noi prin eliberarea de sub osanda mor?ii.
Aceasta este ?i marturisirea noastra pe care o facem cu credin?a ?i iubire fa?a de Hristos Domnul in toata via?a noastra. Iar anul acesta, 2010, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la propunerea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a hotarat sa il inchinam in semn de omagiu pentru to?i Sfin?ii marturisitori ?i martiri ai Bisericii care au murit prigoni?i pentru Crezul ortodox ca – Anul comemorativ al Crezului Ortodox ?i al Autocefaliei romane?ti. Ace?tia au urmat pilda vie?ii inva?atorului, marturisind fara teama, cu bucurie ?i credin?a ca El este" Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de to?i vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiin?a cu Tatal, prin care toate s-au facut. Care pentru noi oamenii, ?i pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri ?i S-a intrupat de la Duhul Sfant ?i din Fecioara Maria, ?i S-a facut om. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pon?iu Pilat ?i a patimit ?i S-a ingropat. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. Si S-a inal?at la ceruri ?i ?ade de-a dreapta Tatalui, ?i iara?i va sa vina cu slava, sa judece vii ?i mor?ii, a carui impara?ie nu va avea sfar?it…".

Cu smerenie, sfin?ii au cautat in via?a lor sfin?enia, bunatatea, blande?ea ?i iubirea pe care le-a avut El, ascultand de cuvantul pe care il zice ucenicilor inainte de Patimile ?i Moartea Sa: "caci pilda v-am dat, ca precum v-am facut Eu, ?i voi sa face?i" (In. 13,15). Noi cei de astazi, sprijini?i pe credin?a aceasta, marturisim ca Iisus Hristos nu a fost inghi?it de moarte ci a inviat ?i intra in comuniune cu fiecare dintre noi, pentru ca sfin?enia lui Hristos nu este numai un model care ne sta inainte, ci se revarsa intru noi ?i ne sfin?e?te, ne spala de pacate prin intermediul Sfintelor Taine cu care ne imparta?im in Biserica. Prin rugaciune ?i faptele cele bune fiecare cre?tin intare?te aceasta legatura cu Hristos cel inviat din mor?i in cadrul comunita?ii cre?tine ?i asa se inal?a in sfin?enie, prime?te un chip nou, transfigurat ?i induhovnicit. Acest raport dintre Hristos cel inviat ?i Biserica ramane in veci pentru ca Hristos a venit ca sa mantuiasca ?i sa innoiasca lumea intreaga. in Hristos ?i in Biserica noi am devenit poporul lui Dumnezeu; trebuie doar sa ne angajam cu credin?a puternica in lupta contra pacatului, avand in ajutor harul dumnezeiesc. Si fiindca purtam numele de cre?tini, Sfantul Atanasie cel Mare ne indeamna "sa inva?am ca Hristos cel rastignit e Domnul Slavei( I Cor. 1,24), ?i puterea lui Dumnezeu ?i in?elepciunea lui Dumnezeu (I Cor. 1,24), iar daca cineva se indoie?te ca e ?i Dumnezeu, sa se ru?ineze de Toma, care a pipait pe Cel rastignit ?i a spus ca El e Domnul ?i Dumnezeul lui (In. 20, 28). Si sa se teama de Domnul, Care dupa ce a spalat picioarele ucenicilor a zis: Voi Ma numi?i pe Mine Domnul ?i inva?atorul ?i bine face?i, caci sunt" (In. 13,13). Caci in trupul in care aflandu-Se, a spalat picioarele, in acela ne-a ridicat pacatele pe lemn (IPetru 2,24); in acela?i trup a fost marturisit ca stapan al crea?iei de soarele care ?i-a retras razele ?i de pamantul care se cutremura ?i de pietrele care se despicau ?i de mul?imile care-L recuno?teau pe Cel rastignit ca e cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. El S-a rastignit pe Cruce ?i dupa inviere, vedem slava Lui, slava ca a Unuia Nascut din Tatal, plin de Har ?i de adevar (In. 1, 14)".(5)

Iubi?i fii duhovnice?ti,

Pastra?i cu sfin?enie harul ce vi s-a dat ?i nu permite?i ca el sa devina ceva obi?nuit in via?a voastra. Acesta este tezaurul nostru cel de mare pre?, este credin?a ortodoxa in invierea Domnului pe care o marturisim cu lumanarea aprinsa in mana; acest margaritar nepre?uit nu trebuie sa il masura?i cu masura omeneasca. Nu va a?tepta?i ca el sa para logic sau pe in?elesul celor care nu sunt capabili sa patrunda nimic din ceea ce depa?e?te omenescul sau celor ce cred ca il pot avea altfel decat il arata propovaduirea Sfintei Biserici Ortodoxe dintotdeauna. Sa nu uitam ca noi suntem "aluatul care dospe?te toata framantatura" ?i sa ne mangaiem cu cuvintele Domnului Hristos care zice: "Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua impara?ia" ( Lc. 12,32). Pentru aceasta, in calitate de parinte duhovnicesc, indreptam rugaciunile noastre pentru to?i cre?tinii ortodoc?i din Episcopia Ortodoxa Romana a Australiei ?i Noii Zeelande, ca to?i intari?i in credin?a ?i in lupta cu pacatul sa nu uitam niciodata ca Hristos ne indeamna mereu zicandu-ne: "indrazni?i! Eu am biruit lumea." (In. 16,33).
La acest praznic al invierii Domnului va transmitem tuturor urari de pace ?i sanatate, ajutor in familia voastra ?i in toata lucrarea cea de folos impreuna cu salutul pascal:

"Hristos a inviat!"

Bucura?i-va dar cu bucurie mare pentru ca Hristos a inviat din mor?i cu moartea pe moarte calcand ?i celor din morminte via?a daruindu-le.
Al vostru catre Domnul rugator,

† M I H A I L
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Australiei ?i Noii Zeelande

©redactor Bogdan Roman publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 12/2010