Occidentul nu poate intelege ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni
Occidentul nu poate intelege ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni
Politicienii nostri de multe ori afirma ca Georgia si Occidentul ar avea "valori comune". Ei spun acest lucru fiindca, de cele mai multe ori, acesta devine un tip de slogan. Motivul-cheie al repetarii unei astfel de declaratii tine de cat de acceptata este formula, pe care oamenii o tot repeta, fara a se gandi insa la esenta ei.
Totusi, aceasta este o chestiune de importanta vitala. Prin valori ne definim locul nostru in lume, perceptia fata de lume si atitudinile noastre fata toti ceilalti. Valorile noastre ne definesc viata si de multe ori moartea. Cu totii am vazut poze teribile cu evrei goi fiind dusi in lagarele naziste de concentrare. Dar, cei care nu stiu ce inseamna Erva pentru evrei, nu pot intelege ca a fi gol este mai rau decat moartea, pentru un evreu.
Occidentul nu poate intelege ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni
Sensul valorilor este in realitate o problema filosofica, dar acum devenim martorii profanarii lor si vulgarizarii acestora, sub ochii nostri. Cand noul articol din Codul penal al Georgiei privind "guitatul" (turnatoria) a declansat proteste publice, acest lucru nu trebuia interpretat ca fiind o manifestare a unei mentalitati penale in societate, ci ceva mai profund, o legatura directa cu credinta noastra religioasa. "Guitatul" nu este considerat un rau – ca si cand oamenii nu ar vrea sa coopereze cu politia – ci pentru ca Iuda Iscarioteanul a facut exact asta atunci cand L-a tradat pe Iisus cu un sarut. Pe baza valorilor religioase, se poate deduce cu usurinta ceea ce e acceptabil pentru societate si ce nu.
Atitudinile diferite fata de pacat sunt una dintre diferentele existente intre religii. Daca observi modul de viata occidental, iti dai seama ca pacatul devine un lucru din ce in ce mai "confortabil". Vesticii simt ca nu au niciodata destul confort, iar acest lucru inseamna acceptarea unui nou pacat. Prin concurenta protestantii (si alte culte), fata de membrii Bisericii Catolice, au inceput sa-si abandoneze pozitiile sale, pas cu pas, pentru a deveni… un loc mai confortabil. Acest lucru nu este insa un lucru nou. Totul a inceput odata cu vanzarea indulgentelor – iertarea pacatelor in schimbul banilor. Biserica Catolica a simplificat statutul unui credincios si a acceptat faptul ca pocainta “de adancime” nu este absolut necesara pentru ca pacatele sa fie iertate. Mai degraba frica de pacat sau pocainta usoara, ar fi indeajuns. Practica indulgentelor nu a fost "inventata" din senin. Ea este bine argumentata la baza: credinta catolica afirma ca Dumnezeu este suparat pe oameni pentru pacatele lor si ii va pedepsi in mod inevitabil, deci, prin urmare, trebuie sa faci ceva pentru Dumnezeu, pentru ca pacatele tale sa fie iertate. Acesta a fost doar o problema scolastica si tehnica de a transforma doctrina, incat sa permita oamenilor plata indulgentelor.
In schimb plata, in orice forma ar fi ea, este de neimaginat in cazul unui ortodox. Pacatul il indeparteaza pe om de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu-l paraseste pe pacatos. Dumnezeu nu-i cere plata, ci o schimbare de comportament. Pacatul nu este o problema la fel de simpla precum pare la prima vedere. Este inacceptabil pentru ortodocsi sa incerce sa cumpere mila lui Dumnezeu – "mituirea" – si apoi sa revina la aceeasi viata (pacatoasa n.n.) de dinainte.
Occidentul nu poate intelege ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni
Desi comertul cu indulgente a fost eventual condamnat, protestantii continua si mai fac inca un pas inainte, atunci cand au inceput sa recunoasca doar doua dintre cele 7 Sfinte Taine: Botezul si Euharistia, si au respins Sfanta Spovada si Pocainta prin Marturisire, alaturi de celelalte patru (mirungerea, hirotonia, casatoria, maslul). Eu nu zic ca un protestant nu se pocaieste deloc. insa pocainta nu mai este o taina sfanta pentru un protestant. Astazi, atat Biserica Catolica cat si protestantii sunt mai toleranti fata de pacate, inclusiv la cele care contravin propriei lor religii, dar si din punct de vedere moral si etic. Bineinteles ca nimeni nu te forteaza sa te comporti intr-un fel sau altul. Dar problema este ca nu poti refuza sa te pocaiesti de pacatele tale, daca doresti sa fii numit credincios. Crestinismul occidental ii lasa pe credinciosi doar la jumatatea drumului. Adevarat, afilierea la oricare dintre religii nu ofera nimanui o asigurare impotriva pacatului (si nici ateismul). Omul este pacatos in esenta, dar diferenta dintre "afiliati" consta in faptul ca unora nu le sunt indiferente pocainta si mai ales pacatul, pe cand ceilalti si-l justifica.
Daca te uiti la trecutul Europei si al Georgiei, vei vedea o diferenta semnificativa intre cele doua. in Europa, regii (nobilii, ducii, domnitorii sau cei de alta natura) puteau sa schimbe religia poporului. in Europa medievala acest principiu era universal: cine facea legea, acela avea si Biserica oamenilor. Acest principiu nu a fost aplicat insa si in Georgia, deoarece crestinismul a fost declarat religie de stat, chiar si atunci cand Georgia avea regi musulmani. "Razboaiele religiei" deseori citate de catre cadrele didactice au fost in majoritate lupte motivate politic, religia fiind doar ambalajul incercarilor politice de a schimba valorile poporului prin forta.
Occidentul nu poate intelege ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni
Cand discuta despre toleranta istorica a georgienilor, specialistii spun ca evreii nu au fost ucisi, sau ca nu au fost hartuiti, in Georgia. Dar aceasta este doar o simplificare extrema a problemei. Evreii s-au bucurat chiar de aceleasi privilegii de care s-au bucurat si georgienii si, mai important, proprietatile lor au fost protejate, ele fiind la fel de importante pentru evrei ca si protectia lor personala. Cercetatorii, de multe ori, se plang ca exista o lipsa a evidentelor evreilor din Georgia, dar acest lucru se datoreaza tocmai faptului ca nu existau reglementari aparte pentru ei, avand aceleasi drepturi ca toti ceilalti.
Occidentul nu poate intelege deci ca Ortodoxia nu este o confesiune – una printre multe alte confesiuni. "Ea este o regula a existentei si a organizarii sociale, si identificarea ei cu Georgia este atat de ferm stabilita incat nu poate cineva contesta acest lucru fara a naste proteste vehemente. in 1888, Ilia Chavchavadze scria: "crestinismul, dincolo de actuala confesiune crestina, inseamna pamantul georgian, inseamna a fi georgian. Astazi, in Caucazul de Sud, Georgia si Crestinismul sunt unul si acelasi lucru. Nu va zice nimeni ca cineva s-a convertit in georgian, ci mai degraba in crestin [aici mai sunt cazuri in care un musulman se converteste la crestinism]. Biserica noastra stie ca pamantul si nationalitatea, impletite cu credinta, formeaza religia, o sabie si un scut de netrecut in fata inamicului. Acesta este lucrul care a contribuit la rezistenta acestei tari in fata numerosilor sai adversari!
Biserica a legat pamantul si nationalitatea de credinta, si natiunea a avut aceasta trinitate ca ghid prin cei 1500 ani de razboi si de varsare de sange. Aceasta trinitate pastreaza patria si identitatea georgiana pentru georgieni".
Un articol de Nana Devdariani
Nana Devdariani este un journalist de profesie (former Public Defender of Georgia)
Foto (de sus in jos): Emblema Bisericii Ortodoxe Georgiene / Steagul celor 5 Cruci, al Georgiei / Sfanta Nina a Georgiei / Icoana "Slava din Iberia" (Mihail Sabinin)
© Traducere din editia georgiana a ziarului Georgian Times – KSLCatalin – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 6/2010
