De dincolo de lume “staretul Siluan” / 24 septembrie 2009
„…ca, (si) prin staretul Siluan, oamenii paralizati de deznadejde sa redobandeasca curaj” (parintele Sofronie)
Sfantul Siluan Athonitul (1866 – 24 septembrie 1938), rus vietuitor la manastirea Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon de la Muntele Athos, a fost recunoscut oficial in randul Sfintilor de Sfantul Sinod al Patriarhiei Ecumenice la 26 noiembrie 1987, fiind considerat taumaturg, clarvazator si incercat in nevointa iubirii intregii lumi. Este sarbatorit la 24 septembrie, in sinaxarele straine avand mai multe zile de pomenire, pe langa aceasta.
Scrierile sale, publicate si in limba romana, au dat nastere unui adevarat „curent duhovnicesc” in cadrul Bisericilor Ortodoxe, aducand un suflu proaspat, inspirat de Duhul Sfant, celor cu „festila fumeganda”.
Cel care s-a preocupat in mod deosebit de popularizarea scrierilor Cuviosului Siluan este parintele Sofronie de la Essex (1896 – 11 iulie 1993), ucenicul acestuia si pustnic, el insusi autor de carti duhovnicesti.
„Dumnezeu nu sileste nicidecum omul, ci sta cu rabdare la poarta inimii sale asteptand cu smerenie momentul in care aceasta inima I se va deschide. Dumnezeu insusi il cauta pe om inainte ca omul sa-L caute pe Dumnezeu. Cand, prinzand o clipa prielnica, Domnul Se descopera omului, numai atunci cunoaste omul pe Dumnezeu in masura in care ii este dat, si incepe de acum inainte sa-L caute el insusi pe acest Dumnezeu Care scapa din nou inimii lui. Cum vei cauta ceea ce n-ai pierdut? Cum poti cauta ceea ce nu cunosti nicidecum? Dar sufletul cunoaste pe Domnul si de aceea il cauta.”
„Duhul Sfant este iubire, pace si blandete. Duhul Sfant invata iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Duhul inselaciunii este un duh de mandrie; nu cruta nici omul, nici celelalte fapturi, caci n-a facut nimic. E un talhar si un fur; calea sa e plina de surpare. Duhul inselaciunii nu poate aduce adevarata blandete; nu aduce decat desfatarea plina de spaima a desertaciunii; nu este in el nici smerenie, nici pace, nici iubire; duce la nepasarea de gheata a mandriei.
Duhul Sfant revarsa iubirea de Dumnezeu; sufletul doreste pe Domnul si-L cauta zi si noapte, plin de blandete si de lacrimi, in vreme ce potrivnicul sufla spaima sa ravasitoare si intunecata, care omoara sufletul. Acestea sunt semnele care ne ingaduie sa deosebim limpede harul dumnezeiesc de inselaciunea vrajmasului.”
„Dumnezeu i-a iubit pana intr-atat pe oameni, incat le-a dat pe Duhul Sfant, si in Duhul Sfant omul s-a facut asemenea lui Dumnezeu. Cei ce nu cred aceasta si nu se roaga sfintilor nu stiu cat de mult ii iubeste Domnul pe oameni si cat de mult i-a slavit.”
„Atunci cand rugaciunea neincetata se aseaza in adancul inimii, universul intreg se preface intr-un templu al lui Dumnezeu.” (de la Sfantul Siluan)
„Acest om, care din punct de vedere intelectual nu era rafinat, ci simplu si ignorant, a cunoscut uneori starea vederii curate a lui Dumnezeu. Avea deci calitatea de a spune: Daca rugaciunea ta e curata, esti teolog sau Pe pamant sunt multi credinciosi, dar sunt rari cei ce cunosc pe Dumnezeu.
Prin cunoastere el nu intelegea nici teoriile gnostice, nici speculatiile teologice, ci experienta comuniunii, experienta unirii reale cu Lumina dumnezeiasca.” (parintele Sofronie, despre Sfantul Siluan)
© Copyright 2008-2009 – Tous droits réservés
Nu uitati de continuarea acestui "mesaj": CARTEA SFINTILOR – Lacasuri Ortodoxe (click pe banner)
