Iubitilor intru Domnul Arhipastori, Cinstiti preoti si diaconi, de Dumnezeu iubitor cin monahal, frati si surori!
in luminoasa zi a Nasterii Domnului va felicit din inima cu aceasta mareata sarbatoare! Pe parcursul a doua mii de ani, crestinii din intreaga lume, cu bucurie si speranta, isi indreapta gandul catre evenimentul care a devenit de referinta in istoria omenirii. Modalitatea contemporana de numarare a anilor isi are inceputul la Nasterea Domnului, prin sine insasi marturisind semnificatia exclusiva a venirii Mantuitorului Hristos.
Pestera din Betleem a luat infatisarea lumii care odinioara s-a lepadat de Creatorul sau si a simtit scarba si intunericul indepartarii de Dumnezeu, unde animalele s-au ascuns de frigul noptii de iarna. insa luminoasa noapte a Nasterii Domnului a umplut de stralucire nu numai pestera care a fost adapost Preacuratei Fecioare Maria, dar si toata zidirea, caci prin Nasterea Fiului lui Dumnezeu fiecare om venit pe lume este luminat cu Lumina adevarului, dupa cum marturiseste Sf. Evanghelist Ioan (1, 9).
Cineva poate intreba: ce inseamna Lumina adevarului? Raspunsul il gasim in aceeasi Evanghelie a lui Ioan. Lumina adevarului este insusi Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu, care "S-a facut trup si S-a salasluit intru noi si am vazut slava Lui" (Ioan l, 14).
Prin nasterea Mantuitorului oamenii au capatat posibilitatea de a primi harul si Adevarul (Ioan 1, 17). Harul este puterea Dumnezeiasca, data de Dumnezeu omului spre mantuire. Cu aceasta forta oamenii inving pacatul. Fara har nu poate fi biruit raul si deci nimic din ceea ce ne umbreste viata.
Adevarul este valoarea fundamentala a existentei. Daca la baza vietii sta neadevarul si ratacirea, atunci viata se anuleaza pe sine insasi. Desigur, exteriorul vietii unui om aflat in ratacire poate parea prosper. Dar aceasta nu inseamna ca ratacirea este inofensiva: mai devreme sau mai tarziu ea se va manifesta, inclusiv prin tragediile care vor atinge soarta acestor oameni.
Lumina adevarului – este lumina Dumnezeiasca, este adevarul Dumnezeiesc. Ea este vesnica si de neschimbat si nu depinde de faptul daca o primim sau nu. Primirea de catre om a adevarului Dumnezeiesc determina, in primul rand, caracterul relatiilor sale cu ceilalti oameni, capacitatea, dupa cuvintele apostolului, de a purta "sarcinile unul altuia" (Galateni 6, 2), adica sa-si manifeste solidaritatea cu aproapele atat in momentele de bucurie, cat si de tristete. "intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35). insa aceste adevaruri Dumnezeiesti, care sunt capabile sa ne transforme viata, astazi inceteaza sa mai fie idealuri. Ele sunt inlaturate cu insistenta din constiinta omului contemporan prin propagarea iresponsabilitatii, a egoismului, a consumismului, negarea pacatului, ca problema de baza a existentei umane.
Prin inlocuirea adevaratelor valori cu anti-valori se explica in principiu importanta crescanda a asa-numitului „factor uman" in cazul evenimentelor tragice care rapesc sute de vieti. Prin aceasta se explica si crizele care zguduie economia, politica, mediul ambiant, viata de familie si relatiile dintre generatii la nivel mondial.
Semnificatia sarbatoririi Nasterii Domnului consta in faptul ca il apropie de noi pe Mantuitor, ne ajuta Sa-i vedem mai clar Chipul, sa ne patrundem de Vestea Sa cea buna. Dumnezeu se naste iara si iara in mod tainic pentru noi in sufletele noastre, pentru ca noi "viata sa avem si din belsug sa avem" (Ioan 10,10). Evenimentele din Betleemul acelei nopti intra in viata contemporana, ajutandu-ne sa o vedem din alt punct de vedere. Lucrurile care ne pareau mari si semnificative, intr-o clipa devin repede trecatoare si lipsite de orice valoare, cedand locul maretiei si frumusetii adevarului Dumnezeiesc.
Cu o deosebita putere rasuna astazi cuvintele Mantuitorului: "Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20). Aceste cuvinte dau speranta, bazata pe ferma convingere ca orice ispite ne-ar incerca in viata aceasta, Domnul nu-si va lasa mostenirea.
Anul trecut a punctat viata Bisericii noastre cu multe evenimente importante.
Sinodul Local intrunit in Catedrala „Hristos Mantuitorul" l-a ales dupa moartea Sanctitatii Sale, Patriarhului Alexei al II-lea, pe succesorul sau. intariti in rugaciune si sustinerea episcopatului, a clerului, dar si a multimii de crestini, cu voia lui Dumnezeu am primit sortii de slujire patriarhala ce mi-au cazut.
Savarsind Slujbe la Moscova, intr-un sir de Eparhii ruse, in Ucraina, in Belorusia si Azerbaidjan, am avut bucuria comunicarii prin rugaciune cu poporul nostru dreptmaritor, de la copii pana la batrani. Peste tot am putut vedea fetele luminoase ale oamenilor care marturiseau o credinta profunda. Aceasta a insemnat pentru mine o traire duhovniceasca foarte vie si o dovada de netagaduit a unitatii Sfintei Rusii, care prin puterea credintei poporului sau multinational poate trece peste frontierele sociale, materiale, de varsta, etnice si altele, pastrand in conditiile realitatilor politice actuale unitatea sa spirituala.
Aceasta unitate este intarita de Biserica, in care, prin harul Dumnezeiesc, sunt depasite toate cele trecatoare. Aici in fata omului este pusa adevarata maretie a valorilor netrecatoare. Tocmai din acest motiv adevarul Dumnezeiesc trebuie sa devina cel mai important punct de reper pentru toata fapta omului, pentru dezvoltare si avansare.
Este imbucurator faptul ca tot mai multi contemporani incep sa constientizeze care le sunt radacinile duhovnicesti, sa-si pretuiasca traditia religioasa si culturala. Astazi bucuria sarbatorii nu este impartasita numai de credinciosii care sunt puternic ancorati in Ortodoxie, dar si de cei care se gasesc pe drumul dobandirii credintei mantuitoare si poate ca pentru prima data calca pragul Bisericii, trezindu-li-se in inima chemarea Evangheliei.
in gandul unei rugaciuni sincere doresc Preasfintitilor pastori, Cuviosilor si Cucernicilor slujitori, iubitilor frati si surori mila din belsug revarsata din vestea nasterii Pruncului Hristos nascut in Betleem. Doresc sa vi se inmulteasca bucuria, sa se potoleasca scarba, sa se vindece boala. Fie ca lumina stelei calauzitoare din Betleem sa ne lumineze caile vietii si ale faptelor noastre, toate cu binecuvantare fiind indreptate spre prosperarea Bisericii, statelor in care vietuim si comunitatilor noastre, sorbind neincetat din Adevarul Evanghelic.
Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii
Nasterea Domnului 2009/2010, or. Moscova
