Profesor univ. dr. Karl Christian Felmy a poposit, marti 28 aprilie 2010, in mijlocul studentilor teologi de la Facultatea din Craiova. in prelegerea sustinuta a analizat evolutia cuvintelor de instituire din cadrul Sfintei Euharistii in Didahie si in opera Sfantului Iustin Martirul si Filosoful. Traducerea a fost asigurata de parintele prof. conf. dr. Picu Ocoleanu, titularul al catedrei de teologie morala din cadrul Facultatii de Teologie din Craiova.
Dupa ce a luat parte, duminica 26 aprilie, la Sfanta Liturghie, oficiata la biserica parohiei Harsu din Craiova, profesorul german a ajuns in mijlocul studentilor teologi craioveni pentru a sustine mai multe prelegeri centrate pe diverse teme din liturgica ortodoxa. Prima prelegere a fost sustinuta in sala „Mitropolit Nestor Vornicescu”, din cadrul Universitatii din Craiova si a avut ca titlu: „Ce deosebeste aceasta noapte de celelalte nopti. Functiunea cuvintelor de instituire in Euharistia crestina primara conform Didahiei, capitolul IX, si conform Sfantului Iustin Martirul si Filosoful din Apologhia Mayor”.
„Evloghia si euharistia se pot traduce prin binecuvantare”
in prima parte a dezbaterii, dl. Felmy a analizat evolutia rugaciunii de multumire, euharistia, in primele secole, pornind de la vechiul ritual iudaic legat de cina din noaptea de Pasti: „Rugaciunile de multumire din cadrul Didahiei au aceeasi structura ca rugaciunile evreiesti de la masa, care se rostesc la masa de Paste. Mai intai este innaltata o rugaciune de multumire pentru creatie, apoi o rugaciune de multumire pentru eliberarea din robia egipteana prin Marea Rosie si apoi mai exista inca o parte care ar corespunde rugaciunilor de intercesiune din liturgica noastra. Important este ca in formularul rugaciunii de la masa de Paste la evrei exista conceptul barah baraha, care este prezent la toate formulele de binecuvantare. Acest baraha s-ar putea traduce prin evharistin, care nu are un corespondent precis in limba germana, dar in romaneste inseamna binecuvantare.
Deci evloghia si euharistia se pot traduce prin binecuvantare, iar binecuvantare prin baraha. Cand Liturghia incepe, diaconul spune „Binecuvinteaza parinte”, iar preotul continua „Binecuvantata este imparatia a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh”. Prin urmare si noi am pastrat aceasta semnificatie a termenului evreiesc baraha, adica rugaciunea prin care-L preaslavim pe Dumnezeu pentru actul Sau creator si pentru mantuirea pe care ne-a adus in dar. Aceasta este in acelasi timp o rugaciune de binecuvantare a darurilor euharistice. in ritualul evreiesc, dupa acest baraha, membrii familiei beau cu totii din acelasi potir, impartasindu-se din binecuvantarea care se pogorase peste potir. Daca mergem la Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, in Apologia Mayor, 66, versetul 2, se afirma ca darurile, mancarea sunt euharistizate, toate acestea primind denumirea de euharistie. Aceasta euharistizare preface darurile si le face sa nu mai fie ce au fost inainte, le face sa fie altceva, sa nu mai fie paine obisnuita si vin obisnuit ci Trup si Sange ale Cuvatului care s-a facut om”.
„Numai cel care este sfant poate sa se apropie si sa se impartasasca”
in continuare profesorul Felmi a explicat legatura dintre agapa si euharistie in primele veacuri crestine: „in Noul Testament aflam ca Sfanta Liturghie, Sfanta Euharistie era savarsita intr-un context de ospat, avea un caracter de agapa. Acest ospat incepe prin binecuvantarea darurilor, dar acesta nu este inca punctul culminant. Locul acesta pe care noi il avem in Sfanta Liturghie se reflecta in secolul I in Didahie. Avem, de pilda, o binecuvantare a vinului si o binecuvantare a painii care inca nu corespund binecuvantarii euharistice. Era de fapt binecuvantarea care preceda Liturghia, si apoi urma rugaciunea euharistica. Deci, in secolul I, slujba se savarsa intr-un context de ospat, oamenii se adunau sa se ospateze. Spre deosebire de noi, crestinii primari nu mergeau la Liturghie pe nemancate, cu mancau mai intai din darurile binecuvantate de la agapa, iar apoi primeau Sfanta Euharistie. Ceea ce avem in Didahie, intr-un context legat de ospat, mai gasim intr-o scriere de la inceputul seculului al III-lea, care ii apartine Sfantului Ipolit al Romei. Exista mai multe temeiuri ca aceasta a treia rugaciune euharistica din Liturghie este de fapt momentul euharistic si nu binecuvantarea potirului si a painii care era mai degraba o binecuvantare a agapei ce preceda Sfanta Liturghie. Un mare teolog rus, Ivan Karabinov, despre care nu se stie cum a sfarsit, probabil intr-un lagar comunist, zice ca dupa a treia rugaciune din Didahie: „Numai cel care este sfant poate sa se apropie si sa se impartasasca”. Aceasta aminteste de ceea ce se intampla astazi in Liturghia noastra: „Sfintele sfintilor”. Se poate observa structura si cele mai importante evenimente euharistice. Ipolit foloseste termenul de euharistia doar pentru Sfanta Liturghie, deci se poate observa ca la sfarsitul secolului al III-lea, termenul de evloghia incepe sa se foloseasca doar in cazul ospatului . La Sfantul Iustin stim ca se savarsa mai intai o agapa a credinciosilor si deabia dupa aceasta urma adevarata Liturghie, iar proistosul rosteste niste cuvinte care ar proveni direct de la Mantuitorul Hristos. Contextul si motivarea acestei afirmatii vine din opera Sfantului Apostol Pavel”.
Prof. univ. dr. Karl Christian Felmy este unul din cei mai mari teologi ortodocsi in viata. Autor al unei opere de inalta tinuta academica, dl. Felmy are o serie intreaga de carti publicate in limba romana: Dogmatica experientei ecleziale, De la Cina cea de Taina la Dumnezeiasca Liturghie, (ambele la Editura „Deisis”), precum si numeroase studii si texte traduse in volume si reviste din cadrul Mitropoliei Olteniei. in scurt timp, la Editura „Mitropolia Olteniei” va fi editat, in traducere, un volum de teologie dogmatica intitulat: „Discos – innoirea teologiei ortodoxe contemporane”. Dl. profesor Felmy s-a nascut in traditia luterana, a primit botezul in Biserica Ortodoxa Rusa unde a fost hirotesit ipodiacon. in curand va primi taina diaconiei.
MITROPOLIA OLTENIEI
©Alex-Daniel Rotariu – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 15/2010