Mesajul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

1. Prin Harul lui Dumnezeu, Întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe locale s-au reunit între 10-12 octombrie 2008, în Fanar, la invitaţia şi sub preşedinţia Celui Dintâi dintre noi, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu ocazia proclamării în acestui an ca an al Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor. Am deliberat în dragoste frăţească asupra problemelor cu care se confruntă Biserica Ortodoxă, şi participând la festivităţile cu această ocazie, am săvârşit împreună Sfânta Euharistie în Sfânta Biserică Patriarhală a Tronului Ecumenic, astăzi, 12 octombrie 2008, în Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea. În aceste zile, am fost întăriţi de adevărul darurilor de providenţă divină primite de Apostolul Neamurilor, care l-au făcut pe acesta un minunat “vas ales” (Fapte 9:15) al lui Dumnezeu şi un model strălucitor de slujire apostolică pentru trupul Bisericii.

Întreaga Biserică Ortodoxă îl cinsteşte pe acest Apostol pe parcursul acestui an al Domnului, promovându-l ca pe un exemplu pentru credincioşii ei de martor contemporan al credinţei noastre pentru “cei de aproape şi cei de departe” (Efeseni 2:17).

2. Biserica Ortodoxă, înţelegând interpretarea autentică a învăţăturilor Apostolului Neamurilor, atât în perioadele de pace cât şi în cele dificile ale istoriei sale de două mii de ani, poate şi trebuie să promoveze lumii contemporane nu numai învăţătura cu privinţă la refacerea în Hristos a unităţii întregii rase umane, ci şi cu privire la universalitatea lucrării Sale de mântuire, prin care toate diviziunile acestei lumi sunt depăşite şi natura comună a tuturor fiinţelor umane este afirmată.

Totuşi, promovarea credincioasă a acestui mesaj de mântuire presupune, de asemenea, depăşirea conflictelor interne ale Bisericii Ortodoxe, prin renunţarea la extremele naţionaliste, etnice şi ideologice ale trecutului. Doar în acest fel cuvântul Ortodoxiei va avea impactul necesar în lumea contemporană.

3. Inspiraţi de învăţătura şi lucrarea Sfântului Apostol Pavel, subliniem în primul rând importanţa datoriei misionare pentru viaţa Bisericii, şi în particular pentru slujirea noastră a tuturor, în conformitate cu ultima poruncă a Domnului: “îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.” (Fapte 1:8). Evanghelizarea poporului lui Dumnezeu, dar şi a acelora care nu cred în Hristos, constituie datoria supremă a Bisericii. Această datorie nu trebuie săvârşită într-o manieră agresivă, sau prin diverse forme de prozelitism, ci în dragoste, umilinţă şi respect pentru identitatea fiecărui individ şi pentru particularităţile culturale ale fiecărui popor. Toate Bisericile Ortodoxe trebuie să contribuie la acest efort misionar, respectând ordinea canonică.

4. Biserica lui Hristos îşi săvârşeşte astăzi misiunea într-o lume în rapidă dezvoltare, care a devenit acum interconectată prin căi de comunicare şi prin dezvoltarea mijloacelor de transport şi tehnologice. În acelaşi timp, totuşi, înstrăinarea, diviziunile şi conflictele sunt în creştere. Creştinii subliniază că sursa acestei situaţii este îndepărtarea omului de Dumnezeu. Nicio schimbare în structurile sociale sau în regulile de comportament nu este suficientă pentru a vindeca această stare. Biserica indică în repetate rânduri că păcatul nu poate fi învins decât prin cooperarea dintre Dumnezeu şi oameni.

5. În aceste condiţii, mărturia contemporană a Ortodoxiei pentru problemele mereu crescânde ale umanităţii şi ale lumii devine imperativă, nu numai pentru a indica cauzele lor, ci şi pentru a confrunta direct tragicele consecinţe care urmează. Diferitele contraste naţionaliste, etnice, ideologice şi religioase hrănesc continuu confuzii periculoase, nu numai în privinţa incontestabilei unităţi ontologice a rasei umane, dar şi în privinţa relaţiei omului cu creaţia. Sacralitatea persoanei umane este constrânsă de revendicări parţiale ale “individului”, în timp ce relaţia lui cu restul creaţiei este subiectul folosului său arbitrar sau a abuzului.

Aceste diviziuni ale lumii introduc o inegalitate injustă în participarea indivizilor sau chiar a popoarelor la bunurile creaţiei; acestea lipsesc miliarde de oameni de bunuri de primă necesitate şi duc la căderea în suferinţă a persoanei umane; cauzează migraţii masive de populaţie, încurajează discriminarea naţionalistă, religioasă şi socială şi conflictele, ameninţând coerenţa tradiţională internă a societăţii. Aceste consecinţe sunt cu atât mai aberante cu cât ele sunt legate inextricabil de distrugerea mediului şi a întregului ecosistem.

6. Creştinii ortodocşi împart responsabilitatea pentru criza contemporană a acestei planete cu alţi oameni, credincioşi sau nu, pentru că au tolerat şi au făcut compromisuri nediscriminatorii cu privire la acţiuni umane extreme, fără a confrunta aceste acţiuni cu cuvântul credinţei. Prin urmare, au obligaţia majoră de a contribui la depăşirea diviziunilor acestei lumi.

Învăţătura creştină despre unitatea ontologică între rasa umană şi creaţie, aşa cum este ea exprimată de întreaga taină a lucrării mântuitoare a lui Hristos, constituie fundamentul pentru interpretarea relaţiei omului cu Dumnezeu şi lumea.

7. Eforturile de a distanţa religia de viaţa socială este o tendinţă comună a multor state moderne. Principiul unui stat secular poate fi păstrat; totuşi, este inacceptabil ca acest principiu să fie interpretat în sensul unei marginalizări radicale a religiei din toate sferele vieţii publice.

8. Prăpastia dintre bogaţi şi săraci creşte dramatic datorită crizei financiare, rezultatul goanei obsesive după profit a factorilor economici şi a activităţii financiare corupte, care, fiind lipsită de o dimensiune antropologică şi de sensibilitate, nu serveşte, în fapt, nevoilor umanităţii. O economie viabilă este aceea care combină eficacitatea cu dreptatea şi solidaritatea socială.

9. Cu privire la problema relaţiei dintre credinţa creştină şi ştiinţele naturii, Biserica Ortodoxă a evitat să adopte cercetările ştiinţifice în curs de dezvoltare şi o poziţie oficială faţă de fiecare problemă ştiinţifică. Din punct de vedere ortodox, libertatea cercetării constituie un dar al lui Dumnezeu pentru umanitate. În timp ce afirmă aceasta, totuşi, Ortodoxia subliniază pericolele ascunse în anumite realizări ştiinţifice, limitele cunoaşterii ştiinţifice şi existenţa unei alte cunoaşteri care nu cade imediat sub incidenţa ştiinţei. Această altă cunoaştere dovedeşte în multe feluri că este necesar să se stabilească limitele cuvenite ale libertăţii, să se utilizeze roadele ştiinţei prin abţinerea de la egoism şi să se respecte valoarea persoanei umane.

10. Biserica Ortodoxă crede că progresul tehnologic şi economic nu ar trebui să ducă la distrugerea mediului şi epuizarea resurselor naturale. Lăcomia de a satisface nevoile materiale duce la sărăcirea sufletului uman şi a mediului. Nu trebuie să uităm că bogăţiile naturale ale pământului nu sunt numai proprietatea omului, ci în primul rând creaţia lui Dumnezeu: “Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.” (Psalm 23:1). Ar trebui să ne aducem aminte că nu numai generaţia de astăzi, ci şi cele viitoare au dreptul la resursele naturii, pe care Creatorul ni le-a dăruit.

11. Susţinând ferm orice efort paşnic pentru soluţii corecte la conflictele care apar, salutăm poziţia Bisericilor Rusă şi Georgiană şi cooperarea lor frăţească în timpul recentului conflict militar. În acest fel, cele două Biserici şi-au îndeplinit obligaţia faţă de slujirea reconcilierii. Sperăm că eforturile lor bisericeşti reciproce vor contribui la depăşirea tragicelor consecinţăe ale operaţiunilor militare şi la reconcilierea popoarelor.

12. În confuzia mereu crescândă a timpurilor noastre, instituţia familiei şi căsătoriei trece printr-o criză. În spiritul înţelegerii noii condiţii sociale complexe, Biserica este obligată să găsească căi de a susţine spiritual şi de a încuraja familiile tinere şi numeroase.

Ne îndreptăm gândurile mai ales către tineri, pentru a-i chema să participe activ atât la viaţa sacramentală şi sfinţitoare, cât şi la lucrarea misionară şi socială a Bisericii, trasferând problemele şi aşteptările lor Bisericii, pentru că ei reprezintă nu numai viitorul, ci şi prezentul ei.

13. Ca Întâistătători şi reprezentanţi ai preasfintelor Biserici Ortodoxe, cu totul conştienţi de gravitatea problemelor sus-menţionate, lucrând pentru abordarea lor directă ca “slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. 4:1), proclamăm de la acest Scaun al Primului Tron al Bisericilor şi reafirmăm:

i. Poziţia noastră neclintită şi obligaţia de a păstra unitatea Bisericii Ortodoxe în “credinţa dată sfinţilor, o dată pentru totdeauna” (Iuda 3), credinţa Părinţilor noştri, în Sfânta Euharistie comună şi în respectarea fidelă a sistemului canonic al conducerii Bisericii, prin rezolvarea oricăror probleme care apar din când în când în relaţiile dintre noi cu duhul dragostei şi păcii.

ii. Dorinţa noastră pentru vindecarea fiecărei anomalii canonice care s-a ivit din circumstanţe istorice şi necesităţi pastorale, cum ar fi în aşa-numita diaspora ortodoxă, cu depăşirea fiecărei posibile influenţe care este străină de ecleziologia ortodoxă. În această privinţă, primim cu bucurie propunerea Patriarhiei Ecumenice de a reuni Consultări Panortodoxe în cursul anului 2009 asupra acestui subiect, precum şi de a continua pregătirile pentru Sfântul şi Marele Sinod. În concordanţă cu ordinea ierarhică şi cu practica Consultărilor Panortodoxe de la Rodos, va invita toate Bisericile autocefale.

iii. Dorinţa noastră de a continua, în ciuda oricăror dificultăţi, dialogul cu alţi creştini, precum şi dialogurile interreligioase, mai ales cu iudaismul şi islamul, dat fiind că dialogul este singura cale de a rezolva diferendele dintre oameni, mai ales în vremuri ca acelea de astăzi, în care orice tip de diviziuni, inclusiv acelea în numele religiei, ameninţă pacea şi unitatea dintre oameni.

iv. Susţinerea noastră pentru iniţiativele Patriarhiei Ecumenice, precum şi pentru cele ale altor Biserici Ortodoxe, pentru protejarea mediului înconjurător. Criza ecologică de astăzi, care este datorată atât unor cauze spirituale cât şi unor cauze etice, face imperativă obligaţia Bisericii de a contribui prin mijloace spirituale la dispoziţia ei, la protejarea creaţiei lui Dumnezeu de consecinţele lăcomiei umane. În această privinţă, reafirmăm desemnarea zilei de 1 Septembrie, prima zi a anului bisericesc, ca zi dedicată rugăciunilor speciale pentru protecţia creaţiei lui Dumnezeu, şi susţinem introducerea subiectului mediului înconjurător în activităţile catehetice, omiletice şi pastorale generale ale Bisericilor noastre, precum este deja cazul în unele dintre ele.

v. Decizia de a avansa în direcţia creării unui Comitet Inter-Ortodox pentru studiul problemelor de bioetică, asupra cărora lume aşteaptă o poziţie şi din partea Ortodoxiei.

Adresând aceste lucruri către creştinii ortodocşi din întreaga lume şi către întreaga oikumene, ne rugăm “iară şi iară” ca pacea, dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu să învingă în sfârşit în viaţa oamenilor.

“Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem noi, Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor.” (Efeseni 3:20-21) Amin!

În Fanar, 12 Octombrie 2008

+ Bartolomeu al Constantinopolului + Theodor al Alexandriei + Ignatie al Antiohiei + Teofil al Ierusalimului + Alexei al Moscovei + Amfilohie al Muntenegrului (reprezentând Biserica Serbiei) + Laurenţiu al Ardealului (reprezentând Biserica României) + Dometian al Vidinului (reprezentând Biserica Bulgariei) + Gherasim al Zugdidiului (reprezentând Biserica Georgiei) + Hrisostom al Ciprului + Ieronim al Atenei + Jeremiasz al Wrocławului (reprezentând Biserica Poloniei) + Anastasie al Tiranei + Hristofor al Ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei