publicat în: Arhivă

(EXCLUSIV) TOP SECRET: Misiunea “Paraclisul” – Operatiunea Kentucky, dusa la indeplinire de singurul preot ortodox roman – capelan – din istoria US ARMY

TOP SECRET: Misiunea "Paraclisul"

Parintele George Oanca este singurul preot ortodox roman din istoria armatei americane, care a ajuns capelan in armata SUA. Desi a crescut si studiat in Romania, fiind preot la parohia Ibrianu din judetul Braila si apoi la Catedrala Sf. Ioan Botezatorul din Ploiesti, parintele a ajuns, printr-un complex de imprejurari, in SUA:
"Am intrat in armata americana ca si capelan in anul 2008. Dupa absolvirea scolii de ofiteri, anul trecut, in august 2009 am fost numit capelan la Batalionul de ingineri din St. Cloud, Minnesota.

©Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin


in Martie 2010, Batalionul nostru a fost detasat in Bagadad, Iraq, povesteste parintele redactiei Lacasuri Ortodoxe. De atunci si pana acum, bravii mei soldati au indeplinit nenumarate misiuni, toate incheiate cu succes. Una dintre ele a fost "Top Secret" si a constat in transportul unui paraclis/bisericute dintr-o baza militara, la o biserica armeana ortodoxa, in plin centrul Bagdadului. Nu a fost usor! Spun acestea pentru ca intr-o tara eminamente musulmana, unde crestinismul este interzis, misiunea noastra a fost sa transportam aceasta bisericuta la destinatia finala. Printre explozive, rachete si alte minuni, misiunea s-a desfasurat cu succes, ne mai asigura parintele, re-deruland in cele ce urmeaza firul experientelor traite…

Misiunea "Mutarea Paraclisului"
Consilio et Animis! (Cu intelepciune si curaj!)
"Dumnezeul meu, sa-Ti fie ochii Tai deschisi si urechile Tale cu luare aminte la rugaciunea care Ti se va face in locul acesta. ?i acum, Doamne Dumnezeule, scoala-Te si vino la locul de odihna al Tau, Tu si chivotul puterii Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, se vor imbraca intru mantuire si cuviosii Tai se vor desfata de bunatati." (CARTEA A DOUA PARALIPOMENA SAU CARTEA A DOUA A CRONICILOR, cap. 6: 40 – 41)

in primul rand, trebuie sa incepem cu o intrebare: Ce este un PARACLIS? Paraclisul este o capela mica, unde crestinii ortodocsi se roaga, aprind lumanari si isi afiseaza obiectele religioase: icoanele. Cand vine vorba de credinta lor, ortodocsii sunt foarte profunzi in traditiile legate de cult.

in 2007, soldatii ortodocsi armeni au venit in Irak sa-si indeplineasca datoria fata de alti soldati, ajutand poporul irakian sa construiasca o noua societate, in care oamenii pot fi liberi, pot trai in pace si libertate religioasa.
Ca orice alti crestini, soldatii armeni s-au gandit si la nevoile lor spirituale. Pentru a avea un lacas de cult, au construit propriul lor altar, un mic paraclis.
Anul trecut, in 2009, soldatii armeni au plecat acasa.

La scurt timp dupa ce am ajuns in mijlocul teatrului de operatii, in martie 2010, am primit un telefon de la Capelanul maior David Lile, al brigadei 3/3, in legatura cu paraclisul lasat deoparte. Ma intreba ce e de facut cu el. El considera ca ar fi bine ca, atunci cand vor incepe tragerile, paraclisul sa fie donat unei biserici ortodoxe locale, din partea Armatei SUA. Paraclisul se afla in acel moment in FOB Echo. impreuna cu asistentul sau, sergent Jeremy Steward si cu mai multi soldati, Capelanul Lile a dezasamblat paraclisul, l-a imbunatatit (restaurat) si l-a incarcat intr-un container. La sfarsitul lunii mai, paraclisul a fost mutat de la FOB Echo, la tabara Striker, iar Capelanul Lile m-a rugat sa caut o biserica ortodoxa locala, pentru a-l oferi.

Cu ajutorul Oficiului Capelanilor (USF – I), am putut localiza Biserica ortodoxa Sfantul Grigorie, luminatorul armenilor, din centrul Bagdadului. Capelanul locotenent Ira Houck de la USF-I (Capelanul religiilor lumii) si interpretul sau, domnul Amer Hanna, au stabilit legatura dintre unitatea noastra si catedrala.
Dupa stabilirea legaturii, comandantul batalionului nostru, locotenent James E. Mc Carthy, ne-a acordat aprobarea si binecuvantarea de a continua Operatiunea Kentucky – Mutarea Paraclisului, de la tabara Striker, la catedrala Sfantul Grigorie.

intr-o zi, dis-de-dimineata, dupa o munca asidua de planificare a operatiunii dusa de capitanul Joel Welter si de locotenentul Staci Galahue, convoiul sfant a pornit cu paraclisul spre destinatia finala.
Cu sprijinul companiei 282, care a oferit transport si securitate, paraclisul a strabatut centrul orasului Bagdad, pana la biserica ortodoxa Sfantului Grigorie armeanul. Am calcat pe pamant sfant! Prin harul lui Dumnezeu, am ajuns la catedrala. Inginerii companiei 492 ne-au ajutat sa asamblam paraclisul de la zero. A fost un moment istoric si, in acelasi timp, foarte emotionant.
ei trei preoti de la catedrala au fost miscati de misiunea noastra si de modul in care soldatii au actionat pe teren. Preacucernicul parinte Nareg Ishkanian, parohul catedralei, a declarat:

«Soldatii au fost foarte respectuosi, smeriti si gata sa ajute. Au facut exact ce trebuia, incat suntem foarte multumiti de paraclisul primit, care ramane o modalitate de a ne aminti de ei si de a ne ruga pentru pace in Irak.»
Discutand cu parintele Ishkanian, am aflat ca aceasta catedrala a armenilor i-a ajutat pe soldatii ortodocsi armeni, oferindu-le icoane si alte obiecte sfinte care sa fie utilizate in timpul slujbelor sau rugaciunilor din paraclis, mai inainte ca mica bisericuta sa fie adusa aici. Una dintre Icoane, care il reprezinta pe Domnul nostru Iisus Hristos, e principala donatie catre soldati.
Am avut onoarea si privilegiul de a returna Icoana chiar parintelui Ishkanian, odata cu paraclisul, ca dar din partea Armatei SUA si a soldatilor armeni.

Ce inseamna acest lucru pentru noi toti, pentru soldatii nostri, pentru armata, pentru soldatii armeni si pentru poporul irakian? Misiunea a insemnat un prilej de cooperare intre armata irakiana, politia irakiana si armata SUA, fiind pentru toti un model. A fost un moment istoric in viata parohiei, a membrilor ei, dar si pentru soldatii nostri si cei irakieni. Totodata, soldatii armeni nu vor fi uitati, iar prezenta lor in Irak va fi reamintita totdeauna.

Paraclisul a ajuns la destinatia finala. in acest mic lacas ortodox, soldatii s-au rugat, au implorat si i-au spus lui Dumnezeu durerile lor, ca de altfel si momentele fericite traite, cerandu-I Domnului ajutor si pace. El va continua sa constituie un loc al aducerii-aminte – pentru credinciosii catedralei – a jertfelor soldatilor nostri si a soldatilor SUA, in numele pacii si libertatii.
La sfarsit, preotii si soldatii s-au rugat impreuna pentru pace:
«Dumnezeule Atotputernic, Creatorule a toate, Tatal tuturor oamenilor de pe pamant, Calauzitorule, ne rugam ca toate popoarele si toti conducatorii lor sa mearga pe caile dreptatii si pacii. Pazeste-ne de relele nedreptatii, silniciei, exploatarii, conflictului si razboiului. Ajuta-ne sa indepartam neincrederea, amaraciunea si ura. invata-ne pe toti cum sa oprim stocarea si folosirea armamentului de razboi. indruma-ne sa gasim pacea, respectul si libertatea. Uneste-ne in gasirea solutiilor pacii, impotriva ignorantei, saraciei, bolilor si opresiunii. intareste-ne sa putem spori in armonie si prietenie, precum fratii si surorile creati dupa Chipul Tau. Cerem toate acestea in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.»
Binecuvantari si multe multumiri tuturor celor care au sustinut aceasta cauza nobila !
Pro Deo et Patria!

Capitan George Oanca, capelanul batalionului
Batalionul 367 de ingineri
TF 367th Nord Star
Tabara Striker, Bagdad, Irak

«Eroul este omul care se uita pe sine pentru altii.» (Testamentul soldatilor)

Material acordat Lacasuri Ortodoxe, cu doriri de bine si consideratie,
Preot George Oanca – 24 august 2010

Articolul poate fi citit doar pe Lacasuri Ortodoxe!

Fiindca vizitatorii nostri merita sa fie bine informati!

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 31/2010