Evidente saptamanale – prezente pe net (artistul Tudor Chirila – scrisoare catre tineri)
Apelul a aparut deja pe net si a avut si unele reactii din partea blogurilor ortodoxe, chiar daca putin mascate de discretia unei pozitii de mijloc in apreciere, confortabila de multe ori prin faptul ca nu ai cum sa fii judecat.
Din pacate, atitudinea aceasta, "lipsita practic de atitudine", lipsita de o parere personala, face rau si nu poate fi specifica Ortodoxiei, mai ales cand tinerii asteapta de la un ortodox prietenie, blandete, intelegere, iertare si… sfaturi.
Acesta este sensul postarii unei aprecieri din partea noastra:
Un apel laic, al unui laic, pentru laici.
Daca un cuvant precum "Dumnezeu", "pocainta", "mantuire" etc lipseste din acest apel, nu inseamna ca apelul este "sirop de ametit pipitele" (asa cum, in viteza judecatii rapide, a netului ortodox, a fost deja catalogat), mai ales ca nu se observa aceasta inclinatie ci exact reversul. Ne situam astfel pe o pozitie deloc folositoare, riscand sa ne aflam in ochii tinerilor, exact "de cealalta parte", dupa chiar avertismentul autorului: "Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura."?
Mesajul incearca sa-i scoata pe tineri dintr-o masa amorfa, dintr-o turma de persoane depersonalizate, evident manipulate prin toate caile enumerate mai sus.
Este un apel care poate ajunge sa aiba rezultate pozitive daca este sustinut (sau macar corect interpretat, acceptat) si nicidecum judecat cu rautate, fiindca acest om poate fi mai aproape de tineri decat cel mai mare duhovnic existent in prezent (evidentele o arata, chiar daca mesajul nu poate fi evaluat prin raportare la un sistem de referinta comun).
Singura problema, care e clar ca amprenteaza intreg mesajul, este pesimismul care ar vrea sa fie mascat de continutul insusi.
Tudor Chirila: "noi am pierdut".
Nu. Tudor Chirila, cel care a ajuns sa identifice aceasta stare de fapt si chiar sa reactioneze, nu a pierdut ci, pare a fi un om care a castigat.
Cred ca este exact punctul in care Dumnezeu (Cel vesnic tanar!) trebuie sa-si faca aparitia pe scena, pentru lumina implinirii bucuriei, daca vrem cu adevarat sa se intample ceva. Pentru aceasta, punem si noi umarul, rapid. Ce mai astepti, Tudor?
(KSLCatalin – admin. Lacasuri Ortodoxe)
Mesajul scris a aparut aici: .
Comentariul mai poate fi citit si aici:
