Istoria si demersurile necesare recunoasterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane
La 25 aprilie, anul 1885, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol recunoaste autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane. Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, In calitate de presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Tomosul de autocefalie prin care “cu bucurie sufleteasca binecuvinteaza Biserica Ortodoxa Romana, recunoscandu-o autocefala Intru toate de sine ocarmuita’.
Tot acum, Patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea a comunicat printr-o scrisoare enciclica tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale surori, adica Patriarhiilor Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului, precum si Bisericilor Rusa, Greaca, Sarba si Arhiepiscopiei Ciprului recunoasterea autocefaliei acordate Bisericii Ortodoxe Romane.
Acest document de recunoastere a autocefaliei BOR este rodul unei Indelungi activitati diplomatice Intreprinse de ierarhii romani cu sprijinul demnitarilor de stat, care au sustinut cu argumente istorice cauza nobila a Bisericii Ortodoxe Romane In fata Patriarhiei Ecumenice. Urmand cursul istoriei nationale, Biserica din Romania independenta trebuia sa-si revendice autocefalia, echivalent bisericesc al izbandei de la 1877. Prin tomosul din 25 aprilie 1885, Patriarhia Ecumenica renunta a se mai erija In Biserica-mama si adopta pozitia fireasca de Biserica-sora a Bisericii Ortodoxe Romane.
Astfel, la 30 martie 1884, patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea s-a retras din scaun, In locul sau fiind ales Ioachim al IV-lea, care a pastorit Intre 1 octombrie 1884 si 14 noiembrie 1886. In Cancelaria patriarhala de la Constantinopol, relatiile cu Biserica romaneasca erau mai putin tensionate si decurgeau firesc spre recunoasterea autocefaliei. Biserica Ortodoxa Romana, cu sprijinul Guvernului Romaniei, a continuat activitatea diplomatica printr-un schimb de scrisori cu Patriarhia Ecumenica, desfasurat la Inceputul anului 1885.
Reprezentant al regelui Carol I, ministrul cultelor si al instructiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, a fost cel care a aparat interesele Bisericii In fata patriarhului Ioachim al IV-lea, fiind mandatat de mitropolitul primat Calinic Miclescu sa solicite ‘recunoasterea neconditionata a autocefaliei Bisericii nationale’. In februarie 1885 a avut loc ‘o adunare secreta la Mitropolia din Bucuresti, la care au luat parte mitropolitii si episcopii tarii’, In cadrul careia au fost formulate ‘cererile episcopatului roman catre Patriarhie d-a se recunoaste autocefalia’. Episcopii Melchisedec ?tefanescu al Romanului si Iosif Gheorghian al Dunarii de Jos au fost Insarcinati cu redactarea unei scrisori destinate patriarhului ecumenic Ioachim al IV-lea, din textul careia urma sa reiasa doleantele ierarhilor romani.
Anul 2010 este „Anul omagial al Crezului Ortodox si al Autocefaliei romanesti” In Patriarhia Romana. Acest lucru s-a facut la initiativa Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, cu aprobarea Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane In sedinta de lucru din 18-19 iunie 2009.
Centrul de Presa al Patriarhiei Romane
©redactare Teo-Christian – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 15/2010
