publicat în: Arhivă

arhi-VE/RO: Intre Orient si Occident – Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurcas 13

arhi-VE-RO Intre Orient si Occident - Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurcas "arhi-VE/RO. intre Orient si Occident – Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurca?"
13 – 30 ianuarie 2011 – Sala Irina Nicolau, Muzeul Taranului Roman

Joi, 13 ianuarie 2011, ora 17:00, la Muzeul Taranului Roman, la Sala Irina Nicolau, va avea loc vernisajul expozitiei arhi-VE/RO. intre Orient si Occident. Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurca?.

Lacasuri Ortodoxe este partener media oficial al Muzeului Taranului Roman

©Un articol si redactare pentru Lacasuri Ortodoxe: Carmen-Ana Ion


Aceasta expozitie a fost realizata in urma initiativei Departamentului de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” si este rezultatul unei colaborari cu ICR Venetia.
Expozitia a fost coordonata de prof. dr. arh. Anca Bratuleanu si conf. dr. arh. Sergiu Nistor si a fost realizata pentru a fi expusa in cadrul Institutului Cultural Roman din Venetia in perioada 3 – 21 noiembrie 2010. Conceptul expozitiei, realizata de Petru Mortu, Toader Popescu si Irina Calota, a uzat de calitatile cliseelor de a reprezenta, in acelasi timp, imagini cu o compozitie proprie si subiecte alese in functie de criteriile autorului. Au fost alese 20 de cupluri de imagini – una cu subiecte din Romania si cealalta cu imagini din Italia. Oglindirea fragmentelor de arhiva unele in altele, precum si pendularea intre imagini care pot fi, in functie de grila de citire adoptata de privitor, apropiate sau indepartate la extrem reprezinta, pe langa un interesant exercitiu vizual, si o sublimare a experientei modernizarii romanesti, fenomen de care Samurcas nu a fost deloc strain. Reflexia care se stabileste in sticla diapozitivelor intre lumea orientala si cea occidentala este, in acelasi timp, un dat al arhivei originale si o constructie fara teza, care privilegiaza deopotriva valoarea diapozitivelor ca marturii, ca obiecte, subiecte, sau doar imagini. Alaturarile de imagini – de multe ori surprinzatoare – au scopul de a provoca vizitatorul in a-si pune intrebari si a gasi raspunsuri, in cadrul unui proces de identificare atat a elementelor comune, cat si a diferentelor pe care imaginile ce compun fiecare cuplu in parte le prezinta.
Cupola Bazilicii Sf Petru din Roma

in afara de cele 20 de perechi amintite mai sus, expozitia contine si o instalatie compusa din aproximativ 80 de diapozitive, menite sa prezinte publicului suportul fizic pe care aceste imagini au fost pastrate de-a lungul a peste 100 de ani de existenta.
Arhiva de imagine „Alexandru Tzigara-Samurcas”, aflata in posesia Departamentului de Istoria si Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, a fost transferata de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” probabil de catre profesorul Grigore Ionescu, dupa moartea autorului lor. Diapozitivele din arhiva serveau ca material didactic pentru cursurile de estetica si istoria artei pe care Samurcas le tinea la ?coala de Arte Frumoase, incepand cu februarie 1899. O alta parte a acestei arhive a ramas in custodia actualei Universitati Nationale de Arte si a fost donata, dupa anul 2000, Muzeului Taranului Roman.
Turlele Bisericii Manastirii Sf Trei Ierarhi din Iasi

Colectia a fost realizata de-a lungul mai multor decenii, la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Cel mai probabil avem de-a face cu o arhiva cu autori multipli – nu toate imaginile au fost realizate de Samurca?. Preocuparile stiintifice principale ale autorului sunt vizibile in alegerea si perspectiva asupra obiectelor, peisajelor si persoanelor fotografiate, fapt ce nu indica, neaparat, doar calitatea sa de autor ci si, posibil, optiunea sa privitoare la achizitionarea diapozitivelor.
Arhiva de imagine aflata in custodia DITACP contine 2383 de diapozitive pe sticla. Subiectele acestora prezinta obiecte de arhitectura, planuri si harti, obiecte de arta – sculptura, pictura, gravura, desen, arta populara – si peisaje in proportii diferite. Majoritatea diapozitivelor au ca subiect obiecte arhitecturale (aproximativ 75% din totalul imaginilor), dintre care in jur de 90% sunt din Europa. Dintre acestea din urma, peste jumatate prezinta subiecte din Romania. Indiferent de procentele mentionate mai sus, ceea ce este cert este ca arhiva este importanta prin bogatia de informatie pe care o prezinta, prin forta estetica a imaginilor care o compun si prin calitatea lor de a fi marturii istorice.

La inceputul anului 2010 a fost lansat volumul bilingv roman-englez „Arhiva Alexandru Tzigara-Samurcas”, care prezinta imagini caracteristice pentru colectie si care a fost insotit de un CD care cuprinde inventarul arhivei, finalizat in 2009.
Brosura expozitiei, realizata dupa conceptia grafica a lui Radu Tudor Ponta, cuprinde texte bilingve (in romana si in italiana), cat si imagini din arhiva, astfel selectionate incat sa ilustreze tema generala a expozitiei. Cele cinci texte – compuse de Nicolae Lascu, Virgil Stefan Ni?ulescu, Toader Popescu ?i Irina Calota si traduse de Corina Anton – au fost menite atat sa situeze aceasta actiune (si cele premergatoare ei) intr-un context mai larg al proiectului de diseminare a fondurilor DITACP / UAUIM, cat si sa prezinte personalitatea lui Alexandru Tzigara-Samurcas, arhiva sa de imagine si expozitia.

Expozitia poate fi vizitata pana pe 30 ianuarie 2011, de marti pana duminica, intre orele 9:00 si 17:00, la Sala Irina Nicolau. Intrarea este libera.

ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCA?

Se naste la 4 aprilie 1872, in Bucuresti, intr-o veche familie de mici boieri. Liceul il face la Bucuresti. in 1892 este numit „custode preparator” la Muzeul de antichitati, condus de Grigore Tocilescu. in 1893 pleaca la studii in Germania, la Universitatea din München, sprijinit de Regele Carol I, la sfaturile lui Al. Odobescu. Aici studiaza istoria artei. intors in tara, demisioneaza de la Muzeul de antichitati si-si continua studiile, plecand in Franta si, din nou, in Germania, preocupat fiind de muzeografie. il are ca indrumator pe Wilhelm von Bode, reformator al muzeelor berlineze.
Dupa terminarea studiilor, este numit bibliotecar, apoi director la Fundatia Carol I si profesor la catedra de istoria artei si estetica la ?coala de Arte Frumoase din Bucuresti.

arhi-VE-RO Intre Orient si Occident - Arhiva de imagine Alexandru Tzigara-Samurcas

La 1 octombrie 1906, Al. Tzigara-Samurcas este numit director al Muzeului etnografic, de arta nationala, arta decorativa si arta industriala, devenit, in 1915, Muzeul de arta nationala Carol I. Noul muzeu functiona temporar in cladirea fostei monetarii a statului din ?oseaua Kiseleff nr.3, pe locul unde fusese palatul domnitorului Nicolae Mavrogheni. De la inceput, Al. Tzigara-Samurcas isi organizeaza muzeul pe baze stiintifice moderne. Achizitiile pe care le face duc la sporirea considerabila a colectiilor, punctul forte fiind expunerea pavilionara a casei lui Antonie Mogos din Ceauru, jud. Gorj.

incepe o lupta neintrerupta pentru obtinerea din partea autoritatilor a fondurilor necesare ridicarii noului local (cel actual), la ale carui planuri a colaborat cu arhitectul N. Ghica-Budesti. in acest scop, el scrie numeroase articole in presa, pe care le va strange mai tarziu, in 1936, in cartea sa, „Muzeografie romaneasca”. La 30 iunie 1912 se pune piatra fundamentala a noii cladiri a Muzeului. Constructia a suferit numeroase intreruperi, fiind definitivata abia in 1941.

in toata perioada cat a fost director al Muzeului, Al. Tzigara-Samurcas a depus o activitate prodigioasa, legata si de celelalte importante functii pe care le-a indeplinit: director al Fundatiei Carol I si profesor de istoria artei si estetica la Cernauti. Scrie articole din cele mai variate domenii, lucrari de specialitate, intre care arta populara ocupa un loc de frunte, tine conferinte la radio sau la Ateneu, participa la congrese si expozitii internationale. Al.Tzigara-Samurcas devine un nume de referinta in domeniul care l-a consacrat.
Situatia se deterioreaza dupa al doilea razboi mondial, cand autoritatile comuniste il alunga in 1948 de la conducerea Muzeului. Batran, bolnav si umilit peste masura, Parintele muzeului de la ?osea moare la 1 aprilie 1952.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 50/2011