publicat în: Arhivă

(EDIFICARI… pe larg) Legile antiblasfemie din Egipt si Sudan raman de neclintit, amenintandu-i pe convertitii la Crestinism

Lacasuri Ortodoxe: din Istanbul si Nairobi

minarete si turle de biserici in sudan si egiptLegile antiblasfemie din Egipt si Sudan ii ameninta pe cei ce se convertesc la crestinism

Legile antiblasfemie din Egipt, ca si in Sudan, sunt folosite impotriva minoritatilor crestine, acolo unde turnurile minaretelor strajuiesc turlele bisericilor.

Schimbarea aerului politic din tarile nord-africane, ale Egiptului si Sudanului, isi va pune amprenta asupra istoriei, dar atitudinile locale par sa asigure ca un singur lucru va continua sa ramana neschimbat: legea impotriva defaimarii Islamului va rezista ca o stanca de granit intr-o furtuna de nisip.

Rubrica, articol, trad. si interpretare KSLCatalin

In timp ce egiptenii continua sa se confrunte cu o revolutie si sa caute libertatile care sunt frecvente in alte parti ale lumii, nu exista niciun semn ca versiunea egipteana a legii anti-blasfemie va fi schimbata. Si in Sudan, acolo unde este programata o detasare a sudului non-islamic de nordul islamic, pe 9 iulie, crestinii ramasi in partea de nord devin mai vulnerabili decat oricand acuzatiilor nefondate de defaimare a Islamului.

Legea din Egipt, teoretic menita sa descurajeze persoanele care incalca prevederile legale privind “sensibilitatile religioase” ale celorlalti, este in realitate folosita pentru a sufoca libertatea de exprimare si pentru pedepsirea si intimidarea celor ce refuza sa subscrie la standardele versiunii “ortodoxe” a islamismului sunnit, practicat de majoritatea egiptenilor, sustin cei ce pledeaza pentru apararea drepturilor omului, alaturi de grupurile religioase disidente.


“In general, in Egipt, lucrurile prezinta un anumit dinamism, dar pentru ca aceste probleme sunt in mod special mai fierbinti, nu m-as astepta, chiar si cu un nou regim, la vreo oarecare modificare a acestei legi”, a spus Paul Marshall, un expert al Centrului pentru Libertatea religioasa din Institutul Hudson.

Totusi, Marshall a declarat ca dupa demonstratiile nationale din 25 ianuarie-11 februarie 2011, care au dus la indepartarea de la putere a presedintelui egiptean Hosni Mubarak, pot exista schimbari care sa survina in modul in care sunt aplicate legile, existand o oarecare speranta ca ele nu vor fi folosite “pur si simplu pentru a inchide oameni”.

Articolul 98 (f), cunoscut pentru avocatii egipteni ca “sfidarea religiei”, afirma: “cine exploateza religia, in scopul promovarii ideologiilor extremiste, verbal, in scris sau in oricare alt mod, cu scopul de a incita la razvratire sau dispret fata de orice religie divina sau de aderentii acesteia, sau la prejudicierea unitatii nationale, va fi pedepsit cu inchisoare intre sase luni si cinci ani sau cu plata unei amenzi de cel putin 500 de lire egiptene (85 US$)”.

La modul strict vorbind, articolul 98 alineatul (f) nu este o lege anti-blasfemie, dar este folosit in acelasi mod ca alte legi anti-blasfemie din Orientul Mijlociu si din lumea islamica de pretutindeni. Violarea acestor prevederi este cunoscuta sub numele de “defaimare a religiei raiului (ceresti)”. Altii au fost acuzati de “insultarea Islamului”.

Ashraf Thabet, in varsta de 45 de ani, stie prea bine ce inseamna sa fii acuzat de defaimarea religiei ceresti. Negustorul importator din Port Said a fost un musulman la viata lui, pana la recesiunea economica si pana cand anularea unei afaceri i-a permis sa aiba timpul liber pentru a studia mai indeaproape Islamul. Ceea ce incepuse ca o cautare pentru a gasi sensul mai profund al religiei sale avea sa-l faca de fapt sa imbratiseze Crestinismul. Povestindu-le celorlalti despre lupta sa si despre ideile nou dobandite, Thabet s-a trezit ca pierde batalia cu Serviciul Inteligent de Securitate al Statului Egiptean (SSI).

Arestarea a avut loc dimineata devreme, pe 22 martie 2010, agentii SSI daramand usa apartamentului acestuia, agresandu-l in fata familiei sale si tarandu-l in inchisoare. Acuzat de incalcarea articolului 98 (f), Thabet a petrecut 132 de zile in regim de izolare, dar nu a fost niciodata adus in instanta de judecata.

Thabet sustine ca SSI a mentinut problema nerezolvata pentru a-l hartui si a mari presiunea, in sensul reconvertirii sale la Islamism. Cazul sau, inca nerezolvat, este tipic pentru modul in care legea este folosita pentru a pedepsi oamenii, nu pentru o insultare de fapt a vreunei religii, ci pentru alegerea unei cai spirituale neacceptate de guvern. Este vorba despre ceea ce inseamna “status crime”, caz in care cineva nu este pedepsit pentru ca a facut ceva, ci mai degraba pentru a fi ceva. Acest tip de acuzatie a fost lovit tare de codurile juridice ale celor mai multe tari.

“Daca devii crestin, inseamna ca risti sa fii acuzat de insultarea Islamului, pe motiv ca l-ai parasit, insemnand ca ai facut un rau”, a spus Marshall.

Dar, convertitii la crestinism nu sunt singurii care cad prada acestei legi. Locuitorii egipteni care au urmat credintei Baha’i, aderentii la traditia islamica siita si numerosi alti non-sunniti au fost arestati sub acuza de defaimare. in unele cazuri, chiar si sunnitii care si-au exprimat opiniile non-conformiste au fost acuzati de defaimare. Mai multi jurnalisti sunniti, bloggeri, avocati, profesori universitari, printre care chiar si un renumit poet si laureat al Premiului Nobel, au fost acuzati de defaimare religioasa – de fapt, nu pentru insultarea Islamului sau a oricarei alte traditii, ci doar pentru explorarea unor idei mai putin “ortodoxe” despre religie.

“Musulmanii care detin opinii “neortodoxe” sunt considerati a fi insultatori ai Islamului sau ai religiei raiului”, a spus Marshall.

Poate cel mai faimos caz de defaimare din Egipt, impotriva unui musulman, a fost insa cel al lui Nasr Hamed Abu Zaid, un savant sunnit islamic. Abu Zaid lucra la un tratat de interpretare a Coranului in context istoric. Acuzat de oficialii Universitatii Al-Azhar de denigrarea Islamului, s-a decis in instanta sa fie declarat apostat. Deoarece un non-musulman nu poate fi casatorit cu o femeie musulmana, instanta a emis si actiunea de anulare a casatoriei acestuia. in 1995, el a fugit in Tarile de Jos cu sotia. Mai tarziu, intors in Egipt, Abu Zaid avea sa moara, in august 2010, in Cairo, in urma unei infectii cerebrale.

“Generic, as numi acest caz un caz de blasfemie, deoarece el a scris despre Islam intr-un mod neplacut altora”, a spus Marshall.

Potrivit lui Azza Taher Matar din Reteaua Araba pentru Informarea privind Drepturile Omului, cazurile in care un musulman este acuzat de calomnie pentru asemenea divergente sunt cele mai comune.

“Cele mai multe cazuri rezulta din dezbateri ale musulmanilor asupra Islamului sau istoriei islamice si a imperiului arab”, a spus Matar. “Cand dezbaterile [religioase] sau conflictele se incing, ele sunt, de obicei, rezolvate intr-un mod politic”.

Aparatorii drepturilor omului sustin ca este aproape imposibil sa se afle cat de multi oameni platesc din cazua statutului de defaimare in Egipt. Nu este o pandemie, dar cu siguranta nu este ceva rar. Matar a declarat ca grupul sau nu apara orice caz de defaimare.

Un alt aspect al legii este acela ca se aplica inegal si se executa intr-un mod care este aparent menit sa protejeze sensibilitatile majoritatii, de minoritate, dar nu si invers. intr-adevar, majoritatea are frau liber in a insulta sau chiar a defaima minoritatile religioase din tara.

In timp ce Iudaismul si Crestinismul sunt considerate religii “revelate” in Coran, alte religii traditionale nu mai exista, si, prin urmare, statutul de defaimare nu le ofera acestora niciun fel de protectie in temeiul acestei legi. Practicantii traditiilor Baha’i si Zoroastriene, de exemplu – conform lui Marshall – “urmand traditii neconsiderate religii ceresti, pot fi insultati oricat”.

Chiar si protectiile care, teoretic, ar fi extinse la Iudaism si Crestinism, sunt insuficiente si nu cele mai bune. Anti-semitismul este raspandit in Egipt. Oamenii insulta Iudaismul si pe aderentii acestuia in mass-media si in spatiul public “zi de zi si in orice fel, in Egipt”, fara ca cineva sa fie chemat sa plateasca in temeiul legii 98 (f), conform lui Marshall.

“Legea, in principiu, insulta oricare dintre aceste religii. Practic, puteti insulta iudaismul atat cat va doriti, chiar si in mass-media de stat”, a spus el.

In cateva ocazii rare, statul a intervenit atunci cand profesionistii din media au insultat Crestinismul la televiziune, dar, in mare, oamenii “defaimaeza” Crestinismul si ideile sale de baza in sfera publica, fara invinuire.

“Puteti sa-i auziti pe difuzoarele de pe strada”, a spus Marshall. “ii veti gasi pe programele de televiziune scolare. ii veti gasi in manualele scolare. ii veti gasi in cartile emise de catre ministerele guvernamentale”.

Dupa bombardarea Bisericii din Alexandria, la ultima trecere dintre ani, atunci cand cel putin 22 de persoane au fost ucise, crestinii copti s-au plans ca este un lucru obisnuit in Alexandria pentru imami sa lanseze tirade anti-crestine in timpul rugaciunilor de vineri seara. in mai multe cazuri, in sudul Egiptului, protestatarii i-au atacat pe crestini in urma rugaciunilor de vineri ale imamilor. in Egipt, salariile imamilor sunt platite in parte de catre institutiile aprobate de guvernul islamic.

In afara grupurilor pentru drepturile omului si catorva grupuri religioase, nu au existat proteste mari pentru reformarea legii.

Conform unui sondaj realizat in 2009 de catre World Public Opinion, 71% dintre egipteni sunt de acord cu afirmatia: “Guvernul ar trebui sa aiba dreptul sa-i amendeze sau sa-i incarcereze pe cei care critica public o religie, deoarece criticile ar putea defaima religia”. World Public Opinion este condus prin Programul privind Atitudinea Politica Internationala, al Universitatii din Maryland.

O parte din motivul pentru care legile este putin probabil sa se schimbe, ar fi articolul 2 din Constitutia egipteana: “Islamul este religie de stat. Araba este limba oficiala, si principala sursa a legislatiei este jurisprudenta islamica”.

Desi Constitutia egipteana mai are, de asemenea, legi consacrate libertatii religioase si a celei de exprimare, articolul 2 blocheaza aceste legi, facandu-le ineficiente.

In nordul musulman suunit majoritar al Sudanului, unde apostazia (parasirea Islamului) este pedepsita cu moartea, pedeapsa maxima pentru incalcarea legii antiblasfemie este mai moderata decat cea Egipteana, de cinci ani de inchisoare, dar mai dureroasa.

Incalcarea dispozitiilor sectiunii 125 din Legea Penala Sudaneza, care interzice “insultarea religiei, incitarea la ura si demonstrarea dispretului fata de convingerile religioase”, se pedepseste cu inchisoare de un an, amenda si 40 de lovituri de bici.

Ca si in Egipt, legea poate fi folosita insa drept pretext pentru luarea de masuri legale impotriva tuturor celor care parasesc Islamul, deoarece convertirea la Crestinism in sine poate fi interpretata ca “insulta” sau “aratare de dispret” fata de Islam.

“Acest articol este folosit de politie pentru a lovi in orice persoana care paraseste Islamul pentru Crestinism”, a declarat un sudanez convertit la crestinism.

Un avocat sudanez musulman a declarat ca legea este vazuta ca fiind protectoare.

“Importanta acestei sectiuni este aceea ca ea ajuta la protejarea religiei islamice pentru ca aceasta sa nu fie insultata, si de asemenea sa-i descurajeze pe cei care vor sa respecte alte religii”, a declarat Nasour la Badr, din Khartoum.
Proaspatul convertit sustine ca sentimentul poate fi usor manipulat.

“Acest articol este important pentru musulmanii din Sudan, deoarece el confera oricarui musulman dreptul la actiuni impotriva convertirilor din mediile musulmane precum si a altor crestini”, mai sustine acesta. “Legea poate fi, de asemenea, utilizata de catre guvern pentru arestarea persoanelor care se pot opune guvernului”.

Crestinii ramasi in partea de nord sunt deosebit de vulnerabili, iar cel mai recent Raport al Departamentului Statelor Unite pentru Libertatea Internationala a Religiei descria Khartoum-ul ca avand o “populatie semnificativ crestina”, in parte datorita migratiei din timpul indelungatului razboi civil.

“Biserica Romano-Catolica din Sudan si Bisericile Episcopale din Sudan estimeza la aproximativ 6 milioane si, respectiv, 5 milioane, numarul adeptilor botezati, desi activi in biserica sunt mult mai putini”, constata raportul, adaugand ca exista, de asemenea, grupuri mici, dar durabile, de crestini-ortodocsi in Khartoum si in alte orase nordice, cuprinzand ortodocsi copti si comunitati grec-ortodoxe.

“Mai exista, de asemenea, comunitati etiopiene si ortodoxe in Eritreea, in mare parte alcatuite din refugiati si migranti, in Khartoum si in est”, potrivit raportului.

in timp ce condamnarile sunt destul de rare, convertitii de la Islam la Crestinism raman victime ale legii anti-blasfemie din Sudan.

“in multe cazuri, aceasta lege continua sa fie utilizata de catre politie pentru a-i hartui pe toti cei care incearca sa se exprime sau sa-si marturiseasca credinta lor in public”, a declarat un alt convertit de la Islam, sub conditia anonimatului.

El a mai spus ca politia a arestat un astfel de convertit in centrul orasului Khartoum in 2009, iar cand acesta a ajuns la sectia de politie a aflat cu stupoare ca autoritatile deja deschisesera un caz impotriva sa, in temeiul articolului 125, pentru infractiunea impotriva unei credinte religioase.

“Altul a fost acuzat pe nedrept de insultarea Islamului, chiar daca la momentul arestarii sale vorbea doar despre credinta sa in Iisus”, a declarat crestinul, despre un alt convertit arestat. “Politia a fost infuriata de acest lucru, asa ca l-a arestat si l-a inchis pentru cateva ore, dupa care l-a eliberat din lipsa de probe suficiente impotriva lui. El a fost arestat in principal din cauza credintei sale”.

In timp ce un lider de Biserica remarca faptul ca articolul 125 este “o arma in mana guvernului, prin care sa depuna acuzatii impotriva crestinilor”, crestinii nu sunt singurii vulnerabili in randul populatiei sudaneze.

In noiembrie 2007, o profesoara britanica a fost inchisa la Khartoum, in temeiul aceluiasi articol, pentru insultarea Islamului, prin faptul ca a permis copiilor din clasa ei, cu varste de 7 ani, sa-si numeasca un ursulet de plus Muhammad, in cadrul unui proiect scolar.
Gillian Gibbons, in varsta de 54 de ani, a fost acuzata conform sectiunii 125 si a fost condamnata pentru “insultarea religiei”, pe 29 noiembrie 2007. Ea a fost condamnata la 15 zile inchisoare si deportare.
Aceasta le sugerase elevilor sai ca mascota cea noua de plus a clasei sa se numeasca “Faris”, numai ca 20 din cei 23 de copii au decis sa-si numeasca mascota “Muhammad”, dupa unul dintre cei mai populari baieti ai clasei.
Majoritatea musulmanilor interzic orice reprezentare a lui Mohamed. O secretara a scolii, Sara Khawad, a depus plangere si a fost martor principal in urmarirea penala.
A doua zi dupa condamnarea acesteia, aproximativ 10.000 de protestatari din Khartoum au cerut moartea pentru Gibbons, dupa ce imamii denuntasera fapta ei in timpul rugaciunilor de vineri. In cele din urma, dupa interventia oficialilor britanici, acesteia i-a fost acordata o gratiere prezidentiala si a fost eliberata in conditiile de securitate oferite de Ambasada Britanica la Khartoum.

In decembrie 2007, sectiunea a fost folosita impotriva a doi vanzatori de carte egipteni (librari), Abdelfatah Al Sadani si Maharous Mahammad Abdelazeem, ambii cu varste de 30 de ani. Ei au fost condamnati la sase luni de inchisoare pentru ca au vandut o carte pe care instanta a considerat-o ca fiind o insulta la adresa Aishei, una dintre sotiile lui Muhammad.

Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru Libertatea Internationala a Religiei 2010 observa ca, in timp ce Constitutia Nationala a Sudanului prevede libertatea de religie in intreaga tara, in partea de nord se instituie sharia (legea islamica) drept sursa a legislatiei. Legile si politicile oficiale ale Guvernului Unitatii Nationale favorizeaza Islamul in nord, in timp ce constitutia, legile si politicile din Sudanul de Sud prevad libertatea de religie.

Sudul nu sanctioneaza apostazia sau defaimarea religiei, iar evanghelizarea este permisa. ?i, in timp ce raportul de anul trecut al Departamentului de Stat noteaza ca legile impotriva blasfemiei si defaimarii Islamului in partea de nord au fost rareori puse in aplicare, amenintarea pe care acestea o reprezinta poate fi suficienta pentru a restrange libertatea de exprimare si de religie – in special pentru cei convertiti.

“Cei care parasesc Islamul stiu ca pot fi victime ale acestui articol”, a declarat o sursa din Khartoum pentru CDN.
Rubrica, articol, trad. si interpretare KSLCatalin

related articles?Pericolele ce ameninta comunitatea copta din Egipt

?Descoperiri: istoria crestinismului in Egipt trebuie sa fie rescrisa

?Sentimentul anti-crestin se intensifica in Egipt. Amenintarea

?Persecutarea coptilor in viitorul apropiat in Egipt, o problema a

?Muzeele din Egipt si sit-urile arheologice au fost redeschise

?Egipt: furie si apel la calm, la inmormantarea unui copt ucis de

?Despre problemele diplomatice dintre Vatican si Egipt, cauzate de