SINTEZA: Crestinii nu au incredere in concesiunile guvernului turc, iar guvernul se teme de numarul crestinilor
Crestinii nu au incredere in concesiunile guvernului turc, iar guvernul se teme de numarul crestinilor (Sandro Magister/ Chiesa – Agentia "Fides" a Congregatiei Vaticanului pentru Evanghelizare).
©Traducere si Redactare Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin
Pentru ziua de 15 august, care pentru ortodocsi inseamna sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, guvernul turc a autorizat oficierea unei Liturghii intr-un loc care reprezinta un simbol al credintei crestine din Rasarit, cu atat mai mult cu cat el le-a fost smuls acestora in mod violent: Manastirea Sumela sau (dupa numele sau grec) a Maicii Domnului de la Muntele Negru.
Concesia fost intampinata cu surprindere de comunitatea ortodoxa, nu numai in Turcia, unde greco-bizantinii Patriarhiei de la Constantinopol au fost redusi la cateva mii, dar si in strainatate, in special in Grecia si Rusia.
Cu toate acestea, este inca o concesie limitata la doar cateva ore. Liturghia a fost permisa, spre a fi oficiata doar o singura data, in afara manastirii, in fata ruinelor.
Manastirea Sumela, de fapt, dupa rezistenta exercitata in fata furtunilor istoriei de 15 secole si ramasa in picioare chiar si in timpul dominatiei otomane, a fost golita si redusa la nivel de ruina, in 1923, odata cu expulzarea grecilor ortodocsi de catre statul turc modern.
De atunci, a fost interzisa aici oficierea liturghiei. Manastirea, din care o mica parte a fost restaurata, a devenit o destinatie pentru excursiile turistice din apropierea Trabzon, oras langa Marea Neagra, unde pe 5 februarie 2006, un tanar musulman avea sa-l ucida pe preotul catolic Andrea Santoro.
Pentru data de 19 august, guvernul turc a facut o concesie similara si pentru armeni. Acesta a autorizat oficierea unei Liturghii in Biserica Sfintei Cruci din Akhtamar, pe o insula din Lacul Van.
Aceasta biserica, care a ajuns, de asemenea, o ruina, a fost renovata in 2007. Dar a fost instituita ca muzeu, si pana acum Liturgia a fost interzisa acolo.
Cand patriarhul armean a cerut permisiunea de a plasa o cruce in partea de sus a bisericii renovate, autoritatile turce au refuzat. Biserica a trebuit sa ramana fara cruce, fara clopote, fara insemnele sfinte, fara preoti si fara credinciosi. in schimb, la ceremonia de incheiere a renovarii a fost prezenta figura proeminenta a lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul statului turc modern.
La Liturghiile din Sumela si Akhtamar, de pe 15 si 19 august, erau asteptati sa participe cateva mii de credinciosi, multi dintre ei din strainatate: un numar neobisnuit pentru Turcia, un leagan al crestinismului timpuriu propagat de Pavel, si timp de secole un teren de inflorire a crestinismului, dar unde azi Bisericile – sau ramasitele ce au mai rezistat din ele – nu au nici macar o recunoastere legala.
in plus, in data de 5 august doua biserici datand din secolele al patrulea si al saselea din satul Yemisli, regiunea Mardin din sud-estul Anatoliei, au fost redeschise pentru inchinare. Cladirile au fost renovate de saptezeci si doua de familii din comunitatea ortodoxa siriaca, care numara aproximativ 5000 de credinciosi in Turcia.
Concesiile facute in luna august 2010 de catre guvernul de la Ankara sunt interpretate ca o mutare pe tabla de sah ce vizeaza intrarea Turciei in Uniunea Europeana, imposibila fara standardele minime referitoare la libertatea religioasa.
Dar acestea si alte astfel de deschideri continua sa fie insotite de constrangeri masive si persistente. Unul dintre motivele pentru care autoritatile turce se opun libertatii religioase este si teama ca o crestere a lacasurilor de cult ar scoate la iveala o multime de crestini care exista in secret, inregistrati ca musulmani, considerati a trai in aceasta tara.
articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 30/2010
