Recomandă Publicat pe 10.11.2012

(11 noi) Icoana Facatoare de minuni: Maica Domnului Portaitissa – Portarita (de la Iveron)

Anul 999

Maica Domnului Panaghia Portaitissa (Portarita) este o icoana ortodoxa a Fecioarei Maria. Originalul se gaseste în mânastirea georgiana Iviron din Muntele Athos, Grecia, unde se afla din anul 999. Potrivit Traditiei ortodoxe, aceasta icoana a fost pictata chiar de Sfântul Evanghelist Luca. Icoana este considerata facatoare de minuni, pentru ca, rugându-se înaintea acestei icoane, multi credinciosi au simtit mijlocirea Nascatoarei de Dumnezeu, pentru împlinirea cererilor lor.

Icoana apartine unei clase de reprezentari ale Maicii Domnului, cunoscute ca „Hodegetria”, „Care indica drumul, calea”. În aceste icoane, Maica Domnlui îl are pe bratul stâng pe Mântuitorul Hristos copil, indicând spre El cu mâna dreapta. O alta icoana renumita, din aceeasi categorie, este Maica Domnului din Czestochova.

Icoana este un prototip, copiat de nenumarate ori, practica raspândita în Biserica Ortodoxa. Mai multe copii ale ei s-au dovedit si ele a fi facatoare de minuni si izvorâtoare de mir, precum una dintre cele mai renumite, de la Montreal, din Canada. Originalul din Iviron este ferecat în aur si argint, cu exceptia fetei, dupa cum se obisnuieste cu cele mai venerate icoane.

Prima marturie privitoare la aceasta icoana dateaza din epoca iconoclasmului (a luptei impotriva icoanelor), din timpul domniei lui Teofil (829 – 842). O vaduva evlavioasa tinea aceasta icoana într-o biserica pe care o ctitorise. Ea a fost descoperita de un soldat, trimis de la împaratie sa afle orice icoana si sa o distruga, iar pe detinatorii ei sa îi chinuiasca, iar acesta a lovit cu sabia în obrazul Fecioarei din Icoana, încât sange a curs de acolo, prin minune. ÎInspaimântat, soldatul s-a cait pe loc, sfatuind-o pe vaduva sa ascunda icoana, iar pe tânar sa fuga în lume. Femeia a hotarât sa o arunce în mare, dar icoana a început sa pluteasca. Fiul vaduvei a ajuns calugar la Muntele Athos si a povestit întamplarea abia înainte de moarte, pâna atunci ramânând de taina. (O alta traditie, mai târzie, povesteste cum, peste ani, când au atacat arabii Muntele Athos, unul dintre acestia a lovit cu cutitul obrazul Fecioarei Sfinte din Icoana, curgând sânge. Se zice ca acela s-a înfricosat si a îmbratisat credinta crestina, calugarindu-se si ramânând la Sfântul Munte, pana la moarte.)

Dupa mai multi ani, câtiva calugari de la Muntele Athos au vazut ca niste flacari pe mare, care se aratau si ziua, si noaptea. La început nu au stiut ce sa fie acelea, mai apoi însa s-au apropiat cu luntrile de locul minunat si au vazut ca e o icoana pe mare, dar prea tare nu se puteau apropia, pentru ca icoana se departa singura.

Atunci, plângând ei si rugându-se mult, smeritul calugar Gavriil (ulterior, canonizat ca sfânt) din mânastirea Iviron a vazut în vis Sfânta Icoana, Maica Domnului cerându-i sa o caute fara teama. Acestuia i s-a dezvaluit ca Preacurata binevoieste sa vina spre ajutor, prin Sfânta Icoana. Astfel, calugarul Gavriil a mers pe apa ca pe uscat, pentru a lua icoana din mijlocul marii si a o aduce la mal.

Icoana a fost asezata, cu cântari de multumire si lauda, în altar. Dar a doua zi, icoana nu se mai gasea la locul respectiv, ci singura se mutase deasupra portilor mânastirii. Repetându-se acestea mai multe zile la rând, tot cuviosului Gavriil i s-a descoperit taina mutarii locului Icoanei: „Nu am venit sa ma paziti voi pe mine – i-a spus Preacurata în vis – ci eu pe voi, si în veacul acesta, si în cel viitor. Asa ca lasati-ma unde binevoiesc.”

Calugarii au ridicat o biserica pe locul portii, asezând icoana în ea, spre cinstire, iar poarta au mutat-o, cum se vede pâna astazi. Astfel ca numele icoanei provine atât de la numele mânastirii Iviron, cât si de la faptul ca ea s-a asezat singura deasupra portilor: Portaitissa, Portarita. Maica lui Dumnezeu „Portaitissa” ocrotea mânastirea, savârsind nenumarate minuni. De asemenea, un vers de Acatist în cinstea Maicii lui Dumnezeu spune: „Bucura-te, Fericita Portaitissa, care deschide portile raiului celor fara de prihana”.

Cum regasirea Icoanei a avut loc într-o zi de marti din Saptamâna Luminata, acest eveniment este comemorat anual în acea zi, ca si în data fixa de 31 martie.

O proorocie spune ca la sfârsitul lumii, icoana va pleca iarasi pe mare, singura.

Calugarii ortodocsi din întreaga lume vor pastra adesea acest obicei, de a aseza o icoana a Maicii Domnului Iverskaya deasupra portilor mânastirii, spre ocrotire.

În Rusia se afla mai multe copii ale icoanei: in sec. XVII, patriarhul Nikon a comandat doua icoane de la iconarii din Muntele Athos. Prima a fost primita în 1648 de catre Tarul Alexei Mihailovici si daruita mânastirii Novodievitchi. A devenit o traditie purtarea icoanei acesteia prin asezaminte, pentru vindecarea bolnavilor.

A doua copie dateaza din 1655. Aceasta a fost mutata la Novgorod, în biserica mânastirii Iverski Bogoroditchini Sviatoezerki. Impresionati de multimea minunilor savârsite de icoana, credinciosii rusi au realizat nenumarate copii ale acesteia, care s-au raspândit pe tot teritoriul Rusiei. Insa, despre aceasta a doua copie nu se stie ce s-a intamplat cu ea, fiind disparuta din timpul revolutiei bolsevice din 1917.

Cea mai recenta copie este cea de la Montreal, din 1980, departe de Rusia. (Iveron Theotokos de la Montreal)

Jose Munoz, un iconograf pustnic care locuia într-un cartier sarman din Montreal, a primit de la maestrul sau iconograf Nektarios, calugar ortodox de la Muntele Athos, o icoana a Maicii Domnului Portaitissa. Era in 2 iulie 1981. Câteva luni mai tarziu, pe 21 noiembrie, la Sarbatoarea Intrarii în Biserica a Maicii Domnului, un fapt insolit s-a produs, în legatura cu icoana. Brusc, de pe umarul drept al Maicii Domnului, din steaua care simbolizeaza pe Duhul Sfant, a inceput sa se prelinga ulei foarte parfumat, dar si din ambele mâini ale Fecioarei si din mana dreapta a Pruncului. Din acea zi, Icoana nu a încetat sa fie izvorâtoare de mir.

La ceva timp de la aceasta manifestare minunata, Andre Rostworowski, cineast din Montreal, a facut circa douazeci de fotografii ale acestei Icoane, din care curge mir din abundenta. El nu a folosit flash-ul, ca sa nu dea reflexii imaginii. Pe una dintre fotografii, la developare, s-a observat urma de ulei în forma de matanii, pe care Fecioara le tine în mâna dreapta Aceasta fotografie a fost reprodusa în sute si mii de exemplare, fiind cunoscuta în prezent pe întreg globul.

În cartea sa despre icoanele în cinstea Sfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, parintele Igor (Egon Sendler) scria in 1992:

„În zilele noastre, o icoana a Fecioarei de la Iviron atrage la Montreal numerosi crestini, ortodocsi si chiar catolici. Ea savarseste semne si minuni care nu pot fi explicate ca fiind fenomene naturale. (…) Cantitatea de ulei revarsata variaza între câtiva centimetri cubi si câteva picaturi. Acesta a fost colectat cu vata si distribuit apoi celor care au cerut. Mai apoi, numeroase sunt marturiile celor care au resimtit binefacerile atingerii acestui ulei. Si nu vindecari miraculoase s-au petrecut cu precadere, ci usurari, mângâieri în multiplele necazuri ale vietii din timpurile actuale”.

În data de 31 octombrie 1997, Jose Munoz, caruia îi apartinea Icoana, a fost asasinat la Atena. De atunci Icoana originala a Fecioarei Maria, Poarta Cerului, nu a mai fost regasita, nu se stie unde se afla actualmente.

Icoana de la Montreal este sarbatorita la 11 noiembrie.