Icoana Facatoare de minuni: Maica Domnului Zarvanitsia (Ucraina)

Date extrase din noul ghid: Pentru prima data, Zarvanitsia a fost mentionata în 1442. În zilele invaziei mongole si tatare, Sfânta Nascatoare de Dumnezeu aparând în fata unui calugar de la Mânastirea Lavrei din Kiev (pestera), care s-a oprit in acest loc pentru a dormi. Dimineata a vazut lânga el icoana Maicii Domnului. În memoria acestui miracol el a construit o chilie intr-o pestera, unde a asezat aceasta icoana miraculoasa si a numit acest loc Zarvanitsia (deoarece aici, el a “adormit” [“zarvav”= a dormi]).

În 1740 a mai aparut o icoana miraculoasa în aceasta localitate, a Rastignirii Mântuitorului. Aceasta a fost asezata si ea în biserica din lemn. În timpul unui incendiu, în 1754 biserica de lemn a ars, dar icoana a ramas nevatamata si a fost transportata la biserica nou construita, cu hramul Sfânta Treime. Ferecarea Icoanei Maicii Domnului, facatoare de minuni, s-a facut în 1867. Intre 1930-1939 episcopul Nichita Budka a vietuit si a lucrat aici. Au fost construite o casa parohiala si o clopotnita, iar biserica a fost a fost renovata, la momentul respectiv. Însa, în 1944 biserica din lemn a manastirii a ars. În 1991, Biserica Sfânta Treime a fost reconstruita si, în plus, în apropierea ei s-a construit si o mare capela. La 2000 de ani de la Nasterea lui Hristos a fost construita aici o grandioasa catedrala. Pregatirea pentru aceasta sarbatoare a devenit un important eveniment spiritual, de referinta, pentru Zarvanitsia. Apoi, o biserica cu hramul Bunei-Vestiri a fost construita ca poarta de intrare. Catedrala Maicii lui Dumnezeu este mareata, construita în stilul arhitecturii traditionale vechi ucraineene. Este o cladire în forma de Cruce, cu cinci cupole si doua biserici: una la nivelul solului, cu hramul Nascatoarei de Dumnezeu de la Zarvanitsia si alta subterana, cu hramul Sfintei Treimi, cu iesiri pe terase. Dominanta complexului este nivelul al patrulea, al clopotnitei. Inaltimea sa este de 75 de metri. Ea detine cinci clopote, facute în Polonia si în Ucraina. Cel mai mare dintre ele a fost insemnat cu numele Printului Vasiliko Terebovlianski.

Zarvanitsia – un loc unde minunile sunt la ordinea zilei (Un interviu luat dl. Romco Malco) Dl. Romco Malco spune despre el ca nu este nici fanatic religios, nici agent de promovare a turismului, dar pretinde ca a asistat la minuni care, de fapt, se întâmpla chiar în fata ochilor.

Un sat ucrainean, mai diferit

Satul Zarvanitsia este situat pe tinuturile Podilliei. Exista mai multe sate similare în Ucraina, în care nimic nu pare sa se fi schimbat în ultima suta de ani. Oamenii iau lipsa schimbarilor ca pe ceva foarte natural. Sistemele politice si conducatorii sunt trecatori, dar viata merge inainte, practic nemodificata.

Zarvanitsia este situat printre dealuri, la malul unui râu cu un nume neobisnuit – Stripa. El era cunoscut a fi un mic sat, cu o populatie în scadere, pâna acum câtiva ani, de când, în scurt timp, acesta a devenit un fel de Mecca ucraineana. Nu a fost descoperita vreo mina de aur si, în consecinta, nicio goana dupa aur nu a fost raportata. Nici vreun zacamânt de petrol pentru care satul sa devina cunoscut. Nu au fost organizate nici cine stie ce festivaluri populare, de muzica rock, aici. Lucrurile care sunt scurte, precum miracolele, de regula nu sunt raportate. Ologii încep sa umble, surzii încep sa auda, mutii încep sa vorbeasca, orbii îsi recâstiga vederea; cei tulburati sufleteste îsi gasesc pacea. Cei care nu au vazut aceste minuni întâmplându-se, nu cred ca se pot întâmpla; cei care le-au vazut, devin însa, credinciosi. Îndoiala este mult mai usoara decât credinta.

Mii de oameni vin în satul Zarvanitsia, în pelerinaj. Noaptea, valurile imense de pelerini, cu lumânari aprinse în mâini, se transforma în râuri de foc care se unesc, devenind o mare de foc. Iti lasa o impresie de neuitat. Pelerinii vin în masini, pe targa, în scaune cu rotile, mici si mari, din orase si sate ale Ucrainei si chiar din strainatate. Grupuri de turisti si pelerini sosesc cu regularitate.

Daca se întâmpla sa vedeti din masina, calatorind prin Podillia, grupuri de oameni, tineri si batrâni, purtând costume traditionale ucraineene, cu ochii lacrimosi de bucurie spirituala, ei bine, atunci sunt toate sansele ca cei pe care i-ati întâlnit sa fie pelerini, în drumul lor spre Zarvanitsia. Merita, de fapt, sa va întrerupeti calatoria si sa intrati în sat, sa vedeti ceea ce se întâmpla acolo. Sa fiti pregatiti ca scepticismul sa va fie înlaturat si va avertizez ca veti dori apoi, ca în mod sigur sa reveniti.

Aparitia Maicii Domnului

Exista mai multe legende care descriu cazul, [una prezentata mai sus n.n.] fiecare în felul sau, conform locuitorilor si pelerinilor din satul Zarvanitsia.

Una din legende – sau istorioare daca vreti, relateaza asa:

– când orasul Kiev a fost capturat de mongoli, cu aproximativ sapte sute de ani în urma, au ras totul, au ars bisericile si, unul dintre calugari a fugit printre ruinele orasului, la ceva distanta de oras, unde s-a nimerit sa fie Zarvanitsia. Epuizat, el s-a prabusit la marginea padurii si la ceva timp a vazut-o pe Nascatoarea de Dumnezeu cu un copil având aureole. Când a disparut viziunea, un izvor cu apa miraculoasa care a avut calitati vindecatoare a izvorât din pamânt pe locul în care aparuse Fecioara Sfânta. Apa avea proprietati vindecatoare atât de puternice, încât bolnavii care se spalau cu ea, deveneau sanatosi. In urma raspândirii vestii despre istoria miraculosului izvor, bolnavii si schilozii au început sa vina în Zarvanitsia de aproape si din departare, cu speranta ca vor fi vindecati. Printi si cersetori au venit si au cerut Maicii Domnului sa mijloceasca pentru ei, pentru iertarea pacatelor lor. Cei persecutati si asupriti au cautat protectie la Sfânta Fecioara; cei ce se îndoiau au venit pentru a-si întari credinta. De-a lungul anilor, vestea minunilor de aici s-a dus mai departe, dar abia în ultimii ani, dupa independenta Ucrainei, adevaratul pelerinaj a început la o scara mai mare.

Pâna nu demult, la locul minunii a fost doar o biserica veche, în care se gasea Icoana Maicii Domnului care a avut calitati miraculoase. Nimeni nu stia de unde a aparut aceasta icoana, ferecata mai apoi în aur. Un papa roman, dupa ce a auzit de minunile care se înfaptuiau la aceasta icoana, a trimis doua coroane din aur pentru ferecarea si împodobirea acesteia. Dupa ce bolsevicii au luat puterea si regimul lor de atei a declarat ca nu exista niciun Dumnezeu, icoana a disparut – spun oamenii de bine. Dar, la mai multi ani dupa aceea, icoana a fost redescoperita – într-un pod al unei case vechi unde locuise o femeie. Ea cerd ca a pastrat-o acolo, pentru a o salva din fata vandalilor atei, în speranta ca vreodata va fi mai bine.

Podillia a fost, se pare, prin traditie, un spatiu de credinta greco-catolica. Regimul sovietic a fortat biserica greco-catolica sa se ascunda, însa, chiar prin amenintarea KGB-ului nu au reusit sa previna mici grupuri de pelerini care veneau la izvorul datator de viata, unde, preoti diferiti oficiau servicii religioase pe timp de noapte. Destul de multe persoane au fost trimise la închisoare pentru aceste acte de sfidare. Autoritatile locale au facut mult rau, pentru ca pelerinii sa nu mai vina aici; primavara, în mod regulat, izvorul era astupat cu un munte de pamânt dar, de fiecare data, apa gasea un alt mod de a reveni la suprafata, oferindu-si puterea sa vindecatoare celor ce aveau nevoie.

Pelerinii erau altadata ca “un lac linistit” Fiind odata, precum o apa statatoare, linistita, Zarvanitsia, s-a transformat mai apoi, intr-un loc cu mare agitatie, marindu-se prin recent construita biserica, printr-o noua biserica de lemn, mai multe manastiri, mai multe capele, un înalt turn de clopotnita, mai multe hoteluri de tineret si mai multe centre care, în prezent, se afla în constructie si ele. Pelerinii vin si ramân aici, pe parcusul întregului an; au loc adevarate festivaluri; tinerii vin sa stea în tabere de tineret facând rugaciuni, iar cântârile niciodata nu înceteaza. Oamenii cred ca daca îsi marturisesc pacatele, în Zarvanitsia, toate acestea vor fi iertate. Pe timpul week-end-urilor, numarul de pelerini creste considerabil. Sute de pelerini vin din Ternopil, pe o distanta de aproximativ 60 de kilometri departare, mergând pe jos tot drumul. Unii pelerini vin pe jos tot drumul de la Liov sau chiar de la Carpati. M-am întâlnit în Zarvanitsia cu o femeie de 81 de ani care strabatuse 120 de kilometri din satul ei pâna aici. Picioarele ei se inflamasera, dar nu a lipsit nicio clipa bucuria din ochii ei. Sâmbata seara, mii de oameni au lumina si lumânari în mâna, cântând imnuri religioase. Râuletele formate din puncte luminoase se îmbina într-un fluviu de lumina ce curge încet prin întuneric. Padurile rasuna de ecourile cântarilor religioase. Fluviul de lumina intra în valea de la baza dealului si nu se mai aud alte sunete. Acest fluviu de lumina este cea mai uimitoare vedere pe care am vazut-o vreodata. Pelerinii urca pe pantele împadurite, pana pe dealul pe care este situat izvorul. Calea are un cot îngust si simbolizeaza Drumul Golgotei. Râul de lumina încetineste la capela aflata pe drum – oamenii se opresc, stau în genunchi, se roaga, apoi continua sa urce, mergând în picioare. In aceasta pestera nu este ceva straniu ci este un loc în care ard lumânari pentru Hristos, întotdeauna; veti gasi mereu persoane acolo, cufundate în rugaciune. In apropiere, exista si o mare gaura în pamânt. Se spune ca aici ar fi fost prima biserica construita în Zarvanitsia – biserica se pare ca a fost înghitita de pamânt în momentul invaziei mongole. Toate persoanele care s-au înghesuit în ea, cerând ajutor de la Dumnezeu se pare ca au implorat ca, pe orice cale, sa scape si sa nu fie capturati de barbari. Astfel, biserica a coborât în subteran, scapând de dusmani. La fiecare Pasti martori povestesc cum se aud clopote si cântece religioase din aceasta gaura. Foarte aproape exista si o Cruce mare cu Mantuitorul rastignit pe ea. Crucea si trupul lui Hristos sunt gaurite de gloante. Crucea a fost îndepartata de mai multe ori de catre autoritatile atee, dar, de fiecare data a reaparut la locul sau. Ea trebuie sa fi fost folosita ca tinta în practica tragerilor, dar chiar si gloantele nu au reusit sa-l distruga pe Hristos. In marile zile de pelerinaj mii de oameni vin la Zarvanitsia; se spune ca, uneori, pâna la jumatate de milion de oameni se aduna acolo. Persoanele în vârsta petrec noaptea în biserica mare; multi oameni stau însa în aer liber. De fapt, doar câtiva dorm. Oamenii se roaga, se cânta lânga foc; umbla prin padure sau stau pe teren, în liniste, uitându-se la stele. Cel mai mare aflux de pelerini se înregistreaza la sfârsitul lunii iunie – începutul lui iulie. Cei mai multi dintre pelerinii care vin la Zarvanitsia în acest moment al anului poarta costume traditionale ucraineene. Privind la aceasta masa mare de oameni în vesminte ucraineene am sentimentul ca am fost dus înapoi în timp, în sec al XVII-lea, atunci când aceasta tara se gasea într-un mare elan de constientizare a nationalitatii. O mare de culori! ?tim cu totii despre secole de prigoana, de încercari care au urmarit sa distruga cultura traditionala ucraineana, dar nu s-a reusit. Acesta a fost cred, primul miracol evidentiat în Zarvanitsia.

Scepticism si minuni

Multi dintre noi suntem sceptici cand e vorba de credinta si creduli cand este vorba de stiinta! Noi – cei mai multi dintre noi, oricum – nu credem în miracole. Noi credem în stiinta, dar ne-am dat seama ca stiinta nu poate explica anumite lucruri. ?i, apoi, mai lasam un pic de la noi si afirmam ca ar exista un Dumnezeu, o existenta suprema, un zeu, o forta divina care este responsabila de crearea acestui Univers. Dar, chiar daca admitem ca pot exista unele puteri Supreme, dincolo de toate, tot mai ramânem îndoiti, fiindca ne dorim sa vedem dovada pentru noi însine, pentru a începe sa credem. Ramânem astfel, la îndoiala lui Toma. Poate acesta este modul în care ne gasim în lumea de zi cu zi, dar în momentul în care te gasesti in Zarvanitsia, îti dai seama ca lucrurile sunt radical diferite si ca ceea ce este valabil în restul lumii nu se aplica în Zarvanitsia. Minunile se întâmpla, iar stiinta pare a fi neputincioasa în a oferi explicatii.

Am vazut unele dintre minuni, chiar eu. Am vazut o femeie care a petrecut zece ani intr-un scaun cu rotile, care s-a ridicat si a mers încet, departe de scaun, fara ajutor, dupa care a participat la slujba si s-a spalat cu apa de la izvorul miraculos.

Am vazut un om orb, care, dupa ce si-a spalat ochii cu apa, s-a vindecat si mi-a spus ce culoare avea tricoul meu.

Am vazut un soldat veteran, care a fost adus pe targa si a plecat pe picioare.

Am vazut o fata care s-a nascut oarba, i-a revenit vederea si a vazut-o pe mama ei aici, pentru prima data.

Am vazut un tânar de douazeci de ani, lipsit de abilitatea de a vorbi si a dobândit darul vorbirii. A spus: “Multumesc, Doamne, pentru acest miracol!”

Miraculos este faptul ca, în afara acestor minuni, mai exista si aceea ca, doar venind aici te umpli de pacea si linistea minunata. Nu te mai gândesti la problemele si grijile carora încerci sa le faci fata în lume. Ori de câte ori simt ca viata mi-e mai grea, singura cale de iesire este sa fac un pelerinaj la Zarvanitsia. ?i ma simt ca si un nou-nascut.

?tiu ca unii dintre cititori, care au citit povestea mea, vor crede ca sunt fie un fanatic religios fie unul caruia i s-a comandat sa scrie o poveste de promovare a turismului în Zarvanitsia. Gresesc. Eu nu sunt nici fanatic, nici unul care sa promoveze gratuit turismul.

De altfel, Zarvanitsia nu este singurul loc din lume unde se intampla astfel de lucruri incredibile. (Un interviu luat dl. Romco Malco)

Alte date: Aici, Biserica Sfânta Treime din Zarvanitsia a reprezentat un adapost pentru Icona Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi icoane din Ucraina. O mare parte din constructii au fost demolate in perioada sovietica. Acum, acestea au fost reconstruite si se gasesc într-o forma noua, monumentala.