Icoana „Tesarskaia – Borovskaia” a Maicii Domnului
Cu toate ca nu s-a pastrat nicio atestare istorica a datei aparitiei Icoanei Tesarskaia-Borovskaia a Maicii Domnului, ea este cinstita In Rusia din timpuri stravechi, considerandu-se ca perioada apropiata descoperirii ei prima jumatate a sec. XII.
Deoarece a fost gasita la locul numit Bor, din provincia Vitebsk, langa cimitirul din Usviat, Icoana s-a numit de la Inceput „Borovskaia”. Iar pentru ca s-a constatat ca este o copie exacta a Icoanei facatoare de minuni „Imperiala” a Maicii Domnului (sarbatorita la 9 aprilie si cunoscuta inca din anul 792), a primit si numele de „Tesarskaia”.
Printre minunile pastrate referitoare la Icoana Borovskaia, se aminteste si astazi vindecarea populatiei din Usviat de holera, In 1859, fapt care a determinat de altfel stabilirea sarbatoririi Icoanei anual, la 29 mai, potrivit Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
In acel an, holera secera zilnic vieti, determinand noi Imbolnaviri In Usviat si In Imprejurimi. Deznadajduind, ajutorul omenesc fiind practic nul, localnicii au cerut ajutorul Maicii Domnului, organizand In numar mare o procesiune cu Icoana facatoare de minuni Borovskaia si cu Sfanta Cruce, In jurul zonei afectate.
S-a constatat ca numarul Imbolnavirilor a scazut chiar din acea zi, insa fara ca epidemia sa Inceteze cu totul. Atunci, locuitorii din Usviat s-au rugat toti ca unul, Impinsi de nevoie. Au iesit deci a doua zi absolut TOTI la procesiune, si din acel moment nimeni nu s-a mai Imbolnavit.
Icoana Tesarskaia-Borovskaia este pictata In stil rusesc vechi, avand dimensiunile de 88cm/62cm, Inbracata In argint, cu coroane aurite pentru Maica Domnului si Prunc, si cu incrustatii de pietre pretioase.
I-a ramas atasata o placa aurita, pe care sunt insemnate multumirile poporului din Usviat pentru mijlocirea Maicii Domnului si salvarea de holera. Pana In 1917 Icoana Borovskaia s-a aflat la Inchinare In biserica Schimbarii la Fata din Usviat.
©Cercetare si redactare: Lacasuri Ortodoxe
publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 20/2010
