publicat în: Arhivă

Icoana Maicii Domnului Muntele umbrit din Tver, 24 martie

Icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit” din Tver, 24 martie

Icoana Maicii Domnului „Muntele umbrit” o reprezinta pe Preasfanta Fecioara cu Pruncul pe bratul stang, binecuvantand.
In mana dreapta, Maica tine un munte pe care se afla o biserica. In alte variante ale Icoanei, numita si „Marea milostivire”, Maicuta Domnului are un munte si o scara, ea Insasi fiind numita In Acatiste „munte umbrit”, „munte netaiat”, „scara cereasca”, „biserica”.


Aceasta Icoana se gasea de secole In manastirea de calugari din Tver, pana cand a fost daruita de staret unui ctitor al manastirii, pe nume Cosma Volcianinov. Familia ctitorului a cinstit-o cum se cuvine, din generatie In generatie. Insa un nepot al lui Cosma, care a ajuns mostenitor al Icoanei, a desconsiderat-o si a aruncat-o Intr-un pod, ca pe un obiect fara valoare si Invechit. De altfel, tanarul barbat era cunoscut pentru rele moravuri, insultandu-si In mod repetat sotia, Intre altele.

Atat de tare s-a amarat biata femeie, Incat Intr-o zi, In ajunul Bunei Vestiri, s-a pornit spre o baie parasita, cu gand de sinucidere. Nu vedea, nu auzea, decat ca nu mai voia o viata fara respect fata de Dumnezeu si de persoana umana.

Pe drum, a oprit-o un calugar necunoscut. Acesta a dojenit-o si parea sa o cunoasca de mult. „Chiar daca esti nefericita, nu ai cerut mila Maicii Domnului, la Icoana ei, Muntele umbrit. Intoarce-te la casa ta, roaga-te si vei duce un trai tihnit”, a sfatuit-o acesta. Mirata de neasteptata Intalnire, de sfat si de faptul ca monahul stia problemele ei, tanara s-a Intors din cale, cu gandul schimbat. Acasa a spus tuturor si de intentia sinucigasa, si de calugar.

Familia s-a Intrebat cine sa fie calugarul. Chiar au mers pe drum, sa-l cunoasca si ei, sa-i puna Intrebari, sa-i multumeasca. Dar, evident, nu l-au Intalnit si nici nu au putut afla vreo urma. Numai femeia cea necajita Il Intalnise. Pana astazi nu se stie cine a fost: un sfant, un om al lui Dumnezeu, o mana a Proniei divine.

A cautat Icoana. Readusa In casa, curatata si asezata la loc de cinste, ea a reprezentat de atunci pentru familia Volcianinov o dovada a milostivirii Maicii Domnului. Spre seara, chiar In acea zi, au chemat pe preotul de parohie si i-au povestit cele Intamplate. Acela a venit prompt, a facut rugaciune cu priveghere de toata noaptea la Icoana, stabilind Indata ca obicei anual sa vina la data de 24 martie In casa Volcianinov, la priveghere. Atitudinea sotului acelei femei s-a schimbat din acea zi.

Ultimul membru al familiei Volcianinov, Ecaterina, devenita prin casatorie Koniaev, a luat Icoana cu sine, ca zestre. Rugaciunile cu priveghere au continuat In casa Koniaev, pe 24 martie si 7 noiembrie (nu se cunoaste motivul exact al adaugarii datei de 7 noiembrie pentru priveghere).

In 1863, sotul Ecaterinei, George Koniaev, a facut demersurile necesare pentru a prezenta propunerea ridicarii unei capele In cinstea Icoanei Maicii Domnului „Muntele umbrit”, alaturi de un alt lacas de cult, In cinstea Icoanei Smolensk a Maicii Domnului, a Sfantului Tihon si a Sfantului Macarie de Kaliazinsk. „Cred ca este foarte potrivit acest loc, a zis el, pentru ca el se numea Inainte Munte, fiind cel mai Inalt loc din oras. Aici era si locul de refugiu al tuturor, In vremuri de inundatie. Deci sa se refugieze toti la mila Maicii Domnului, revarsata si prin aceasta icoana.”

La 15 iulie 1866 Icoana a fost transferata In capela nou construita, tarnosita a doua zi de episcopul Antonie. Asa a fost dorinta familiei, ca Icoana sa se Intoarca dupa ani de zile, In biserica. Data de 24 martie a fost stabilita oficial ca data de pomenire a Icoanei „Muntele umbrit”, fiind trecuta In sinaxarele ruse.

©Lacasuri Ortodoxe