Icoana Korsun a Maicii Domnului, 9 octombrie

Korsunezii au iubit icoana, daruindu-i numele

Originara din Efes, icoana „Korsun” („Chersonese”, „Korsun – Efes”) a Maicii Domnului a ajuns in Rusia prin doua copii distincte, facatoare de minuni fiecare: una in ziua de 9 octombrie 988, iar cealalta in 1162-1163. Nu se cunosc date exacte despre autorul primei Icoane „Korsun”, considerat a fi insusi Sfantul Evanghelist Luca.

In ziua de 9 octombrie, Biserica Ortodoxa Rusa pomeneste mutarea uneia dintre icoanele „Korsun” de la Korsun la Kiev, de catre printul intocmai cu Apostolii, Vladimir. Mai tarziu, icoana a fost dusa la Novgorod, in prezent aflandu-se in catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.

O alta icoana „Korsun” a fost adusa in 1162, din Efes, astfel: Sfanta Eufrosina de Polotk (23 mai), fondatoarea manastirii Mantuitorului din Polotk, a aflat de aceasta icoana greaca si a trimis daruri imparatului bizantin Manuel Comnen si patriarhului Luca Hrisovergos, pentru a primi o copie a ei.

Pe drum, icoana a trecut prin Korsun, iar localnicii au insistat ca ea sa poposeasca o vreme la ei. Icoana Maicii Domnului a ramas in Korsun aproximativ un an, si, desi era adusa din Efes, a primit numele de „icoana Korsun” sau „Korsun-Efes”, cum este cunoscuta pana astazi.

In 1239 icoana a fost mutata in Toropet, cu ocazia cununiei printesei Alexandra de Polotk, cu printul Alexandru Nevski (pomenit ca sfant la 23 nov.), unde a ramas pana in 1917.

In timp, au aparut numeroase copii ale icoanei „Korsun”: in Nizni Novgorod, a ieromonahului Simeon (in 903) si in Suzdal. In 1590 o icoana „Korsun – Eleousa” din Suzdal a fost imbracata in argint, dar in aceasta localitate exista multe alte icoane „Korsun”, putin diferite intre ele ca reprezentare, si toate facatoare de minuni.

Icoana „Korsun” este mentionata si in viata Sfintei Doroteea de Kasin (24 sept.), care a gasit o icoana „Korsun” a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu intre ruinele unei manastiri, a pastrat-o in chilia ei, icoana devenind celebra prin minunile savarsite (sec. XVi).