Despre clopote – Clopotul in Biserica Ortodoxa – Aparitia si sensul clopotului

Despre clopote – Clopotul in Biserica Ortodoxa – Aparitia si sensul clopotului

Clopotele sunt unul dintre elementele esentiale ale Bisericii Ortodoxe.

In "Canon pentru binecuvantarea clopotelor", citim: "…toti cei care pot auzi glasul lor In zi si In noapte, sa se Impartaseasca de sfintenia sfintilor."

©Traducere si redactare pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin

Sunetele clopotelor bisericii sunt folosite pentru:

• chemarea credinciosilor la slujbele dumnezeiesti.

• exprimarea bucuriei trimfatoare a Bisericii si slujbelor sale dumnezeiesti.

• informarea celor ce nu sunt In Biserica, despre momentele importante ale slujbelor.

In plus, In unele orase din vechea Rusie, clopotele Ii chemam pe oameni la manifestatii si adunari. De asemenea, clopotele au mai fost folosite si pentru ghidarea celor rataciti pe vreme rea, pentru avertizarea apropierii unor eventuale pericole, cum ar fi inundatiile sau incendiile.

In zilele de pericol real, la adresa natiunii Intregi, ele chemau poporul la straja pentru apararea tarii. Clopotele vesteau victoriile militare si Ii Intampinau pe cei Intorsi de pe campul de lupta.

Astfel, acestea au jucat un rol important In viata populatiei din Rusia. Clopotele sunt, de obicei, suspendate In turnuri construite special, numite clopotnite, aflate de regula la intrarea In Biserica sau In apropiere.

Ele nu au fost folosite imediat dupa aparitia crestinismului. In Biserica din Vechiul Testament – Templul din Ierusalim – credinciosii erau chemati la slujba, nu cu clopote ci cu trambite. In primele secole ale crestinismului, atunci cand Biserica era persecutata de catre pagani, crestinii nu aveau posibilitatea sa se adune prin bataia clopotelor, la slujbe. In acele momente, ei se adunau In secret sau erau chemati, de regula, de catre unul din diaconi sau de mesageri. Uneori chiar episcopul, care le vorbea dupa slujba, hotara locul si momentul unei alte Intalniri.

Dupa Incetarea persecutiilor, In secolul al patrulea, au Inceput sa fie folosite alte mijloace de chemare a credinciosilor la slujba. Mai multe metode specifice erau folosite In secolul al VI-lea, cand sunetele de chemare erau produse prin lovirea unor placi de lemn sau a unor cercuri de fier, cu ciocane. In cele din urma, a fost descoperit modul perfect de chemare a credinciosului – glasul clopotului.

Primul clopot, dupa cate se stie, a aparut In Europa de Vest. Exista o traditie, In care inventia clopotului este atribuita Sfantului Paulin, episcop de Nole (411), spre sfarsitul secolului al IV-lea si Inceputul celui de-al V-lea. Exista mai multe versiuni ale acestei traditii. Conform uneia dintre ele, Sfantul ar fi vazut Intr-un vis un camp de flori – de narcise – de unde venea un sunet placut. Cand s-a trezit, acesta a ordonat turnarea In topitorie a unor clopote, cu forma acestei flori. Dar, este evident ca nu

Sfantul Paulin este cel care a introdus folosirea clopotelor In practica bisericeasca, deoarece, nici In operele sale si nici In ale contemporanilor sai, clopotele nu sunt mentionate. Aceasta s-a Intamplat abia la Inceputul secolului al saptelea, cand Papa de la Roma, Savinian, succesor al Sfantului Grigorie cel Mare, Dialogul, reuseste sa dea importanta clopotului, In viata crestinilor. Din aceasta perioada, clopotele au Inceput sa fie folosite de crestini, treptat si, In secolele VIII-IX, ele faceau parte cu adevarat din viata si practica religioasa si liturgica a crestinilor.

In est, In Biserica greaca, clopotele au Inceput sa fie folosite In a doua jumatate a secolului IX, mai exact In anul In 865, cand, Dogele Venetiei, Ursus, a donat Imparatului Mihail, doua mari clopote. Aceste clopote au fost suspendate mai apoi, Intr-un turn de langa Catedrala Sfanta Sofia. Cu toate acestea, clopotele nu Isi gasisera Inca o raspandire prea mare printre bizantini.

In Rusia, clopotele apareau aproape simultan cu Increstinarea acestui popor de catre Sfantul Vladimir (anul 988). Placile de lemn si inelele de metal lovite cu ciocanele, mai erau si sunt Inca utilizate si ele In unele manastiri. Ceea ce este oarecum ciudat, e faptul ca Rusia, nu a primit totusi clopotele din Grecia, de acolo de unde au primit Ortodoxia, ci din Occident. De fapt, chiar si cuvantul "kolokol" vine de la corespondentul german "Glocke." Cuvantul slav "kampan", venea de la provincia Campania, unde a fost turnat primul clopot din bronz. Initial, clopotele au fost mici si fiecare biserica avea cate 2 – 3.

In secolul al XV-lea au aparut fabrici specializate In turnarea clopotelor, unde se realizau unele de proportii enorme. In turnul clopotnitei Ivan cel Mare de la Moscova, de exemplu, se gaseste clopotul "Fiecarei zile" cu greutatea de 16.614 Kg, un altul cu greutatea de 32.659 Kg si, cel mai mare clopot, cunoscut sub numele de "Adormirea (Maicii Domnului)", care cantareste aproximativ 65.318 Kg.

Cel mai mare clopot din lume, In ziua de astazi, este "Clopotul Imparateasa". El se afla pe un piedestal la baza turnului clopotnitei Ivan cel Mare. Acesta nu are egal in lume, nu doar din punct de vedere al dimensiunilor si greutatii, ci si datorita artei cu care a fost realizat. "Clopotul Imparateasa" a fost turnat de mesterii rusi Ivan si Mihail Matorin, tata si fiu, In 1733-1735. Materialul pentru "Clopotul Imparateasa" a provenit dintr-un clopot urias care fusese deteriorat Intr-un incendiu. Clopotul cantarea 130.637 Kg. si a fost topit de maestrul artizan, Alexandru Grigoriev, In 1654. Apoi, la cele 130.637 Kg de metal de baza, s-au adaugat mai multe tone de aliaj. In final, greutatea totala a "Clopotului Imparateasa" a ajuns la aproximativ 218 tone. Diametrul clopotului este de 6,60 metri.

Acest produs uimitor al turnatoriei nu fost niciodata suspendat cu succes, Intrucat a fost grav deteriorat Intr-un teribil si devastator incendiu In 1737. Inca se afla In matrita, suspendat de o schela din lemn. Cand s-a aprins schela de lemn, au Inceput toti sa arunce cu apa. Variatia extrema de temperatura a cauzat fisurarea clopotului Inrosit, provocand fisuri mari si mici, o bucata mare, cu greutatea de 11,5 tone (11,5 tone), desprinzandu-se efectiv din clopot.

Dupa incendiu, "Clopotul Imparateasa" a ramas In matrita pentru un secol Intreg. In 1836, clopotul a fost ridicat si asezat pe un postament din piatra, proiectat de arhitectul A. Montferrand, constructorul Catedralei Sfantul Isaac, si al Coloanei Alexandu din Sankt-Petersburg. El este si In prezent pe aceasta platforma, alaturi de bucata desprinsa, plasata la baza soclului. Aceasta este soarta celui mai mare clopot din lume, "Clopotul Imparateasa", care niciodata nu a cantat.

Cel mai mare clopot care functioneaza este clopotul "Adormirea (Maicii Domnului)", situat In Moscova, In clopotnita Ivan cel Mare. Tonul sau da semnalul tuturor clopotelor bisericilor din Moscova, atunci cand se vesteste Sfanta Inviere, In noaptea de Pasti. Astfel, populatia Ortodoxa Rusa a iubit Intotdeauna sunetul de chemare al clopotelor bisericii si a cautat sa le Imbogateasca prin arta lor si prin capacitatea de inovare.

Calitatea, care se distinge la clopotele rusesti, le ofera tonalite si muzicalitate deosebite. Acest lucru este obtinut prin utilizarea diferitelor tehnici:

O proportie exacta Intre bronz si staniu, de multe ori cu adaos de argint, In aliaj.

Inaltimea clopotului si diametrul sau, In anumite proportii.

Grosimea peretilor clopotului.

O suspendare corespunzatoare a clopotului.

Compozitia corecta a ciocanelului si modul In care acesta este suspendat In interiorul clopotului…

Rusii numesc ciocanelul – limba clopotului. Clopotul rusesc difera de cel din Europa de Vest prin faptul ca la acestea se misca limba, care loveste peretii clopotului, pozitionat fix, producand astfel sunetul. Este o caracteristica a poporului rus faptul ca acest ciocanel este numit limba, conferindu-i astfel clopotului o imagine umana, de vestire, printr-o "voce" vie si vibranta.

?i cum sa nu numesti astfel clopotul, decat ca pe o gura care vesteste…

Zilele de mare sarboare ne amintesc de sfintenia din Rai. Zilele de praznuire a marilor Sfinti ne amintesc de odihna vesnica a locuitorilor Raiului. In perioada Saptamanii Mari, celei Sfinte, el ne aduce aminte de mantuirea noastra prin Fiul Lui Dumnezeu, Mantuitorul. In aceste zile clopotul vesteste victoria vietii vesnice asupra mortii si nesfarsita bucurie de viata din Imparatia lui Dumnezeu.

Este intr-adevar o gura care ne vorbeste despre fiecare ora ce trece, aducandu-ne aminte ca suntem trecatori si trebuie sa luam aminte asupra trecerii timpului si a eternitatii.(Apoc. 10: 6).

Vestind marirea numelui Lui Hristos, ziua si noaptea, din Inaltimea Bisericii lui Dumnezeu, sunetul de clopot ne aduce aminte de cuvintele Domnului, Pantocratorul, rostite prin intermediul Profetului Isaia, din Vechiul Testament "Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun strajeri, care nici zi, nici noapte nu vor tacea! Voi, care aduceti aminte Domnului de fagaduintele Lui, sa n-aveti odihna!" (Isaia 62:6). Nu este coincidenta faptul ca paganii, atunci cand auzeau sunetul clopotelor, spuneau de multe ori, ca "aceasta a fost vocea Dumnezeului crestinilor."

Sunetul unui clopot de biserica este ceva solemn, iar In cazul In care exista mai multe clopote, armonizandu-se unele cu altele, atunci va rezulta un sunet mai Incantator. Sunetul clopotului, influenteaza simtamintele si sufletele noastre, trezindu-ne din somnul spiritual. Percepute de unii ca ton de tristete, de descurajare, de iritatie, deseori ele pot produce un disconfort si o oboseala sufletului pacatos. Dar, In sufletele credinciosilor care Il cauta pe Dumnezeu si pacea Sa, prin clopot, biserica trezeste la lumina si veselie creand buna dispozitie. Astfel, o persoana are posibilitatea sa-si defineasca starea sufleteasca prin perceptia sunetului clopotelor.

Multe exemple din viata au demonstrat ca unii oameni, epuizati de o viata grea, plina de lupte, cazuti In deznadejde amara si disperare, luasera decizia de a-si pune capat zilelor, dar au auzit clopotul bisericii. Pe punctul de a se sinucide, au Inceput sa se agite, fiind coplesiti de teama si, involuntar Isi fac semnul crucii. Acest lucru le reaminteste de Tatal Ceresc si sentimentele bune se restabilesc In sufletele lor, iar ele trec Inapoi, de la moarte la viata. Astfel, In bataia unui clopot al unei biserici, se ascunde o putere minunata, care patrunde profund In sufletul omului.

Iubitorii acestui sunet Il asociaza cu toate evenimentele lor dureroase sau de bucurie. Prin urmare, sunetul clopotului ortodox nu serveste doar indicarii diferitelor momente ale slujbelor religioase ci el exprima bucuria, durerea si sarbatoarea."

Traducere: KSLCatalin, dupa un articol de Alexandru (Mileant) 2001 Misiunea Ortodoxa Sfanta Treime Canada

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 36/2010