EXCLUSIV (1): Deochiul (Ochiul rau, Ochiul dracului) o realitate provocata de invidia omeneasca, de invidia demonica sau de superstitie?

„Ochiul rau” / „Deochiul” / „Ochiul dracului”– realitate provocata de invidia omeneasca, de invidia demonica sau de superstitie?

Un capitol din lucrarea „Byzantine Magic” („Magia In Bizant”), editata de Henry Maguire, publicata de Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Washington, D.C., 1995, si recomandata de Universitatea Harvard, publicata In SUA, cu o larga bibliografie, poarta titlul „Parintii Bisericii si Ochiul rau”, fiind alcatuit de Matthew W. Dickie.

©Un articol realizat in exclusivitate pentru Lacasuri Ortodoxe de: Mirela Sova


In cateva pagini, Dna. teolog Mirela Sova ne propune o scurta analiza si un rezumat al acestui capitol, care aduce atingere unui subiect nu foarte discutat si bine fixat in mediul clerical, dar care este foarte vehiculat de catre credinciosii Bisericii.

„Scopul acestei scrieri (dupa cum mentioneaza chiar autorul tratatului – L.O.) este de a arata cat de dificil era, chiar si pentru cei mai educati si instruiti crestini, de la sfarsitul secolului al IV-lea d.Hr. si Inceputul celui de-al V-lea, sa gaseasca o explicatie si eliberarea din situatia in care invidia ajungea sa confere o putere maligna privirii omului. Teoria consta in faptul ca ochii celor invidiosi sunt capabili, fara altajutor, sa provoace rau… de la distanta. Aceasta este credinta denumita (astazi "deochi" n. LO) – „ochi rau” („ochiul dracului")", autorul remarcand modul In care au facut referire la ea mai multi pagani sau crestini din Inceputuri.

"Voi Incerca, de asemenea", mai spune autorul, sa demonstrez ca Parintii bisericesti, care au atacat credinta In „ochiul rau” (deochi), s-au referit doar la un aspect dintr-o gama mai larga de superstitii. Ei nu au contestat presupunerea ca ar exista forte supranaturale invidioase, dornice sa distruga prosperitatea, virtutea si frumusetea.

Lipsa tratarii aprofundate a acestei probleme de catre Sfintii Parinti este o indicatie suplimentara despre cat de implementata In mentalul omului trebuie sa fi fost convingerea ca viata este coplesita de forte nevazute, invidioase. Observam dovezi ale acestei temeri In numeroasele amulete care au ramas din aceasta perioada.

Este important sa tinem seama de faptul ca frica reflectata prin obiecte (amulete) nu are legatura directa si stricta cu deochiul, conform Parintilor Bisericii.
Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Hrisostom (Gura de Aur) au fost influentati In opiniile pe care le-au formulat pe tema „deochiului” si de un alt factor: filozofia pagana, cunoscuta de ei, i-a facut sa-si concentreze atentia asupra unei conceptii restrictive asupra deochiului”. De fapt, Parintii Bisericii au condamnat fara rezerve orice forma de act magic, i-au condamnat pe „magicieni, ca fraudatori si sarlatani, uneori vorbind despre ei ca si cum ar reprezenta o amenintare reala”, precizeaza In continuare autorul.

„Ei (Parintii Bisericii) nu au nicio Indoiala ca magia este lucrarea diavolului, dar nu sunt deloc siguri daca fortele demonice Inrolate sa-i ajute pe magicieni produc cu adevarat ceva real sau doar creeaza iluzia unei schimbari. Atitudinea Parintilor Bisericii fata de magie reflecta, pe de o parte, ostilitatea autoritatilor civile romane fata de magic – ca forta ce perturba societatea – pe de alta parte, scepticismul primit prin educatia In cercurile pagane, vizavi de posibilitatea fiintei umane de a anula fortele naturii; dar si faptul ca supradotarea omului fata de abilitatile firesti (paranormalul) era contrara credintei crestine.”

Sfanta Scriptura, si In special Noul Testament, nu cuprinde foarte multe referiri la magie / vrajitorie, care sa poata fi invocate de Sfintii Bisericii, observa autorul. Totusi, Fericitul Ieronim citeaza din epistola catre Galateni, cand Sfantul Apostol Pavel Ii mentioneaza pe vrajitori imediat dupa idolatri, mentionand ca "cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 18-22).

„Atitudinea Parintilor Bisericii fata de deochi este una ambigua: ei nu sunt pregatiti sa accepte faptul ca privirea omului invidios poate provoca rau prin ea Insasi, Insa sunt dispusi sa recunoasca faptul ca virtuosii si norocosii se pot teme Intr-o oarecare masura de forta invidiosului.” (op. cit.)
Opinia limitata despre „ochiul rau”, a Parintilor Bisericii, are legatura cu pregatirea lor filosofica, cu limitele impuse de cunoasterea lumii pagane, transmisa In scolile vremii, considera M. W. Dickie.

Vom continua…

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 39/2010

Lăcașuri Ortodoxe
Din decembrie 2006, Ortodoxie, Tradiție și Meșteșug: informări, articole, dezbateri, traduceri, transmisiuni live. Organizație non-profit care inițiază proiecte în sprijinul credincioșilor.
Puteți citi paginile rețelei web Lăcașuri Ortodoxe în sistem gratuit privat, accesul fiind destinat EXCLUSIV abonaților prin email.