Parintele Nicodim, un parinte rupt din timp

Prima data cand l-am vazut pe parintele Nicodim, a fost acum 5 ani, la Manastirea Pissiota.
Mi-a atras atentia un grup de maicute care il insoteau si se purtau cu el cu multa pretuire si respect. Am aflat repede cine este insa am inteles cine e de fapt, abia cand i-am vazut chipul bland si privirea inteleapta. Vorbea cumva in taina, cu cei din jur, care ii sorbeau fiecare silaba – sa n-o uite, fiecare privire – sa n-o piarda, fiecare gest – sa si-l insuseasca.

---

Parea rupt de timpul acesta (in sens existential) si parea rupt din timp (nu-i ghiceam varsta). De fapt multa vreme dupa aceea, cand auzeam: "toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam", ma gandeam la parintele Nicodim, era exemplul meu ca se poate materializa aceasta porunca pe care ne-o dam Liturghie de Liturghie.
Desi a trecut la Domnul, nu voi putea niciodata sa ma gandesc la el la timpul trecut, il voi pastra in prezentul meu, asa cum fac cu toti cei dragi care au pasit Dincolo si care, prin ceea ce au realizat, au ramas si aici.
Un parinte spunea "poporul roman, inca naste Sfinti". Da, ii recunoastem dupa cat dor lasa in urma lor.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Carmen Ana Ion

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 54/2011