10 ani de la mutarea la Domnul a IPS Mitropolit Acad. Dr. Nestor Vornicescu
10 ani de la mutarea la Domnul a IPS Mitropolit Acad. Dr. Nestor Vornicescu
Astazi, 17 mai 2010, se implinesc 10 ani de la nasterea in cer, a celui ce a fost inalt Prea Sfintitul Mitropolit Acad. Dr. Nestor Vornicescu, intaistãtãtor al Mitropoliei Olteniei, pãrinte, invãtãtor si indrumãtor, vreme de peste douã decenii, al clericilor si credinciosilor crestin-ortodocsi din plaiurile Olteniei.
Nestor Vornicescu, mitropolitul cu suflet de copil
Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei (1 octombrie 1927 – 17 mai 2000) a avut nobletea sufleteasca a neamului de razesi ai lui ?tefan cel Mare, din care se tragea. De aceea poate n-a uitat niciodata locurile de unde a plecat. Apropiatii si colaboratorii ierarhului din Cetatea Baniei dau inca marturie despre dorintele si visurile pe care le-a implinit sau pe care astepta sa le implineasca. Astazi, cand se implinesc zece ani de la nasterea sa in ceruri, ii inchinam cateva randuri, in cinstea vesnicei sale pomeniri.
Din totdeauna vladica a nutrit un dor arzator pentru Basarabia natala: "Visul sau dintotdeauna era sa revada Barabia intoarsa la sanul Patriei-Mama. Parintii si intreaga familie au purtat cu greu oprimarea ocupantului sovietic. in timpul pastoririi sale a trimis de mai multe ori carti si chiar lumanari credinciosilor de acolo", marturiseste profesorul Toma Radulescu, seful sectiei de arheologie din cadrul Muzeului de Istorie din Craiova.
Mitropolitul Olteniei a militat pentru integritatea si independenta Bisericii Ortdoxe din Basarabia. A militat pentru reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei sub jurisdictia Patriarhiei Romane.
"Atunci cand lucrez, nu mai am timp sa pacatuiesc"
Cea mai mare avere a mitropolitului Nestor au fost, fara indoiala, cartile sale. in iarna lui 1970, atunci cand calca pentru prima data pragurile Baniei in calitate de episcop-vicar, vladica Nestor s-a oprit la Caminul preotesc "Renasterea", insotit de un camion incarcat cu cateva tone de carti. Dragostea pentru carte a devenit o a doua natura a sa, fiind si un mare colectionar de carte veche. "A auzit ca unul din preotii in varsta din eparhie avea colectia completa a Revistei BOR. Nu a mai stat pe ganduri si a mers la parintele acela incarcand o masina intreaga de carti. Cartile le-a cumparat cu o suma mai mare decat valorau in realitate", spune domnul Radulescu. intotdeauna biblioteca sa era deschisa pentru oricine dorea sa cerceteze, mai povesteste profesorul.
O alta mare dorinta a vrednicului mitropolit a fost revigorarea vechilor manastiri oltene. Manastirea de la Maglavit a fost printre prioritatile sale. inca de pe timpul primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, se incercase o reinviere a vietii monahale de la Maglavit. Mitropolitul Nestor a reusit sa puna manastirea intr-o noua lumina. De multe ori se oprea si la Maglavit, fiind impresionat de evlavia pe care o aveau credinciosii pentru locul unde se aratase Dumnezeu pe pamant. De Maglavit il legau primele sale amintiri despre Oltenia, deoarece aici venise pentru prima data in copilarie insotit de parintii sai.
"Asa se facea cercetarea istorica sub comunisti"
Parintele Dumitru Balasa, unul dintre istoricii de seama ai Bisericii noastre, era in cautarea vechilor radacini ale banului Craiovei, Stepan. A plecat spre localitatea Gradiste din Valcea impreuna cu mitropolitul. in volumul "Vladica Nestor – pastorul oltenilor", publicat la Mitropolia, parintele Balasa povesteste: "Am trecut in partea de apus, pe o coasta unde arhiereul Nestor se urcase pe un gard sa faca o fotografie. Auzim: "Stai, ca trag!". Eu, care facusem ani multi de inchisoare, m-am executat. Vladica Nestor sta in picioare. "Mainile sus ca trag!". El avea in maini aparatul foto. De aici ne-au dus la postul de militie ca pe niste prizonieri: "Actele dumneavoastra!". Eu le-am scos si le-am prezentat. Vladica Nestor a spus ca nu are nici un act, este vicarul de la Mitropolie. "Am fost la Paris si-am dat-o-n bara aici, la Gradiste". Cand au auzit militienii ca a fost la Paris s-au bucurat, crezand ca au pus mana pe o prada buna. Dupa doua-trei ore de teroare, i s-a spus lui Nestor: "Esti liber, sa nu mai pleci fara acte… Asa se facea cercetarea istorica sub comunisti".
"Nestor cel bun" si grija pentru preotii batrani
Problemele cu care se confruntau slujitorii din cuprinsul Mitropoliei Olteniei erau analizate mai intai cu inima de marele mitropolit. "Modul de a se apleca asupra necazurilor preotilor, intelegerea parinteasca cu care ii primea pe cei ajunsi in situatii limita, participarea de suflet si generozitatea sa au ramas proverbiale", marturiseste parintele Ioan Ioanicescu, fostul protopop si consilier administrativ din timpul arhipastoririi sale. "O atitudine calda, respectuasa, avea fata de clericii varstnici carora le cerceta bibliotecile si-i asculta cu interes, ii felicita la zilele mari si, acolo unde socotea de cuviinta, trimitea mici atentii pentru familiile lor. Preotii batrani i-au zis metaforic "Nestor cel bun" acestui moldovean venit la noi din tinuturile lui Alexandru cel Bun, adauga parintele Ioanicescu.
Ducea saracii la Palat
"Desi era o capacitate, mi se parea cateodata ca este atat de naiv in legatura cu vicleniile oamenilor… era o combinatie extraordinara intre o inteligenta iesita din comun si acea naivitate calugareasca de a putea crede fiecare om in parte si de a-i acorda fiecaruia girul prieteniei sale. Avea un suflet de copil si nu putea sa se supere si sa urasca pe nimeni", marturiseste prof. Toma Radulescu.
O alta mare bucurie a ierarhului a fost aceea de a-i hrani pe saraci. "De multe ori ii lua pe saraci si-i ducea sa manance la palat. Acest lucru se intampla atat de des, incat maica Aglaida, care avea grija de dansul, spunea ca sunt prea multi si nu mai putea face fata cu gatitul. Aceste lucruri le facea fara sa stie stanga ce face dreapta. Niciodata nu a spus aceste lucruri, pastrandu-le mereu tainic ascunse in inima sa. Sunt foarte putini oameni care au cunoscut indeaproape aceste gesturi delicate si nobile ale marelui ierarh, iar eu ma consider un privilegiat pentru ca le-am putut vedea", mai spune T. Radulescu.
Un sfarsit providential pentru ierarh
Ultimele clipe din viata pamanteasca a marelui ierarh, care a plecat la Domnul la 17 mai 2000, au fost vegheate de inalt Preasfintitul Irineu, actualul Mitropolit al Olteniei. "in ziua aceea venisem de la Ramnicu Valcea la Craiova pentru cursurile de la facultate. ?tiam ca mitropolitul Nestor era in spital pentru niste analize marunte, dar nici macar nu-mi imaginam ca este atat de grav bolnav. Mi s-a spus ca face un control de rutina si chiar ma gandeam sa-i duc un buchet de flori, in semn de bucurie, de reusita a lui in aceste analize. Pe la opt si jumatate de dimineata, eram inca in traseu atunci cand m-a sunat parintele protopop David pentru a-mi spune ca mitropolitul se afla intr-o stare grava. Am venit mai intai la Palatul mitropolitan, pentru ca nu aveam nici epitrahirul, nici omoforul in masina, gandindu-ma ca trebuie sa-i citesc rugaciunea de despartire a sufletului de trup. Cu mare greutate am ajuns acolo si am reusit sa intru in salonul in care suferea vladica. Mi s-a parut a fi un salon al mortii. Aici personalitatea si rangul mitropolitului Nestor ar fi trebuit sa aiba parte de mai multa atentie. Erau cateva paturi, un aparat care inregistra ultimele zvacniri ale inimii acestui venerabil mitropolit si cativa apropiati, printre care si Preasfintitul Gurie, pe atunci ieromonah, care ii inconjurau patul. Nu stiam ce anume sa fac mai intai: sa ma rog pentru el sau sa-i citesc o rugaciune de dezlegare? Erau ultimele lui clipe si, in timp ce ii citeam rugaciunea deasupra capului, el si-a dat obstescul sfarsit. Cu totii eram bulversati, eram mahniti, indurerati profund, si a trebuit sa ne gandim imediat la momentele imbalsamarii si ale pregatirii lui pentru inhumare. Astfel, ne-am impartit sarcinile. Eu am ramas cu mitropolitul Nestor pana ce l-am scos din spital. Nu l-am parasit nici un moment, savarsind dupa aceea toata randuiala imbracarii vesmintelor si a punerii sale in sicriu. Am avut privilegiul de a fi prezent la capataiul lui si de a zice o rugaciune pentru invocarea lui Dumnezeu, ca sa primeasca sufletul si toata osteneala marelui mitropolit in imparatia Sa. Sa fi fost un mandat? Sa fi fost un mesaj? Dumnezeu stie. Oricum, in sufletul nostru il pastram intr-o vie amintire si rugaciune, pomenindu-l ca inaintas si ca mitropolit vrednic al Bisericii Oltene", ne-a povestit IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
Pentru toate cele bune lasate noua tuturor, ne rugam Bunului Dumnezeu sa odihneasca cu dreptii sufletul Mitropolitului Nestor si se cuvine in chip pios sa spunem si noi cu inima smerita si plina de credinta: Vesnica pomenire!
EPISCOPIA SEVERINULUI SI STREHAIEI
©Redactare: Carmen_Ana Ion
publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 18/2010
