Un Patriarh cinstit si apreciat de urmasii sai: Alexei al II-lea al Rusiei, la 2 ani de pomenire

Un Patriarh cinstit si apreciat sincer de urmasii sai: Alexei al II-lea al Rusiei, la 2 ani de pomenire

Dupa Sfanta Liturghie oficiata in data de 5 decembrie 2010, la biserica Maicii Domnului Bucuria tuturor celor Necajiti din Ordinka, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului Patriarhiei Moscovei pentru Relatii Externe al Bisericii, a efectuat o slujba de pomenire a Preafericirii Sale Patriarhul Alexei al II-lea, care a murit in aceasta zi, in urma cu doi ani (vezi Arhiva Lacasuri Ortodoxe).

©Traducere si redactare pentru Lacasuri Ortodoxe: KSLCatalin

Adresandu-se multimii, IPS Ilarion a declarat, in mod special:

"imi amintesc foarte bine dimineata zilei de 5 decembrie 2008. in acel moment eram episcop de Viena si Austria. Pentru o perioada de doua saptamani, Patriarhul Alexei urma sa vina in Austria pentru o vizita pastorala, si din moment ce vizita trebuia pregatita in avans, vorbeam cu Patriarhul prin telefon sau in cadrul unor intalniri personale aproape in fiecare zi. Ultima oara ne-am intalnit in Munchen, cu cinci zile inainte de a muri.

in data de 5 decembrie, am vrut sa-l sun pe la 10 dimineata, ora Moscovei, insemnand ora 8 la austrieci. Patriarhul Alexei avea o linie directa cunoscuta doar de cativa oameni, si el insusi raspundea la receptor. Am format numarul, dar pe neasteptate mi-a raspuns o voce de femeie. Era una dintre calugaritele care lucrau la resedinta patriarhala. M-am prezentat si am intrebat daca pot vorbi cu Patriarhul, iar ea mi-a cerut sa revin in 30 de minute. La 30 de minute dupa aceea, aceeasi calugarita imi spunea ca Sanctitatea Sa tocmai a murit, si a izbucnit in lacrimi. Moartea sa nu fusese inca anuntata, nimeni nestiind nimic despre asta, nimeni nu se astepta, mai ales ca ne vazusem in viata si bine, doar cu cateva zile inainte, cand slujise in Catedrala Bisericii Ruse din afara Rusiei, in Munchen.

Ziua de nastere si ziua mortii este hotarata de Domnul insusi. Nnu vom sti niciodata de ce o anumita persoana s-a nascut intr-o anumita zi, de ce a trait intr-un anumit moment si de ce a murit intr-un moment si nu in altul. Durata de viata a Sanctitatii Sale Patriarhul Alexei, de la copilarie si pana la ultima sa zi, a fost dedicata Bisericii, si fiecare dintre noi putem urma exemplul vietii sale.

Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei s-a angajat pe calea slujirii Bisericii lui Hristos in tineretea lui. El a inceput slujirea ca preot hirotonit intr-o parohie estoniana obisnuita. Nu cu mult timp in urma am avut ocazia de a vizita aceasta parohie si am vazut conditiile modeste in care Patriarhul si-a inceput lucrarea. Mai tarziu, de asemenea fiind foarte tanar, a fost ales episcop, si multi ani a fost cancelar al Patriarhiei Moscovei. Peste 25 de ani a fost episcop al Episcopiei de Tallinn si Estonia, apoi pentru alti cativa ani a condus Mitropolia de Leningrad, iar in cadrul Sinodului din 1990, la care am participat ca delegat din partea Episcopiei de Vilnius si Lituania, a fost ales Patriarh al Moscovei si al intregii Rusii.

El a fost Patriarh pentru aproape 20 de ani. in timpul acestor ani, viata Bisericii noastre si a tarilor aflate sub jurisdictia noastra s-a schimbat atat de mult incat putem spune, eu si Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill, ca Patriarhul Alexei a lasat in urma o Biserica destul de diferita fata de ceea ce preluase in mainile sale. A preluat-o epuizata dupa 70 de ani de persecutie si opresiuni. Renasterea ei abia incepuse. (…)

in timpul slujirii in biroul sau patriarhal, situatia s-a schimbat radical in Biserica si aceasta a iesit la suprafata din subteran, din uitare. Ea este prezenta astazi in toate sferele vietii publice, exista o crestere fara precedent a numarului de biserici, manastiri si scoli teologice. Este suficient sa amintim ca la sfarsitul anilor 1980, Biserica Ortodoxa Rusa avea doar 18 manastiri, in timp ce astazi sunt peste 800, iar acest lucru intr-un moment in care interesul pentru crestinism se sustine ca ar slabi, atunci cand tinerii se sustine ca au inceput sa-si piarda interesul pentru Biserica. ?i cine sunt cei care traiesc in aceste 800 manastiri? Nu sunt ei calugari si calugarite tinere? Cine sunt solicitantii seminariilor teologice si ai academiilor, universitatilor si institutelor ortodoxe? Nu sunt ei tinerii?

Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei a fost o figura vizibila si semnificativa. Toata societatea noastra, toata tara l-a cunoscut. A avut multe calitati minunate. Nu e interesant daca era o personalitate stralucitoare in exterior, sau un predicator genial, insa toata lumea care a venit in contact cu el, care a lucrat cu el, stie cat de profunde au fost intelepciunea si cunostintele sale despre datoria si problemele Bisericii. Toti acesti ani am fost in contact cu el, dar nu-mi amintesc macar o singura ocazie in care sa fi fost nevoit sa-i explic ceva. Cand am venit din Anglia, Belgia sau Austria sa-i spun despre problemele Bisericii, parea sa stie dinainte ce am de gand sa-i spun. Dadea raspunsuri precise; isi amintea toate problemele din eparhie. Odata, cand am inceput sa-i spun despre restaurarea Bisericii Sf. Nicolae din Viena, a intrebat: "Dar tu ai o alta biserica in Cimitirul Central din Viena, biserica Sf. Lazar. Care este situatia de acolo?" ?i m-am gandit ca erau aproximativ 150 de eparhii in Biserica Ortodoxa Rusa la momentul respectiv, si intre cateva zeci si sute de biserici in fiecare dintre ele, iar Patriarhul cunostea situatia din ele, intr-un astfel de detaliu.

A dedicat toata aceasta energie Bisericii, nu a avut nici viata privata si (…) ii placea sa fie singur seara si noaptea, nepermitand nimanui sa se apropie, astfel incat cel putin pe timp de noapte sa poata fi cufundat in rugaciune si ganduri despre Dumnezeu.

Acum, Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei este in picioare in fata Tronului lui Dumnezeu si intermediaza pentru Biserica lui, iar cauza careia i-a slujit el este continuata de catre succesorul sau, Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill si de episcopii si clericii pe care el i-a hirotonit in timpul sau. intr-adevar, 4/5, daca nu chiar 5/6 din clerul actual al Bisericii Ruse a fost hirotonit sub Patriarhul Alexei al II-lea. Aceia dintre noi care, ca si mine, au fost hirotoniti sub predecesorul sau, Patriarhul Pimen, sunt de fapt o mica minoritate in Biserica noastra de astazi.

Sa ne amintim de porunca apostolilor: Amintiti-va de conducatorii vostri (Evrei 13:7), astazi, in ziua disparitiei Sanctitatii Sale Patriarhul Alexei, zi in care ni-l amintim ca pe mentorul nostru, ca pe un om a carui memorie va ramane mereu in inimile turmei si pastorilor – ale tuturor credinciosilor Bisericii Ortodoxe Ruse. Astazi i-am cantat "Vesnica Pomenire" si ne uitam la imaginea sa radianta, ca exemplu de viata in virtute – viata unui om care a daruit toate resursele si gandurile de acumulare materiala, pentru bogatia spirituala. Fie ca Dumnezeu sa dea, sa calce pe urmele Sanctitatii Sale Patriarhul Alexei si Patriarhul prezent Kirill, imitandu-l in credinta, devotament, rugaciune indrazneata si angajament absolut spre slava lui Dumnezeu. Amin!"

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 47/2010