Istorioare despre Patriarhul Pavle – Omul Cerului si al pamantului
Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle
Patriarhul Pavle – Omul Cerului si al pamantului
Patriarhul Pavle al Serbiei Patriarhul Bisericii Ortodoxe sarbe este eroul multor povestioare si anecdote. Ele intaresc legenda ca ar fi un om popular si cu viata sfanta.
Cu ocazia implinirii a noua decenii de viata, la propunerea presedintelui Guvernului Serbiei Vojislav Kostunica, presedintele Serbiei si Muntenegrului Svetozar Marovic l-a distins cu Ordinul "Nemanja" clasa I. Cu aceeasi ocazie "NIN" [prescurtare de la "Nedeljne informativne novine" – Ziar saptamanal de informatie] reproduce cateva istorioare interesante din viata Sfintiei Sale.
Prin felul sau de viata Patriarhul Pavle este apropiat oamenilor. Pe dansul, sarbii il simt ca pe un semen apropiat lor, si nu ne referim numai la credinciosii practicanti.
Wartburg
Pe cand vladica Pavle era episcop de Raska si Prizren, Episcopia respectiva avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit in general pentru transporturi in interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, caci umbla mai mult pe jos. Odata, cand a venit la dansul in vizita un apropiat al sau de pe vremea seminarului teologic, ?tefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot dupa ce au pornit sa viziteze cateva localitati din episcopie, vladica Pavle a zis:
– Frate ?tefane, chiar ca e bun Wartburgul asta al tau!
Mercedes
Patriarhul Pavle, dupa cum este cunoscut, a continuat sa traiasca la fel si dupa ce s-a mutat la Belgrad. Belgradenii il intalnesc adesea pe strada, in tramvai, in autobuz… Astfel, odata, pe cand mergea singur, suind trotuarul strazii Regele Petru I, in care se afla sediul Patriarhiei, il ajunse, cu un Mercedes ultimul racnet, unul din preotii cunoscuti ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul si a iesit:
– Sfintia Voastra, permiteti-mi sa va conduc! Spuneti numai incotro… Patriarhul a intrat in automobil, si indata ce s-au pus in miscare, a intrebat:
– Spuneti, parinte, al cui este automobilul acesta?
– Al meu, Sfintia Voastra!
– Opriti! – porunci Patriarhul, a iesit, si-a facut semnul Crucii si a zis preotului:
– Dumnezeu sa va aiba in paza!
Automobilele negre
Fusese sedinta Sfantului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe. Sfintia Sa se indrepta, precum ii este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrala. Cand iesi din Palatul Patriarhiei, zari parcate o multime de automobile mari, negre. intreba:
– Ale cui sa fie atatea automobile luxoase?
– Ale episcopilor nostri, Sfintia Voastra! Au venit cu ele la sedinta Sinodului -raspunse preotul care-l insotea.
– O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers daca nu ar fi depus votul saraciei?!
Dificultatile diaconului
in cladirea Patriarhiei adesea se repovesteste dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l insoteste peste tot, pe cand plecau sa faca slujba in biserica de la Banovo brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – intreba diaconul.
– Cu autobuzul! – raspunse Patriarhul cu hotarare.
– E aglomeratie, e inabusitor in autobuz, si nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfintia Sa.
– Dar… – mergand in urma Sa, diaconul avansa un argument nou, major – Sfintia Voastra, este vara, multa lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit strand], autobuzele sunt pline de lume despuiata. Nu e potrivit…
– ?titi, parinte – se intoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreste!
Doua masline
La masa de pranz in Palatul Patriarhiei mai multi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masa si farfuria cu masline. Toti stiu ca Patriarhul tine la ideea ca organismului uman ii sunt optim necesare doar sase masline. Dar vladica ?tefan a apucat sa ia opt masline.
– Sfintia Voastra, eu am luat cu doua mai mult. Ce sa fac?
– Acuma tine ceea ce ai luat, iar maine sa iei cu doua mai putin – raspunse Patriarhul.
Mesaj catre America
Atunci cand vladica Pavle a devenit Patriarh, isi aminteste Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegatii si numerosi reprezentanti din strainatate si-au exprimat dorinta sa-l intalneasca pe Sfintia Sa. A venit atunci si ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit in Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutari si felicitari in numele poporului american, in numele presedintelui Americii si in numele sau personal. S-a purtat o convorbire oficiala, protocolara si in final ambasadorul a pus intrebarea:
– Cu ce am putea sa va ajutam?
– Excelenta Voastra, sa nu ne puneti piedici; cu aceasta ne veti ajuta.
Reglarea conturilor
Patriarhul stie sa faca multe treburi. Prin manastiri a deprins sa coasa, sa carpeasca, sa spele, sa confectioneze si sa repare incaltamintea, sa lucreze pamantul, sa altoiasca pomi, sa lege si sa ferece cartile, sa repare cladiri si diferite aparate si anexe… Parintele patriarh din fire este un om harnic. Tot timpul lucreaza cate ceva.
– "?i cand vine aici la mine in birou, daca observa ca ceva nu functioneaza cum ar trebui, daca vede ca usa nu se inchide bine, ca undeva patrunde ploaia, ca lumina se intrerupe… el insusi purcede sa stabileasca unde-i defectul, apoi zice: Haide sa reparam asta!…" – spune secretarul Sinodului BOS si citetul Sfintiei Sale, Gradimir Stanic.
– "Dansul se comporta peste tot ca un bun gospodar, nu numai aici la Patriarhie, ci si in oricare manastire si oricare biserica, oriunde s-ar afla…". La manastirea "Blagovestenie" din regiunea Ovcarsko-Kablarska, in care a fost calugarit, si unde acum, in calitate de patriarh, se duce aproape in fiecare vara pentru cateva zile, pe cand venea vremea sa se intoarca la Belgrad, chema pe egumenul Georgije pentru "a se socoti":
– "Parinte Georgije, iata am petrecut cu voi aceste cateva zile. Toate, slava lui Dumnezeu, au fost bune. Am locuit aici, am mancat dimineata, am mancat la pranz, iar toate astea costa, nu-i asa?".
– "Pai, asa e, Sfintia Voastra…".
– "Dar si eu v-am ajutat cu cate-ceva. Nu-i asa, parinte Georgije?".
– "Asa e, Sfintia Voastra, ne-ati ajutat mult, de parca ati fi venit aici sa lucrati, nu sa va odihniti…".
– "Pai sa ne socotim: ti-am reparat jgheabul, fereastra, robinetul, broasca de la usa, ti-am curatat si am proptit vita de vie, am pingelit incaltamintea… Cand le punem toate la socoteala, parinte Georgije, rezulta ca voi trebuie sa-mi platiti ceva mie!
Salariile
Patriarhul Pavle a refuzat, de altfel, salariul. Dansul primeste doar pensia la care are dreptul ca fost episcop de Raska si Prizren. Nevoile sale sunt modeste de tot, dat fiind ca singur isi coase mantia, singur isi repara pantofii… inca ii raman bani din pensia aceea mica. Ce ramane imparte saracilor sau doneaza in alte scopuri pentru binele obstesc.
A ramas de pomina reactia dansului din anul 1962, la solicitarea de atunci a unor episcopi sa li se mareasca salariile:
– "Dar de ce, de vreme ce nu suntem in stare sa cheltuim nici ceea ce am avut pana acum?!".
Pentru Milos Crnjanski
in acelasi fel procedeaza Parintele Patriarh si cu ceea ce primeste in dar. Daca primeste material pentru mantie, il pastreaza pana intalneste un calugar sau preot care nu are posibilitate sa cumpere. Atunci ii calculeaza cat are nevoie pentru a coase o mantie, si-i da exact atat, ca sa mai ramana si pentru altii.
Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vladica Pavle, pe cand acesta fusese episcop de Raska si Prizren, la editarea operei capitale: "Monumentele din Kosovo", i s-a plans odata in Palatul Patriarhal ca are greutati in a aduna bani pentru continuarea tiparirii seriei incepute de Opere ale unuia din cei mai importanti scriitori sarbi, Milos Crnjanski. Ascultandu-l, Patriarhul se ridica, se duse pana la patul sau, ridica perna, lua de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de marci si le intinse lui Stojkovic:
– "Iata, e contributia mea pentru tiparirea cartilor lui Milos Crnjanski. Sa va fie de ajutor!".
Economii
Gradimir Stanic, care este directorul tipografiei patriarhale, relateaza:
– "Dansul isi dactilografiaza singur cartile. Foile pe care le scrie aproape ca nu au margini, iar distanta dintre randuri este cea mai mica posibila. Evita sa piarda timpul cu introducerea deasa a foilor in masina de scris. Pe langa aceasta, economiseste hartia; asa s-a deprins, caci inainte vreme hartia era foarte scumpa. Iar textele sale sunt atat de curate, incat la ele nu este nevoie de interventii inaintea tiparului.
Colaboratorii povestesc, de asemenea, ca se tine si textual de versul din Rugaciunea Domneasca:
"…painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi…". Dupa ce ia masa, aduna cu atentie orice faramitura, desi are cine sa stranga si sa faca ordine…
La "Semnul de intrebare"
Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea "?", in apropierea Patriarhiei, de cate ori il vedea pe Patriarh, traversa in fuga strada, pentru a lua binecuvantare de la Sfintia Sa. Iar odata ii zise:
– Sfintia Voastra, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul replica:
– Suntem, dar dupa ce golim cateva pahare, nu mai suntem buni de nimic!
"Aratarea" Nascatoarei de Dumnezeu
S-a intamplat ca in cabinetul Patriarhului, pe cand acesta discuta cu un functionar al Patriarhiei, sa dea buzna un om intre doua varste, cu ochi mari si cu privire inflacarata. A inceput sa explice ca a trebuit sa vina, deoarece are sa comunice ceva important… Patriarhul l-a invitat sa ia loc, sa se mai linisteasca. Iar acela incepu atunci sa povesteasca cum ca in somn i s-a aratat Nascatoarea de Dumnezeu si ce i-a spus…
Patriarhul l-a ascultat cu atentie, apoi l-a intrerupt taios:
– "Ascultati-ma, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, calugar sunt, se intelege, de si mai multi ani, in fiecare zi slujesc Sfanta Liturghie; mie nici macar un inger nu mi s-a aratat inca, iar Dumneavoastra vi s-a aratat Nascatoarea de Dumnezeu! Lasati-o balta, va rog…".
Ziarele si anii lumina
Pe vremea grea a razboiului, dupa o intalnire in cabinetul Patriarhului, pe cand se hotara asupra unor chestiuni in care nu era usor sa fie luate decizii, Sfintia Sa, spre a glumi pe socoteala Sa, zise celor prezenti:
– "Voi ati crezut ca o veti scoate usor la capat cu mine. Credeti ca eu sunt slabanog, de constitutie fragila… Dar de fapt voi nu ma cunoasteti bine…".
Se scula si de pe masa de lucru aduse niste ziare, cu denumire sarbeasca, in care prin fotomontaj era reprezentat ca un razboinic-superman, cu bombe si munitii la brau.
– "Uitati-va cum ma vad altii, iar voi ati crezut ca sunt slab!". Din intamplare, tocmai atunci veni sa-l fotografieze vestitul foto-reporter Vican Vicanovic. Pentru a realiza fotografia dorita, se adresa Patriarhului:
– Luminatia Voastra… [in limba sarba joc de cuvinte: Vasa svelosti – Sfintia Voastra; Vasa svetlosti – Luminatia Voastra].
La care Patriarhul replica:
– De vreme ce eu deja sunt lumina, la ce-ti mai trebuie blitul!?
