Patriarhul Pavle (Gojko Stoj?evi?) s-a nascut la data de 11 Septembrie 1914 in satul Ku?anci, in Croatia de astazi. Acesta a devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe in anul 1990, urmand Patriarhului Herman. A fost cel de-al 44-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe.
Preafericirea Sa, Arhiepiscop de Pec, Mitropolit al Belgrad – Karlovac si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe (pe numele sau laic Gojko Stoj?evi?) s-a nascut pe 11 Septembrie 1914 in satul Ku?anci (Donji Miholjac) – pe atunci Austro-Ungaria, Croatia de astazi. A absolvit, pe rand, gimnaziul la Belgrad, seminarul din Sarajevo si Facultatea de Teologie din Belgrad.
A ramas de mic fara parinti – tatal sau, plecat la munca in SUA, s-a imbolnavit de tuberculoza si “s-a intors acasa sa moara", cand baiatul era de trei ani, si imediat dupa aceea avea sa isi piarda si mama.
A fost ingrijit de matusa. Vazand ca are de-a face cu un copil "foarte slab, l-a scutit de munca grea si i-a oferit conditiile necesare unei bune educatii: desi Gojko, inca de mic studia matematica si fizica, influenta rudelor a predominat, iar alegerea sa finala a fost Seminarul.
Dupa terminarea studiilor in Tuzli (1925-1929) si a seminarului din Sarajevo (1930-1936) a urmat Facultatea de Teologie din Belgrad.
La absolvirea claselor de liceu, a dorit sa se inscrie in paralel si la Facultatea de Medicina. Cel de-al doilea razboi mondial l-a surprins in anul 2 de studii la ?coala de Medicina, si cu studiile teologice complete.
Invitat de Elisei Popovic, cunoscut in scoala, a mers la Manastirea Sfanta Treime Ov?ar-Kablar, unde a ramas pe toata durata razboiului, incepandu-si totodata astfel si viata monahala.
Ulterior a devenit invatator al copiilor refugiati in Banja Koviljaca. O boala dificila de plamani i-a determinat pe medici sa aprecieze ca sufera de tuberculoza, estimand ca mai are de trait numai 3 luni de viata.
Acea perioada a petrecut-o insa in manastirea Vujan, unde s-a si vindecat, iar drept recunostinta a daruit o cruce de lemn Sfintei Manastiri. in anul 1946, in cadrul Manastirii Buna Vestire a fost promovat la rangul de ierodiacon.
Din 1949 pana in 1955 a slujit la manastirea Ra?a timp in care, pentru un an, 1950/1951, a predat la Seminarul Sfintii Chiril si Metodiu. Devenit Ieromonah in 1954, a fost numit Protosinghel in acelasi an si Arhimandrit in 1957. intre 1955 si 1957, a urmat studiile postuniversitare la Facultatea de Teologie din Atena.
A fost ales episcop de Raska-Prizren la 29 mai 1957, si a fost intronizat la data de 21 Septembrie 1957, in Catedrala din Belgrad, de catre Patriarhul sarb Vikentije.
in Eparhia de Raska si Prizren, a construit noi biserici, a restaurant si le-a reinnoit pe cele vechi si ruinate si a hirotonit multi preoti si calugari. S-a preocupat de Seminarul Prizren, unde a tinut ocazional conferinte despre invataturile Bisericii. in perioada exodului sarbilor din provincia Kosovo, Seminarul Sfintii Chiril si Metodiu din Prizren a fost mutat temporar la Niš, iar sediul Eparhiei Raska-Prizren a fost mutat de la Peci in manastirea Gracanicu.
Ca episcop de Raska si Prizren, a depus marturie in fata Organizatiei Natiunilor Unite despre suferinta poporului sarb din Kosovo si Metohia.
A fost angajat in activitatea de cercetare, publicand printre altele si o monografie asupra manastirii Devi?u: “Devi?u – Manastirea Sfantului Ioanichie" (1989, editia a doua 1997).
A realizat un catehism Liturgic sub forma de intrebari si raspunsuri. (1998): "Lamuriri privind unele intrebari despre credinta noastra vol. I, II, III"
A fost autorul mai multor lucrari: Molitfelnic, Tipic, Octoih, Rugaciuni, etc.
Patriarhul Pavle, timp de mai multi ani, a fost presedinte al Comisiei Sfantului Sinod al Episcopilor pentru traducerea Noului Testament, prima traducere care a fost aprobata de catre Biserica, publicata in 1984, precum si editia corectata a traducerii, in 1990.
De asemenea, a fost presedinte al Comisiei liturgice a Sfantului Sinod al Episcopilor, care a elaborat si publicat "Liturghierul" in limba sarba.
Ca Patriarh, a fondat mai multe eparhii, a restaurat seminarul din Cetinje in 1992, a infiintat in 1994 Academia Teologica Sfantul Vasile de Ostrog in Foci si Seminarul din Kragujevac, in 1997.
A fondat si Serviciul de Informare al Bisericii Ortodoxe Sarbe.
La Belgrad, in 1993, Academia Sarba Ortodoxa a ajuns sa-si diversifice departamentele, aparand in plus cele despre: pictura, fresca si conservare.
in 2002 a fost reluata predarea educatiei religioase in scoli si reinfiintata Facultatea de Teologie a Universitatii Belgrad, care fusese desfiintata de guvernul comunist (1952).
Avand in vedere meritele Patriarhului sarb, Pavle, din domeniul stiintific teologic, Facultatea de Teologie a Bisericii Ortodoxe Sarbe din Belgrad i-a acordat in 1988, titlul de Doctor Honoris Causa in teologie.
Despre vestea mutarii la Domnul, a PF Parinte Pavle, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, dati click aici:
Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle – Omul Cerului si al pamantului – dand click aici:
UN articol KSLCatalin / 
