publicat în: Arhivă

EXCLUSIV: Problema Botezului lui Constantin cel Mare – Analiza celor doua variante… (Claudiu Victor Gheorghiu)

Problema Botezului lui Constantin cel Mare – Analiza celor doua variante…
Invatatul cardinal catolic Caesares Baronius a scris asupra doctrinei si istoriei Bisericii o opera de o vasta eruditie in 12 volume, terminata la 1607 la Roma. In volumul III a cautat sa demonstreze ca imparatul Constantin ar fi fost botezat de catre papa Silvestru – canonizat si sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa, pe 2 ianuarie, cat si de Biserica Catolica – in Roma, deci informatiile lui Eusebius de Cezareea asupra botezului lui Constantin in Nicomedia nu ar fi intemeiate.

Autor: pentru Lacasuri Ortodoxe®, artistul Claudiu Victor Gheorghiu (fragm. din lucrare de licenta)

©Redactor: Carmen-Ana Ion


Acest punct de vedere este prezentat si de M. Theodorian – Carada (1) , intr-un extras din “Revista Catolica”. In acest extras se spune ca, spre deosebire de textul lui Eusebius de Cezareea, care da botezul lui Constantin in ziua de Rusalii a anului 337, 22 mai, versiunea mai veche, pastrata in cartea cea mare a Romei – Liber pontificalis – si mineiele orientale – manuscrisele istoricilor armeni, persani si ivireni din secolul al IV-lea d.HR. – au pastrat botezul pentru anul 319, cand Constantin cel Mare, bolnav de o boala urata de piele – elephantiasis – prin har minunat, fu indemnat de Dumnezeu sa cheme pe Sf. Silvestru, sa-i ceara iertare si sa se boteze. Mergand si mai departe, alta scriere bisericeasca 2) mentioneaza ca imparatul Constantin era macinat de aceasta boala deoarece ii persecuta crunt pe crestini si numai prin botezul din 319 s-a mantuit.
Analizand izvoarele antice, imi este greu sa cred ca dupa revelatia Divinitatii si momentul conversiunii prin miracolul crucii, dupa 28 octombrie 312, deci timp de sapte ani, Constantin a fost un persecutor acerb al crestinilor – nici in perioada pagana nu fusese – informatie neconfirmata nici de istoricii pagani, cu atat mai putin de cei crestini.

Sa vedem si argumentele extrasului din “Revista Catolica”:
Faptul ca se ruga in tabernaclu, absolut imposibil pentru un nebotezat; multimea de biserici construite de el; faptul ca in timpul sinodului de la Niceea nu intra la lucrarile sinodului decat insotit de ofiteri crestini; faptul ca in discursul lui Constantin, reprodus de Eusebiu, gasim ca el a spus arhiereilor “sunt ca si voi si cu voi”; tot aici se spune ca Biserica orientala (ortodoxa) nu l-ar mai fi cinstit ca pe un Sfant daca ar fi primit botezul de la arianul Eusebiu, episcopul Nicomediei, seful arienilor – informatie falsa, deoarece Eusebiu de Nicomedia, dupa ce si-a manifestat intr-adevar unele opinii nonconforme cu protocolul sinodului ecumenic de la Niceea, fiind chiar exilat, a fost repus in scaunul episcopal in 329 de catre imparatul Constantin pentru ca se reintorsese la dreapta credinta (ortodoxa), dar datorita faptului ca l-a aparat pe Arius si si-a insusit temporar erezia acestuia, a fost considerat semiarian; faptul ca manuscrisul lucrarii lui Eusebius de Cezareea a aparut in timpul imparatului arian Valens (364 – 378); pana in zilele noastre crestinii pot vedea in biserica Sf. Ioan din palatul Lateran baptisterul in care Constantin a primit botezul; faptul ca occidentalii catolici nu aveau in sinaxarul lor pe Constantin; Constantin a vrut doar sa se scalde in Iordan, nu sa se boteze in sensul dogmatic al cuvantului. Iar concluzia finala este ca in Occident nu s-a luat niciodata in serios “povestea” lui Eusebius, iar pana in secolul al XIV-lea nici in Orient. Abia mai tarziu, au generalizat-o protestantii, din ura lor fata de tot ceea ce este catolic.
Unii au incercat sa concilieze textele afirmand ca, desi botezat la Roma, Constantin a primit al doilea botez in Nicomedia. Catolicii spun insa ca e imposibil asa ceva, caci el osandise eresul botezarii de al doilea si nu se poate sa fi primit un atare botez de la arieni.

Se pun firesc mai multe intrebari, dintre care una mi se pare a fi cheia problemei: daca primise botezul la 319, de ce si-a pastrat titlul de “pontifex maximus” – sef al religiei pagane – pana la moarte ? Eusebius ne spune ca incerca sa-i aduca pe pagani la crestinism in primul rand cu blandete. 3)
Dar explicatia cea mai argumentata impotriva celor mentionate de catolici este urmatoarea: in primele secole, Botezul era precedat de o indelungata pregatire sufleteasca si initiere in invataturile crestine. Catechumenul trebuia sa faca o severa probare a completei sale adeziuni, in clasa catechumenilor fiind mai multe trepte, iar Constantin facea parte dintre acestia. Convertirea la crestinism se face la 28 octombrie 312, cand intra in randul catechumenilor, citind Sf. Sripturi sub indrumarea preotilor crestini.

Incepand din 312, Constantin cel Mare era considerat real crestin, inainte de a fi primit “pecetea divina” a Botezului de catre Biserica. Denumirea de crestin in sensul larg al cuvantului o acordase Biserica anterior si imparatului Filip I Arabul (Imperatori Caesar Iulius Philippus Augustus, 244 – 249) care a facut parte dintre catechumeni, fiind marturisit de un episcop, participant la oficiul religios din zilele Sf. Pasti.4) Documentele arata clar ca imparatul Constantin se comporta, in decursul timpului, ca un crestin deplin si cu cat inainta mai mult in perfectiunea sa spirituala, se socotea mai demn de a primi Botezul. Sinodul ecumenic de la Niceea din 325, in canonul 14, tratase pe catechumeni intocmai ca pe crestinii botezati deoarece in cazul cand gresesc fata de credinta lor (lapsi) sunt supusi unor pedepse aspre, in mod egal cu ceilalti crestini. ?i dupa moartea lui Constantin, botezul dupa un indelung catechumenat este foarte frecvent: fiii lui, Constans si Constantius al II-lea, la 34, respectiv 44 de ani.5) Imparatul Valens, infocat crestin (364 – 378), desi nascut in 328 se boteaza abia intre 360 – 370, iar Theodosius I cel Mare (379 – 395), nascut in 335 se boteaza in 380. De asemenea, corifeii vietii crestine si mari ierarhi ai Bisericii din a doua jumatate a secolului al IV-lea, primesc, in general, Botezul la etate inaintata: Eusebius Hieronymus si Aurelius Augustinus.

In timpurile noastre, istoria admite ca valabila si intemeiata opera lui Eusebius de Cezareea privind botezul lui Constantin. In lucrarea sa “De Vita Constantini”, compusa intre 337 – 3406), Eusebius trateaza amanuntit desfasurarea vietii lui Constantin cel Mare si evolutia sa treptata spre imbratisarea completa a crestinismului. Botezul lui Constantin este prezentat in lucrarea sa 7), data lui rezultand din Eutropius8) si “Chronicon paschale”. Constantin cel Mare, in etate de 63 de ani, se pregatea sa porneasca o expeditie contra persilor. Proiectase sa ia cu el o biserica portabila in forma de cort si preotii necesari. Delegatii persilor vor obtine de la Constantin , in Constantinopolis, pacea si amicitia. Dupa ce facuse consacrarea oficiala a bisericii “Sf. Apostoli”, Constantin, in prima noapte a Sf. Pasti, asista la oficiul divin in biserica. Desi se bucurase pana atunci de o sanatate deplina, pe neasteptate se imbolnaveste. Boala agravandu-se, se duce la thermele de langa Cetatea sa, apoi in orasul natal al mamei sale (Helenopolis, fost Drepanum), unde se ruga in biserica de acolo in genunchi. Isi marturiseste pacatele si obtine de la preoti “punerea mainilor”, – adica este catechumen oficial consacrat – si binecuvantarea. “Punerea mainilor” era modalitatea stabilita pentru consacrarea catechumenilor de Sinodul de la Illiberris, canonul 39 si Sinodul de la Arelate, canonul 6. E dus apoi in stare grava la Nicomedia unde, in fata unei adunari de episcopi, face declaratia solemna ca de mult intentiona sa se boteze in Iordan, dupa modelul Mantuitorului HRISTOS; dar din cauza Imprejurarilor doreste sa fie botezat acum “provinde omnis dubitatio removeatur”9), el socotindu-si perioada de pregatire spirituala incheiata, desavarsirea intrepatrunderii intre sufletul sau si invatatura crestina a Bisericii dreptcredincioase, considerand religia pagana perimata si promitand ca de acum inainte va trai ca un adevarat crestin, compatimind pe cei ce n-au primit crestinismul. Astfel, Constantin cel Mare este primul imparat roman botezat, intrat in crestinism prin acceptarea misterului care-i legalizeaza aceasta, ca o “pecete divina”.10)

Botezul a fost oficiat de o reuniune de episcopi, iar faptul ca Eusebius de Nicomedia a participat la oficierea Botezului nu exclude participarea celorlalti episcopi. 11). El este mentionat pe nume deoarece era episcopul locului. Chiar daca Eusebius Hieronymus ne transmite ca imparatul Constantin a fost botezat de Eusebiu , episcopul Nicomediei, 12) nu inseamna ca imparatul a fost botezat in dogma ariana, caci Eusebius revenise in randurile Bisericii dreptcredincioase si iscalise simbolul de credinta de la Niceea. Imparatul imbraca haine albe pe care nu le-a mai schimbat cu cele de purpura pana la moarte, in antichitate existand obiceiul ca cei botezati sa umble 8 zile dupa ceremonie imbracati in haine albe, simbolul inocentei. 13)
Generalilor sai, Constantin le declara ca se grabeste sa plece catre Domnul. Aceasta este istorisirea facuta de Eusebius de Cezareea, intr-un mod sobru. El considera ca o simpla descriptie tematica nu poate fi pusa la indoiala.

Botezul lui Constantin cel Mare in Nicomedia e relatat si de alti istorici, direct sau indirect. 14)
Unii autori specifica localitatea Achyron, langa Nicomedia, altii vorbesc doar despre botezul langa Nicomedia. Traditia pastrata in marea multime a crestinilor din timpul apropiat mortii lui Constantin confirma villa Achyron (in limba latina Acyron, Achyrona, Aquilona), langa Nicomedia, ca loc al Botezului lui Constantin cel Mare.

Moartea lui Constantin cel Mare are loc la putin timp dupa Botez, in Nicomedia. “Imparatul lasa locuitorilor Romei oarecare legate, pe fiii sai ii desemneaza ca mostenitorii si succesorii sai la conducerea statului roman. In ziua POGORARII SF.DUH – Cincizecimea sau Rusaliile, 22 mai 337, pe la amiaza, si-a dat sufletul in Nicomedia, fiind imbracat in hainele albe de la botez si pe pat alb. Corpul i-a fost transportat la Constantinopolis si condus cu garda militara de Constantius al II-lea din palatul imperial in biserica “Sf. Apostoli”, sicriul fiind depus intre cenotafele celor 12 Apostoli. 15)


Articole despre/de acelasi autor: AICI>.

NOTE
Botezul lui Constantin cel Mare.

1. M. Theodorian – Carada, “Botezul lui Constantin cel Mare”, extras din “Revista Catolica”, Bucuresti, 1913.
2. Al. Lascarov – Moldovanu, “Vietile Sfintilor”, Ed. Artemis, Bucuresti, 1992.
3. Eusebius de Cezareea, De Vita Constantini, II, 56, 60, 65; IV, 18-20.
4. Idem., Historia ecclesiastica, VI, 34.
5. Athanasius, Apologia ad Constantium Augustum, 1.
6. Croiset, Histoire de la litterature grecque, V, pag. 912.
7. Eusebius de Cezareea, De Vita Constantini, IV, 56-63.
8. Eutropius, X, 8.
9. Eusebius de Cezareea, De Vita Constantini, IV, 72.
10. Idem. Ibidem, IV, 62.
11. Idem. Ibidem., IV, 61.
12. Eusebius Hieronymus, Chronicon, 337.
13. Idem., Epistolae, 64.
14. Socrates, I, 39; Sozomenus, II, 34; Theodoretus, Historia ecclesiastica, I,32; Chronicon paschale; Aurelius Victor, Caesares, 41.
15. Eusebius de Cezareea, De Vita Constantini, IV, 62-75.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 27/2010