Recomandă Publicat pe 26.11.2010

Manastirea Baia de Arama – Ctitorie a Sfantului Constantin Brancoveanu

Manastirea Baia de Arama, situata In partea de nord a Mehedintiului, este ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu, care Impreuna cu Banul Cornea Brailoiu si Milco Baiesul au ridicat la poalele Cornetului un mandru asezamant monahal spre tamaduirea tuturor bolilor sufletesti si trupesti si pomenirea celor adormiti In Domnul.

©Un articol realizat si oferit Redactiei Lacasuri Ortodoxe de reporter-corespondent Catalin Cernatescu

Altan-bei, sau printul aurului, cum Il numisera turcii pe Brancoveanu, a ridicat manastirea Intr-un singur an, realizand o vatra de credinta si un bastion al ortodoxiei pe Inaltele plaiuri mehedintene.

?i astazi, biserica cu hramul Sfintii Voevozi a fostei manastiri Baia de Arama dainuie la poalele dealului zis „Cornetul”, langa raul Bulba. Iata ce ne spune pisania lacasului din pronaos: „Cu vrerea Tatalui si cu Indemnarea Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh au facut aceasta sf(an)ta biserica dumnealui jupanul Cornea Brailoiul Ban, dimpreuna cu dumnealui jupanul Milco Baiasul, nepot de frate, Pozanu Capitanul, cu toata cheltuiala dumnealor si fiind igumen Kir Vasile Arhimandrit, In zilele prea luminatului crestin domn Io Constantin Basarab voievod. Inceputu-s-aua se zidi aceasta sf(an)ta biserica la maiu 22, leat 7202 si au savarsit cu toata podoaba ei la maiu, 7, 7211 (1703). Eu mana pacatoasa, pictorul bisericii Neagoe si Partenie Ieromonah de la Tismana”.

Asa cum reiese din lucrarea „Mehedinti – vatra de istorie si spiritualitate ortodoxa”, de Pr. Asist Univ. Sergiu Grigore Popescu, la vremea zidirii manastirii, targul Baia de Arama Isi avea casele rasfirate pe „Valea Orasului”, manastirea fiind izolata In spatele unui aninis care se Intindea pe locul actualei piete. Dupa traditia locala, Indemnul de a ridica biserica ar fi pornit chiar de la Constantin Brancoveanu care, cu prilejul unui drum de la Cladova la Horezu, ar fi trecut si pe la Baia de Arama.

Spre vesnica pomenire a Baiesilor

Tocmai In acest timp, s-a Intamplat sa-i moara un copil lui Milco Baiasul, vataful minerilor din localitate. Indurerat, acesta cere lui voda sprijinul In vederea ridicarii unui sfant lacas In amintirea fiului sau. Domnitorul Insarcineaza pe Cornea Brailoiu, marele ban al Olteniei, sa dea ajutor lui Milco. Numele de „Baiasul” deriva din apelativul de „baias”, ceea ce demonstreaza existenta lucratorilor mineri In secolul al XVII-lea si Inceputul celui de-al XVIII-lea, la minele de arama, a caror exploratoare Infloritoare In zona este cunoscuta din timpul lui Mircea cel Batran.

Dintr-o hotarnicie a satului Arcani (jud. Gorj), situat la circa 25 de kilometri de Baia de Arama, de la 20 iunie 1776, aflam ca In comuna Bradiceni, aflata In zona, era un catun al „Baiasilor”, disparut mai tarziu prin contopire cu Bradiceni

Scrierile timpului pomenesc de o calatorie a lui Constantin Brancoveanu, In vara anului 1695, de la Cladova la Cerneti si apoi la Tismana, iar drumul cel mai scurt Intre Cerneti si Tismana trecea prin Topolnita, Balta, Ponoarele si Baia de Arama. Aici, domnitorul a poposit la hanul lui Milco Baiasul, iar In ziua de 11 iunie au hotarat ridicarea bisericii.

Datorita timpurilor vitrege, zidirea bisericii a Inceput abia la 22 mai 1699, fiind ridicata Intr-un singur an (1700). Totusi, din cauza Intarzierii zugravelii si a lipsei banilor, biserica a fost sfintita abia la 7 mai 1703. Constantin Brancoveanu a dat, In martie sau aprilie 1703, din visterie „pentru lucrulu dela Baia de Arama”, 300 de taleri.

Lacas Inchinat manastirii Hilandar de la Muntele Athos

Istoricul si geograful Ion Donat crede ca aici a existat o manastire mai veche, fiind vorba numai de o refacere a lacasului. Din aceeasi sursa mai aflam ca schitul Baia de Arama era Inchinat Inca Inainte de 1718, manastirii Hilandar de la Muntele Athos. Acelasi lucru Il afirma si parintele profesor Gheorghe I. Moisescu. Nu putem sti cu exactitate de cand a fost Inchinata manastirea si nici de cine. Probabil ca acest lucru s-a petrecut Inca de la zidirea ei, de vreme ce primul egumen, arhimandritul Vasile era din Hilandar.

Asadar, Milco Baiasul, sarb de neam, este, probabil, autorul Inchinarii. Dintr-un document din 1724, reiese ca manastirea Baia de Arama era asezamant de maici, cu opt vietuitoare. Este totusi o greseala caci pomelnicul lacasului cuprinde numai nume de egumeni, si niciun alt document nu mentioneaza numele vreunei starete la Baia de Arama. Un alt fapt interesant, legat de istoria manastirii Baia de Arama, este pricina ivita Intre aceasta si manastirea Tismana, legata de stapanirea mosiei Meris, pricina care a durat 66 de ani. Castig de cauza a avut manastirea Tismana.

In documentele vremii se mentioneaza ca la Revolutia din 1848, alaturi de pitarul Draghiceanu Hargot si serdarul Petrache Burileanu (boieri din zona), a participat si egumenul Gherasim, staret al manastirii Inca din 1832.

Podoabele si posesiunile manastirii

Manastirea sau schitul Baia de Arama (apare In documentele vremii sub ambele titulaturi) a dainuit pana la „secularizarea” din 1863, cand ctitoria lui Milco a devenit biserica de mir. De la aceasta data se mai pastreaza si o catagrafie a sfantului locas, catagrafie ce reprezinta un pretios document statistic sub raportul istoriei sociale si culturale a manastirii.

Aflam astfel ca, la capitolul „Cele din nauntrul bisericii”, cu care Incepe inventarierea, se afla 62 de obiecte; la capitolul urmator „Odajdiile bisericii” se gasesc 28 de piese; la capitolul „Carti bisericesti” numaram 54 de exemplare din care 4 erau In limba greaca; In „Cele din jurul bisericii” sunt enumerate 26 de imobile: 25 de cladiri si o gradina (Intre cele 25 de cladiri se afla si o moara cu doua pietre, instalata pe apa „izvorului” Bolborosu, astazi raul Bulba); In „ale camarii si ale cuhniei” sunt Inscrise 48 de obiecte; In „ale pentru masa” – 95 de obiecte; In „mobilele de prin odai” – 93 de obiecte; In „cele din beci” – 17 obiecte; In „osebite obiecte” – 28 de articole369. Un capitol deosebit de interesant este „Morile si locurile monastirii cu cladirile aflate pe dansele”. Aflam astfel ca In plaiul Closani, judetul Mehedinti, manastirea avea urmatoarele mosii: Apa Neagra, o „sfoara” In Tarnita, cu fundatura ei numita Crivina Mare, un loc „Infundat” numit Cornetul de langa Baia de Arama; tot aici stapanea Inca cinci locuri „Infundate”; cate o „sfoara” In satele: ?ipot, Negoesti, Vaeni, Rudina si muntele Burzu. In judetul Gorj, manastirea avea urmatoarele posesiuni: cinci pogoane In dealul Costenilor si cate o „sfoara” In satele Sohodolu si Haiesti. Din catagrafia averii imobile se poate deduce ca manastirea avea un venit apreciabil. Dar ceea ce ni se pare demn de retinut, este ca, pe langa morile – desigur cu ciutura – pe apele Motrului si Brebenei se mai afla si cate o piua.

Odata cu trecerea vremii, chiliile de zid care ocupau partea dinspre deal a incintei manastiresti s-au daramat (la 1894, erau Inca In piciore). Staretia, devenita casa parohiala, a dainuit pana la jumatatea secolului al XX-lea. Se mai pastreaza si azi urme din zidul Inconjurator al manastirii, zid facut din bolovani grosi si mortar, si ridicat, probabil, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Biserica dainuie si astazi, slujind nevoilor spirituale ale locuitorilor din Baia de Arama si nu numai. Mai precizam ca, prin lucrarea de exceptie facuta de zugravii Neagoe si Partenie (ultimul fiind ieromonah la Tismana), si azi, zidurile bisericii mai pastreaza chipurile ctitorilor sai: Milco Baiasul, Mara, sotia sa (In 1705 sau 1706, dupa moartea lui Milco, s-a calugarit, luand numele de Marina), cei patru fii ai lor – Milco, Gheorghe, Nicolcea si Semen – si familia marelui ban Cornea Brailoiu: sotia Stanca si cei doi fii ai lor, Barbu si Constantin. Toti acestia sunt zugraviti pe peretii bisericii din Baia de Arama alaturi de domnitorul Constantin Brancoveanu.

In prezent lacasul a redevenit manastire de maici, In urma sedintei Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008.

AICI, un ALBUM FOTO cuprinzator:.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 45/2010