Sinteza… de post
Sinteza de post
Desi poate parea bizar pentru unii, Ii multumesc Lui Dumnezeu ca am avut probleme. Numai asa am putut Invata ce este rugaciunea adevarata.
Desigur, Imi dau seama ca rugaciunile mele de zi cu zi erau si Inca mai sunt superficiale, odata ce am trecut cu adevarat prin Incercari din care numai Unul Dumnezeu m-a putut scoate si am trimis catre El rugaciuni din inima, cu speranta si fara alte ganduri care sa intefereze.
Mi-e mila de oamenii pe care Ii Intalnesc si care Imi spun ca „nu le au cu postul”. Nu e o mila din superioritate ci o mila pornita din neputinta de a schimba atitudini.
?i eu am stiut de post, de Liturghie, de spovedanie sau de rugaciune ca ar fi ceva ce se practica de la pensie Incolo, dar am descoperit ca nu este nici pe departe asa si m-am Intrebat cum as putea sa recuperez, fiindca sunt departe, foarte departe si mai am mult, foarte mult.
Am luat-o, ca orice nestiutor, de la Inceput, schimband cate ceva si socand pe toata lumea din jur, care, de neInteles pentru mine, a Inceput sa ma ignore, sa se fereasca de mine si sa plece, rand pe rand.
O vreme am avut „prieteni de dulce” si prieteni de post”.
Sinteza… de post
Prietenii de dulce m-au mai chemat printre ei o vreme, la cate un gratar In vreme de post, dar se rusinau cu mine si cu cartofii mei copti langa micii lor. Asa ca se fac ca nu exist si e mai simplu pentru toata lumea. Ne mai Intalnim accidental si Imi spun povesti defaimatoare din care trebuie sa Inteleg cat de rai sunt „preotii astia ai mei”, cum Ii numesc ei.
Prietenii de post sunt noi si se Impart In mai multe categorii.
Unii fac parte dintr-o tagma In care nu poti intra decat daca te-ai nascut cu practicarea Ortodoxiei, nu si daca ai dobandit-o ulterior. Sunt stapaniti de un soi de mandrie fariseica ce le confera putere si superioritate nascute dintr-o psihanaliza a pacatosilor din jur.
Altii se rusineaza de ce fac si nu-si recunosc apartenenta, de fata cu propriii lor „prieteni de dulce”.
Cativa trec puntea ba de o parte, ba de alta, fara sa le fie frica ca o uzeaza si se rupe.
Sinteza… de post
… Dar am un prieten care nu ma dezamageste niciodata, nu Imi cere nimic si Imi da totul. L-am avut dintotdeauna, nu m-a parasit, desi eu nici macar nu stiam ca exista. ?i–a asumat toata ignoranta si nepasarea mea si nu numai atat. ?i-a lasat trupul zdrobit ca sa Imi lase mie gest de aparare fata de toate relele: crucea Sa.
?i mai am postul si rugaciunea doar ca sa ma smeresc jertfei Lui. Atat am Invatat pana acum si, cum spuneam, nici macar asta nu o fac bine, dar ma ajuta prietenul meu. ?i e si prietenul tau.
© autor Carmen-Ana – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 6/2010
