Pe calea Halmyrisului… intre prieteni (relatare de la Hramul Sfintilor Mucenici Epictet si Astion)

Lacasuri Ortodoxe: din Halmyris (8 iulie – Sarbatoarea Sfintilor Mucenici Epictet preotul si Astion Diaconul)

Un drumeag printre stancile Dobrogei, acesta este calea Halmyrisului… Pare ca a ramas asa, neatins, de pe vremurile Sfintilor Mucenici. Iti vine sa cobori din masina, sa nu tulburi linistea naturii… Iti pare ca acest drept nu Il au decat taunii ce-ti dau tarcoale curiosi, sau pasarile colorate, ale caror tipete anunta peste dealuri „intrusii".

Trecem pe langa situl unde au fost descoperiti Sfintii Halmyrisului; martiriul lor este marcat prin crucea Lui Hristos – Impodobita cu flori de camp de maini nevazute – care te face sa-ti pleci capul si sa-ti Inalti gandurile.

Abia de acum ne dam seama ca nu ne-am Intors peste veacuri… La cateva sute de metri, o mana de oameni pregatesc sarbatoarea Sfintilor Mucenici Epictet si Astion. In mijlocul lor, un calugar Inalt, cu barba carunta. Este Iov, staretul care duce pe umeri misiunea construirii unei case pentru cei mai vechi Sfinti descoperiti pe meleaguri romanesti, martirizati la 290 dupa Hristos. Te primeste cu un zambet sincer, apoi graiul Il tradeaza: e ardelean. A trecut de la brazii legendari ai Transilvaniei, la pietrele Dobrogei, ca sa construiasca Manastirea Halmyris.

Undeva, la cateva sute de metri, se vede o poarta maramuresana care ne arata pe unde va fi, candva, intrarea In Manastire. A reusit cu un an In urma sa finalizeze demisolul, ca sa-i poata primi pe Sfinti la ei acasa. Cand intri In Biserica (demisolul, deocamdata), vezi In partea dreapta raclele cu moastele celor doi Sfinti, strajuite de doua icoane de 3 metri Inaltime, iar Intre ele, tot de dimensiuni impresionante, icoana Apostolului neamului, Andrei; In stanga se afla, la vreo 20 de metri, Sfantul Altar… totul te face sa te simti mai mic. Pana ajungi sa te Inchini, ai tot timpul sa-ti aduni gandurile.

(…) O gospodarie manastireasca In toata regula: o cladire cu etaj adaposteste paraclisul (unde se afla si o particica din Moastele Sfantului Nectarie Taumaturgul), pangarul, cateva chilii, bucataria si o generoasa sala de mese (unde oricine calca pragul Manastirii primeste o masa calda); alaturi, o alta cladire cu etaj cuprinde o pivnita cu camara si cateva chilii;

mai departe exista un atelier de tamplarie si o microferma cuprinzand: cativa pomi fructiferi tineri, o gradinita de legume, o mica podgorie cu cateva randuri de vita-de-vie, un grajd cu cateva vaci si pasari; In plina constructie este o cladire de doua etaje ce va cuprinde o biblioteca, staretia si un muzeu. Abia dupa ce am vazut toate astea, am aflat ca Protosinghelul Iov are In ascultare numai 3 (!) calugari. Tot ei, au pregatit scena rustica si baldachinul pentru sarbatoarea hramului.

Astfel, nu putem sa nu remarcam cum, Sfintii Epictet si Astion, iesind la lumina – dupa mai mult de 1700 de ani – ca un vartej, prin mainile prof. arheolog Mihail Zahariade (prezent si el, cu extrem de multa modestie si discretie, an de an, la hram), Incearca sa ne antreneze In acest iures tineresc, mirati (ei, Sfintii), parca, de „oboseala" unei lumi „moderne".

O Vecernie cu Litie langa Moastele Sfintilor, rugaciuni alaturi de PS Visarion si alti 13 parinti, priveghere de toata noaptea si un permanent aflux de pelerini, pregateau In taina hramul de a doua zi.

Lumina soarelui ne-a aratat, In sfarsit, proportiile sarbatorii: 7 autocare cu pelerini, autoturisme… o scena si un baldachin pline de flori, copii, tineri, batrani brat-la-brat, calugari si calugarite, TVR-ul pregatit de reportaj,

(FOTO: interviu acordat de prof. arheolog Mihail Zahariade, postului Radio Dobrogea – pr. Eugen Tanasescu)

iar radio Dobrogea si Lacasuri Ortodoxe pregatiti de transmisiune In direct – audio si video (de altfel o mare reusita, cu adevarat in premiera).

40 de preoti (au apreciat unii participanti), diaconi, ipodiaconi si 5 Arhierei au purtat pe brate Sfintele Moaste, ale Sfintilor Mucenici Epictet si Astion, din Biserica spre baldachin, sa fie acolo la jertfa Liturgica a Lui Hristos, sa-i mangaie pe pelerini…

Toata oboseala si nervozitatea evidente dupa drumul cumva anevoios pana la manastire au disparut instantaneu de pe chipurile tuturor; Sfintii ne-au dat din bucuria, din taria si din dragostea lor. Le purtam si astazi, nejustificat pentru altii, dar de Inteles pentru noi si ceva ne trage sa ne Intoarcem acolo, la Halmyris… in familie.

(FOTO: in centru, in vesmant complet alb, pr. protos Iov, "staretul de la Halmyris")

un articol de Carmen-Ana

iar, foto: Ciobanu Nicusor, Lacasuri Ortodoxe 2009

MP3 player Lacasuri Ortodoxe