La hram, in singura biserica din tara care ii are ca ocrotitori pe Sfintii Montanus si Maxima – paraclisul Manastirii Halmyris
Halmyrisul se pregatea sa-si cinsteasca ocrotitorii paraclisului, Sfintii Montanus si Maxima, Insa nu cum se Intampla de obicei, ci cumva In taina, Intr-o atmosfera unica, pe care ma bucur ca am trait-o si pe care as vrea sa o Impartasesc si In cuvinte.
Rugaciunile din paraclis au Inceput Intr-un moment In care vietatile Dobrogei, ale Deltei, In special, Isi Incetau activitatile, retragandu-se spre cuiburi, vizuini sau scorburi, ca sa nu tulbure, cu glasurile lor, cuvintele calugarilor, rostite pentru noi toti.
Lumanari si candele, umbre jucand pe icoane, miros de ceara naturala, tamaie si mir, sunetele cantarilor si ale rugaciunilor, mixate uneori cu cele ale clopoteilor cadelnitei peste care se suprapuneau soaptele preotului – o ruga tainica Intre cer si pamant – acesta era Halmyrisul In seara din ajunul hramului.
In bucatarie, cateva femei venite sa ajute, si un calugar aflat la ascutare, pregateau agapa de a doua zi, bucate de post mirosind deja imbietor… Legumele erau „tratate” cu grija si gingasie, In combinatii uluitoare, iar decorarea finala lasa In umbra orice maestru al artelor culinare, facand ca nu doar mirosul si gustul sa atraga, ci si ochiul sa se bucure la vederea lor, iar emotiile participarii la aceasta activitate erau cu atat mai mari, caci din ele avea sa guste si Vladica, al lor.
Staretul – Iov – cerceta fiecare amanunt, fiecare coltisor, silueta Inalta, In vesminte negre, lungi, o observai, cand In bucatarie, cand In sala de mese, cand langa moastele Sfintilor Epictet si Astion – Sfintii Halmyrisului – cand la rugaciune, In paraclis. In mana rotea fara numar, randurile unei matanii lungi, calugaresti.
Pelerinii care soseau intrau In atmosfera Halmyrisului si Isi gaseau imediat locul, ori la rugaciune, ori Isi ofereau ajutorul pe undeva. Toti erau primiti de parintele staret asa cum Isi primeste un parinte fiii, cu bucurie si dragoste, iar la terminarea slujbelor, ramaneau In loc, cu privirea aceea care spunea: „s-a si terminat?” – desi era tarziu In noapte si aveau drum lung de parcurs pana acasa.
Aceasta a fost seara priivegherii.
In zori, odata cu prima raza de soare a Inceput si freamatul la Halmyris, care se transforma, dintr-un loc retras parca In pustiu, Intr-un mic centru urban: masinile soseau una dupa alta, oameni, preoti – peste tot, manastirea se gatea de sarbatorirea Sfintilor Montanus preotul si sotia sa Maxima si de primirea, asa cum se cuvine, a Parintelui Episcop Doctor Visarion, Episcopul Tulcei.
Parca multiplicat, pe parintele staret Il vedeai peste tot, cu mataniile lungi In mana dreapta, gasindu-si timp pentru toti si pentru tot.
Sfanta Liturghie Arhiereasca a Darurilor mai Inainte sfintite, cuvantul de Invatatura al Episcopului, Sfanta Impartasanie primita din mana Eopiscopului, moastele Sfintilor Epictet si Astion din manastire, ne-au coplesit cu totul.
Am cinstit si noi, pe pamant, In felul nostru, doi Sfinti care au stiut, prin marturisire, sa primeasca cununa muceniciei, fiind pe vecie cinstiti In ceruri.
Slujbele de seara si din ziua hramului au fost transmise integral, LIVE, prin programul de streaming video, Lacasuri Ortodoxe.
©Carmen-Ana – publicat in MONITOR Lacasuri Ortodoxe 10/2010
