IN MEMORIAM: A cunoscut rugaciunea launtric si nemijlocit!
Noiembrie 1994…
Postul Nasterii Domnului. Aveam 19 ani si ceva si, plimbandu-ma ceva mai mult pe la prietenii din Bucuresti, am auzit ca vine "parintele cel orb de la Sambata de Sus" sa mai vorbeasca studentilor despre Filocalie.
Nu stiam ce este Filocalia… Nu stiam cine este parintele Teofil. Nu stiam prea multe, in general.
|
|
M-am dus pentru ca singurul lucru pe care il stiam cu adevarat era ca DOREAM foarte mult sa stiu si sa cunosc.
Aula Magna de la Facultatea de Drept.
Imbulzeala, dar oamenii sunt frumosi si politicosi. Se aseaza si pe scari dar cu atentie si cu multa condescendenta fata de toate si de toti. Lumea are sfiosenie si cumsecadenie, nimeni nu vrea sa il supere pe parinte chiar daca acesta inca nu a venit. Adunarea de oameni impresiona prin buna purtare si duhul parintelui era peste noi deja.
Parintele intra , sustinut de-a dreapta si de-a stanga de inca doi monahi. Toata lumea se ridica in picioare iar acesta zice catre monahul ce era in stanga :
"Parinte, spune-le copiilor sa se aseze, sa nu se osteneasca pentru mine!". Eram mult prea aproape ca sa nu aud…
Am fost frapat: "De unde stie ca se ridica lumea in picioare, DACA ESTE ORB???".
S-a spus o rugaciune si vorbele parintelui au inceput sa se impletesca peste armonia salii.
"Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!" citisem putin despre asta. Auzisem in cateva predici. Dar acum aveam senzatia ca imi vorbeste un om care A CUNOSCUT RUGACIUNEA LAUNTRIC SI NEMIJLOCIT!
Cata iubire, cata pace interioara. Un chip luminos, chiar daca lumina fireasca, lumeasca ii era ascunsa!
Iata, in fata mea Dumnezeu biruise randuiala firii intr-un om, monah si preot!
Erau in sala oameni care plangeau. Parintele cita din Sfanta Scriptura si din Filocalii cu usurinta unuia care a deprins un mestesug atat de bine incat ii este la indemana sa le spuna si altora despre asta.
Parintele a recitat o poezie despre un strain (ce Il inchipuia pe Mantuitor) care era primit si bine omenit tot de niste oameni sarmani ca si el. Versurile curgeau usor din graiul parintelui. Poate prea usor si nu stiu daca eram vrednici de-o asa frumusete.
O intrebare de la un student:
– Parinte, ce loc trebuie sa aiba Dumnezeu in viata unui om?
Parintele spune:
– Dragul meu, Dumnezeu ori are primul loc……..ori nu are nici un loc!
Vorbele imi rasuna in auz, cu mare putere si acum, dupa 15 ani…
Alta intrebare:
– Cum sa avem ganduri bune? Cum sa ne ferim de cele rele?
Parintele ne raspunde cu o pilda"
– "Pe la poarta cui mi-e drag….nu am drum, insa imi fac!
Pe la poarta cui imi e urat, am treaba DAR NU MA DUC!"
Abia pe urma ne invata cum sa ne pazim gandurile.
Si a mai spus ceva parintele. Ceva ce am observat in timp la toti marii duhovnici: parintele a evocat pe mama sa si pe parintele sau duhovnic din tinerete, parintele Arsenie Boca!
Ati vazut ca toti marii duhovnici vorbesc foarte frumos de mamele lor si de duhovnicii lor? Va rog sa urmariti asta cu atentie, fiindca este important! Oamenii astia se vor fi formand ei si prin manastiri, dar sa stiti ca acolo se duc pregatiti in primul rand de familie!!!
…………………..
Ani dupa aceea, am mers la manastirea Sambata de Sus, sa-l mai aud pe parinte. Ii ceream numai sa-mi spuna ceva. Nu doream sa-mi lamureasca mari probleme, setea mea era de a ma impartasi din dragoste si din iubire; eu niciodata nu am fost teolog. Parintele imi raspundea si-mi spunea cate ceva mereu cand ii ceream, chiar daca, o data, am asteptat si 48 de ore pentru o vorbulita mica de tot, care a durat 30 de secunde. Nu conteaza asta…..eu le am pe toate cu mine si acum!
Datori suntem sa nu uitam! Altfel, vom fi dati uitarii!
Cu smerita metanie de gand si cuget,
Catalin Marin – catal…..5@gmail.com
Formularul creat pentru a oferi membrilor, abonatilor si vizitatorilor Lacasuri Ortodoxe ocazia de a-si putea exprima gandurile, amintirile, mesajele, trairile legate de acest mare duhovnic si parinte al nostru: Pr. Arhimandrit Teofil Paraian – un parinte "raspanditor de bucurie"*, poate fi accesat dand click aici: 
.
Mesajele vor fi triate de administratia Lacasuri Ortodoxe, rezervand bineinteles si subintelegand drepturile de postare si publicare ulterioara.
* Intr-un interviu realizat cu ocazia unei lansari ce carte, nu cu mult timp inainte de a se muta la Domnul, parintele Teofil afirma: "As fi foarte bucuros daca as sti ca am reusit astfel, prin ce-am facut in viata mea, sa fiu si eu raspanditor de bucurie!"
