Parintele Arsenie Papacioc pare un duhovnic usor de manipulat?

Conform unui interviu recent, IPS Serafim Joanta este convins ca Părintele Arsenie Papacioc nu ştie prea bine ce înseamnă ecumenismul, de acolo din mânăstirea sa, si ca ar fi fost de fapt influenţat de altii din afară, pe marginea acestui subiect (Părintele Arsenie Papacioc amintim, daca mai este cazul, ca este si autor al cărţii “Singur Ortodoxia”) . Inseamna ca in aceasta carte parintele a expus ideile si convingerile induse de altii?

Sunt deja multi anii de dupa revolutia care ar fi trebuit sa dea libertatea de a descoperi (sau redescoperi) Adevarul:

– doar se spune – ca a inceput cu “Tatal nostru”;

– doar se spune – ca s-a facut in semnul Crucii;

– doar se spune – ca s-a facut in numele Preasfintei Treimi (careia nu prea ne mai pasa cand ii spunem doar Sfanta si nu Preasfanta), de altfel oricum nimic pe lume nu trebuie facut decat in numele Preasfintei Treimi.

Sunt deci multi acesti ani. Promisiunea de atunci si obligatia care rezulta din ea, s-au uitat… Doamne ajuta-ne si Vei vedea – o facem in numele Tau! – striga lumea.

Ca dintotdeauna, lumea isi alege din “libertatea de a descoperi Adevarul ” doar prima parte…libertatea. Si incepe a o prezenta cu “L” mare iar adevarul cu “a” mic. Imediat apoiincepe si Dumnezeu cu “d” mic si… ce urat se vede… Dar oare este vorba despre Acelaşi Dumnezeu? Cum sa placa Acest Dumnezeu cuiva daca e scris cu d mic frecvent,deci e deja altcineva… Lumea si-a ales sa aiba un alt “dumnezeu” dupa acesti ani…

Acesta este blestemul folosirii libertatii in sensul descoperirii pacatului (sau redescoperirii – imediat ce avansam in lume dupa deschiderea granitelor… dar atentie: avansam spre lume!)in locul Libertatii descoperirii Adevarului. Ori, cine avanseaza spre lume nu avanseaza spre Dumnezeu. Sunt compromisuri… ca sa fii placut lumii. Aici este cheia. Ca sa te adaptezi cerintelor lumii, trebuie sa semnezi. Am cam semnat deja…

Si, cand creste pacatul:

– creste neincrederea in Manastire.

– cresc cererile “imbunatatirii” canoanelor de spovedanie.

– “canoanele de Manastire” sunt percepute ca normale in Manastire, insa total nepotrivite in lume.

– Manastirea devine un loc de autoizolare, aproape antiecumenic.

– Manastirea devine un loc lipsit de cunoastere (dar cine mai “cunoaste” cunoasterea in lume?)

– Manastirea este privita ca loc de odihna sponsorizat de lume. Acolo ei n-au copii, n-au griji, n-au servici, pe cand lumea… In lume este adevarata greutate, fiindca aici, desi pare calumea se distreaza, ca sta pe strazi, la tv, pe stadioane (dupa numarul mare al lor), desi pare ca se reface in toate weekend-urile prin excursii (tot dupa numarul mare al lor la cozile de pesoselele spre munte) pana cand vine concediul cel mare, ea, lumea, doar munceste.

– Rugaciunea, deci, isi mai are timpul doar in Manastire, caci daca muncesti, cum si cand sa te mai rogi?… Caci daca muncesti, cum si cand sa te mai inchini?… Caci daca muncesti, cum sicand sa mai tii post?…Caci daca muncesti, ai sefi, prieteni, colegi cu care nu ai cum sa vorbesti de Dumnezeu ca rad de tine?

Surpriza este ca aceste pareri sunt culese de pe la cei care merg la Biserica!

Deci, revin: dupa atatia ani, sa nu te intrebi pentru ce Dumnezeu de fapt ai ajuns sa muncesti? Cu D mare sau, mai de crezut oricum, este cu d mic… Si-am scris “cand creste pacatul” dar nici macar el n-a crescut, ci noi, intru ale lui!

Nu vreau si nici nu-mi e permis (asta duhovniceste-controlat), sa comentez la adresa Arhiereilor Bisericii noastre, la care tin.

Tot ce cred ca merita facut, este sa cernem inselaciunea sau amagirea de Adevar, si sa alegem ce e bun din ceea ce este gresit, ca atunci macar sa se stie ca: DACA SE VORBESTE “GRESIT” NICI MACAR NU SE MAI ASCULTA! Si devine in zadar. Ajungi sa vorbesti singur.

P.S. Relatia antiecumenism – ecumenism, observ ca, din pacate, este alimentata chiar si de ecumenici.

Invitam un preot , de la Biserica Ortodoxa Romana din Darmstadt (parintele Gherasim) explicand ca imi doresc un schimb de impresii, idei, experiente intre grupurile noastre si ca am fi incantati sa schimbam materiale etc. Raspunsul a fost: “imi cer scuze, dar ne desparte ecumenismul!”.

Ecumenismul nu inseamna despartire. Grupul dumnealui il puteti gasi usor, dar nu poti intra in el fara acceptare si n-am primit-o. Un grup ecumenist, cu usile inchise.

Cuvintele unui parinte, care insa ne-a rugat din motive lesne de inteles sa nu-i spunem numele suna asa:

“…internationalizarea si Europa fara granite nu ne vor absolvi la Judecata de Apoi de vreo vina a vreunui pacat strecurat pe impresia ca “prin multime nu se vede”. Ne ascundem in multimea“ecumenista”, ca Adam dupa faptuirea pacatului primar, dar tot la fel de fara rost! Nu uitati VOM FI JUDECATI, TOTUSI, PE SEMINTII SI NEAMURI !”

Ceilalti or mai avea scuze, noi cei tinuti in brate de Sfinti… ce va fi cu noi?… Iar daca tinerii sunt “invatati” de catre Arhierei ce sa-i invete pe marii duhovnici (cum rezulta din inregistrarea audio a interviului despre care vorbeam la început) devine straniu.

KSLCatalin