publicat în: Arhivă

TIPICUL PRESCURTAT, sau… păstorul care-și prăduiește propria turmă

“Slujbele dumnezeiești, prin compoziția lor, conțin toată plinătatea învățăturii dogmatice a Bisericii și pornesc calea spre mântuire.(*) Ele prezintă o bogăție duhovnicească fără de preț. Cu cât sunt oficiate mai pe deplin și cu cât mai precis(**), cu atât participanții primesc mai mult de la ele. Cei care le oficiază nepăsători și care le scurtează prin lene, își jefuiesc turma, lipsind-o de pâinea sa zilnică, fură de la ea cea mai valoroasă comoară.
(…)
În zilele prescrise este necesar să se respecte citirile din Vechiul Testament și să se oficieze Litia.

Utrenia trebuie oficiată dimineața. Oficierea Utreniei seara, cu excepția cazului în care se ține Slujba Privegherii de Toată Noaptea, nu este admisă, deoarece, făcând acest lucru, în mod esențial slujba de dimineață, care este foarte necesară pentru credincioși, este desființată; chiar și o scurtă participare la biserică, dimineața, are un efect benefic asupra sufletului, în timp ce sfințește și dă direcție întregii zile. Cei șase Psalmi nu trebuie scurtați; de asemenea, este necesar să citiți Psalmii Laudelor în întregime. Cititul nu trebuie să ia locul cântării, decât atunci când nu există absolut nimeni care să poată cânta, deoarece efectul cântării este mult mai puternic decât cititul și foarte rar cititul este capabil sa se substituie cântatului. Nu îndrăzniți să părăsiți Theotokia (Imnurile Maicii Domnului) după Tropare și alte imnuri, căci în ele ne-a fost dată temelia credinței noastre – înțelegerea Întrupării Fiului lui Dumnezeu și a Iconomiei Dumnezeiești.

Ceasurile trebuie să fie oficiate exact, fără omisiuni, deoarece sunt și așa atât de scurte. Toți cei trei Psalmi ai fiecărui Ceas trebuie citiți, precum și Troparele atribuite și alte rugăciuni. La sfârșitul fiecărui Ceas trebuie să se acorde o atenție deosebită rugăciunii, care exprimă semnificația evenimentului sacru comemorat la ora dată.

Liturghia trebuie să fie oficiată, dacă este imposibil zilnic, atunci cel puțin în toate duminicile și sărbătorile Bisericii, fără a ține cont de numărul credincioșilor care pot participa la slujbă. Liturghia este jertfa fără de sânge pentru întreaga lume și este datoria preotului să o oficieze atunci când este necesar. Este interzis cu desăvârșire să se omită vreo parte din cartea de slujbe. De asemenea, este necesar să se citească imnurile rânduite pentru Liturghie. (…) Psalmul 33 este înlocuit doar în timpul Săptămânii Luminoase, prin cântarea „Hristos a Înviat”; în ceea ce privește restul anului, acesta trebuie citit sau cântat pentru învățăturile sale și nu există nicio justificare pentru omiterea sa.

Troparele care sunt rânduite pentru fiecare Liturghie trebuie să fie cântate, și în ordinea lor corespunzătoare, deoarece acestea sunt parte festivă a Liturghiei. Tipicul Bisericii se referă, de asemenea, la păstrarea cu exactitate a ordinii citirilor Apostolului și Evangheliei. Dacă se respectă acest lucru, atunci pe parcursul întregului an, în acele biserici unde slujbele se țin zilnic, Evanghelia, precum și Apostolul, se va ajunge să fie citite în întregime. Această ordine necesită citirea ciclică absolut; înlocuirea sa cu citirile festive se întâmplă doar în zilele de sărbătoare specială, dar nici atunci lectura ciclică nu este omisă; se citește în ziua precedentă, împreună cu lecturile obișnuite: în zilele de sărbătoare de rang mediu se citesc lecturile consecutive și festive. Citirea numai a lecturilor festive, adică omițând pe cele obișnuite, este numită „iraționalitate” de Tipic, deoarece atunci când se face acest lucru, întregul sens al împărțirii lecturilor după rânduiala specifică este transgresată, iar cei care fac acest lucru demonstrează lipsa lor de înțelegere (a sensului împărțirii).

Tot păstorul, în timp ce se oficiază slujbele divine, trebuie să le îndeplinească într-o măsură cât mai precisă și cu o slujire cât mai bună, astfel încât, aducând beneficii duhovnicești celorlalți, el însuși în Ziua Răsplătirii să poată fi asemănat cu slujitorul care a adus cei zece talanți și a auzit: slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune.”
Cu ajutorul lui Dumnezeu,
un articol Lăcașuri Ortodoxe, mai 2020 – KSLCătălin
traducere după Sfântul Ioan Maximovici, o expunere din timpul Consiliul Ierarhilor Bisericii Ortodoxe Ruse de Peste Hotare (anul 1951).
Pentru ca ușile să fie larg deschise

* articolul de față vine în completarea articolului “UNDE GREȘIM acum? TIPICUL PRESCURTAT…” – KSLCătălin, 9 mai 2020 (https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/articole/24113.html)
** vezi articolul “Când pietrele nu vor mai vorbi…” – KSLCătălin, 4 martie 2020 (https://lacasuriortodoxe.ro/stiri/articole/23975.html)