Interviu cu Episcopul Irineu de Backa, pe tema întâlnirii din Amman

– Mai mulți Primați ai Bisericilor Ortodoxe locale au acceptat invitația generoasă a Patriarhului Ierusalimului de a se întâlni în Amman pentru a discuta, frățește și în rugăciune, unele dintre chestiunile referitoare la dezacordul care a apărut în anumite părți ale lumii ortodoxe. Scopul lor, ca arhipastori, este de a căuta calea ortodoxă de soluționare în cooperare a circumstanțelor dificile, încercând să depășească constructiv diviziunile, prin aplicarea înțeleaptă a principiilor canonice și a dragostei pastorale.

– Prin acele chestiuni de dezacord, vă referiți la situația legată de Patriarhia Constantinopolului?
– Este cunoscut faptul că cele mai serioase chestiuni de dezbinare în prezent sunt rezultatul acțiunilor Patriarhiei Constantinopolului, care au condus relațiile ei cu restul lumii ortodoxe într-o stare precară, iar aceste relații nu pot continua în mod clar deplin. fără ca aceste comportamente și acțiuni să fie tratate. Așadar, da, astfel de subiecte se vor afla în centrul discuțiilor din Amman, deși există încă alte probleme despre care vor discuta Primații și reprezentanții lor.

– Nu toate Bisericile vor avea propriii Primați în Amman. Acest lucru afectează utilitatea întâlnirii?
– Desigur, ar fi de dorit ca toate Bisericile locale să se reunească pentru a trata împreună asemenea subiecte importante, într-un spirit de frățietate și dragoste. Cu toate acestea, atâta timp cât unul dintre Patriarhi declară că doar el are dreptul să convoace un Sinod al tuturor Bisericilor și refuză să facă acest lucru, așa ceva nu poate fi posibil. O astfel de poziție, desigur, nu este nici canonică, nici tradițională și nici realistă, mai ales atunci când acțiunile acestui Primat se numără printre subiectele pe care un Sinod ar putea fi chemat să le discute. În cadrul întâlnirii din Amman, vedem astfel întâlnirea acelor Primați și a reprezentanților Bisericilor locale dispuși, cu dreptate și fără teamă, să apere adevărul și să urmeze calea ortodoxă pentru a răspunde provocărilor într-un mod sinodal atunci când ele apar. Desigur, munca lor nu va fi finală; dar este un început necesar pentru care putem fi recunoscători lui Dumnezeu.

– Spuneți „apărarea adevărului”, dar deseori vedem pe internet că disputele sunt mai degrabă politice, că implică lupte de putere între Constantinopol și Moscova, și nu chestiuni de credință sau dogmă.
– Aud și eu stfel de afirmații și mă întristează să realizez cât de ușor oamenii sunt influențați de politizarea percepției lor. Deși este adevărat că, la originea sa, situația actuală a relației Patriarhiei Constantinopolului cu restul lumii ortodoxe a început pe domeniile teritoriale de incursiune jurisdicțională și abuz de autoritate și putere, s-au mutat ulterior pe terenul dogmelor – al Tainelor, al naturii Bisericii. Atunci când indivizii fără hirotonie sacramentală în Biserică sunt declarați în mod fals preoți și ierarhi și slujitori consacrați ai Sfintelor Taine, reprezintă o respingere fundamentală a naturii acestor sacramente, în special a hirotoniei. Când cei care se află în afara Bisericii sunt numiți în mod fals parte din ea, pur și simplu prin decret sau declarație, și nu prin pocăință și prin botez și mirungere, are loc o respingere fundamentală a naturii Bisericii însăși- chiar și a realitățile sale sacramentale. Acestea sunt și cele mai grave chestiuni. Indiferent de chestiunile „politice” din jurul originii acestor dispute, sau de orice fel de factori politici se pot manifesta încă în comportament de toate părțile, nimeni cu ochii duhovnicești deschiși nu poate nega că acestea sunt chestiuni teologice. Este vorba despre adevăr și, mai important, despre situarea sub acoperirea adevărului. Din acest motiv, ierarhii Bisericilor, și mai ales Primații lor, trebuie să lucreze serios împreună pentru a se asigura că aceste minciuni nu vor rămâne fără a fi corectate.

– În sfârșit, Înaltpreasfinția Voastră, atribuiți o importanță deosebită faptului că această întâlnire are loc chiar înainte de începerea Postului? Există un mesaj, pentru noi, în asta?
– Mâinile lui Dumnezeu sunt vizibile în toate lucrurile bune. Postul Mare este timpul pocăinței și numai prin pocăință păcatul este biruit și cei care greșesc sunt chemați la adevăr și la viața în Hristos. Acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi. Toți păcătuim, toți rătăcim uneori, de bună voie sau nu, și trebuie să fim chemați prin penitență la ceea ce este corect și adevărat. Acesta nu este mai puțin cazul clericilor sau al ierarhilor sau al celor care administrează Patriarhatele. Eroarea este eroare, adevărul este adevăr, iar atunci când apare prima, aceasta trebuie respinsă în favoarea celui de-al doilea. Aceasta este natura vieții noastre în Hristos. Rugați-vă ca Patriarhii și ceilalți adunați astăzi în Amman, prin Harul sfințitor al Duhului Sfânt, să ia măsuri pozitive și sfinte pentru a dezvălui această cale a pocăinței tuturor celor care seamănă discordia în prezent, astfel încât adevărata pace, nu cea a lumii, ci cea care provine din unitatea în adevărul care este Însuși Dumnezeu, să prevaleze întotdeauna și pretutindeni.